Supradoza de religie


Am dat buzna în religie și efectul a fost pe măsură: timp de zile în șir aveam senzația că pluteam, că eram îndrăgostit, fără să știu de ce sau de cine anume.

A doua doză a urmat după mai multe luni și efectul ei nu a fost atît de puternic, dar tot am mai simțit ceva. Apoi religia devenise tot mai logică, feelingul a dispărut aproape total, fiind înlocuit de un sentiment de mulțumire și împlinire în comunitate. Angajarea conștientă și controlul sentimentelor s-a concretizat în speech-uri și controlul mulțimii.

Primul Crăciun a eșuat, al doilea a fost primul și ultimul cînd am colidat cu „tineretul”. A însemnat ceva, dar am preferat să nu mai repet experiența, să rămînă unică.

Sporadic mă confruntam cu situații ce stimulau același feeling religios de început. Auzeam speach-uri bune, întîlneam personalități, eram la rîndul meu apreciat. Dar, încetul cu încetul totul a devenit plat. Unde s-a dus oare „dragostea dintîi”? Cine știe, poate undeva în subconștient, în irațional. Dacă era dragoste…

În realitate lucrurile mergeau ca unse și logic, nu mai aveam nevoie de nimic. Ba chiar nu mai aveam nevoie de nimeni. Sau cel puțin așa credeam.

În mod cert.

Rutina înlocuise neprevăzutul și imprevizibilul devenise dușmanul de moarte. A tuturor. Un Dumnezeu al ordinii nu își putea permite abateri de la regulă. Hm…

Dar nu mă mai satisfăcea religia obișnuită, banală. Voiam altceva. Aveam nevoie de o supradoză.

Curios, dar studiile teologice nu mi-au dat acea supradoză. Nici rezultatele lor nu mi-au oferit nimic special. Dimpotrivă.

Dumnezeu se lăsa studiat, dar nu se lăsa compensat, înlocuit, mistificat. De fiecare dată cînd credeam că am înțeles ceva, trebuia să o iau de la început. Cînd avea să se mai facă lumină? Cînd se va termina începutul?

Religia nu m-a satisfăcut. Nu știu exact de ce. Poate că se amestecau prea mulți în ea, făcînd ca totul să devină confuz, relativ, paleativ sau peiorativ.

Am nevoie de o altă doză. O supradoză!

De Crăciun toți încearcă să ți-o administreze, să ți-o vîndă, să ți-o insinueze. Să te facă dependent. Mai mult de ei, decît de El.

Așa că, atenție la religie: dă dependență!

Dar dacă mă gîndesc mai bine… Atenție la supradoză: te poate re-aduce la viață!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s