Ca să mai compensăm deplasarea spre stînga, hai să o luăm spre dreapta:

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri


Coada omului, altceva decît o chestie evoluționistă sau revoluționistă. Doar reacționară și prostească. Ia treci la coadă!

Mălin Bot, jurnalist independent

Mici întâmplări ale vieţii definesc uneori mari fenomene, care ne afectează în proporţii incredibile.

Am fost zilele acestea să ridic alocaţia copilului meu. De 7 ani merg la acelaşi oficiu poştal din Timişoara şi de tot atâta timp sunt exact aceleaşi probleme. Mare parte din ele provocate de poştaşii care prefera să adune lumea la oficiul poştal în loc să urce câteva etaje. Lasă o hârtiuţă în cutia poştală şi pun pe drumuri sute, poate chiar mii de persoane pe zi.

Oficiul poştal, ca orice operaţiune gestionată de stat, funcţionează într-o lume paralelă cu cea reală, după un program care se termină înainte de finalul programului din multe firme private. Noroc cu micul concediu de Crăciun.

241220121891

Să pătrundem aşadar în „incinta” oficiului poştal din Calea Buziaşului. Imaginaţi-vă un spaţiu cât o langoşerie plin ca un tramvai, la 8 dimineaţa. Teoretic sunt trei ghişee unde se face câte ceva. Ar trebui…

Vezi articolul original 792 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Politikie de mărgăritar: Rai, iad sau purgatoriu? (1)


sursa imaginii: http://ruga.ro/1721/ce-este-iadul/

În urmă cu foarte mulți ani se făceau versuri despre țara naostră care sunau așa: Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai… Era oare poetul prea optimist? No comment!

Ceea ce m-a dus cu gîndul la cît de bine e în țara mea, la cît de bine o ducem și la eforturile guvernului de a face ca noi să o ducem bine, ca țara noastră să înflorească ca grădina Edenului.

Îmi aduc aminte că ultima măsură de care am beneficiat din partea statului a fost în urmă cu zece ani: e vorba de acea asigurare dinainte de nașterea copilului. Cotizai minimum opt sau nouă luni și apoi primeai timp de doi ani de cîteva ori suma cotizată în fiecare lună. Nu am beneficiat la al doilea copil, pentru că nu am știut de această măsură, dar am beneficiat la al treilea. E drept că ne-am temut că vom rămîne fără niciun ban, ProTV făcînd caz de cîți de mulți bani primește mama. Toate mamele care beneficiau de această măsură absolut uimitoare ar fi trebuit să se simtă vinovate. De ce? Că erau însărcinate, că primeau mai mulți bani decît dăduseră? Nu ele am inventat legea, nu ele au aprobat-o și pariez că cele mai multe dintre ele habar n-aveau sau nu avuseră de ea. A fost o pură întîmplare că am aflat de ea, că am avut bani să cotizăm și că am avut încredere în sistem. De remarcat că legea a fost dată pe vremea guvernării coaliției și a mai rezistat un pic pînă a ajuns Năstase prim-ministru. Apoi pauză.

Îți mai aduci aminte cînd ai auzit o lege care să te avantajeze? Eu nu. E cam ca pe vremea proastă a lui Ceaușescu cînd în Scânteia apăreau scumpiri, îngrădiri și limitări, dar acum ca să fim convinși că lucrurile merg și mai prost, de multe ori legile ce apar se aplică retroactiv. De parcă n-ar fi murit Ceaușescu!

Cred că cea mai bună soluție ar fi să se decreteze retroactiv că în România lumea s-a sfîrșit în anul 1990 și ceea ce se întîmplă acum ține de domeniul vieții de apoi: unii (o minoritate) au ajuns în rai și nu mai pot de bine, și alții, majoritatea, în iad. Mă întreb dacă cei ce au plecat din țară au ajuns la o oarecare mîntuire și dacă întorcîndu-se acasă vor da de purgatoriu. Sau de altceva…

Sau cine știe, România asta nu are de-a face cu realitățile transcedentale. Cel puțin nu în domeniul politicii.

Vorba orbului: „Mai vedem noi!”