Ritual și putere în biserica baptistă: Dorința majorității stimabile… (3)


M-am dat pe spionat. Am ajuns Geims Bondul bisericii. Nu spui care…

Am ascultat o oră și ceva de turuit despre orice în afară de ce ar trebui să fie și să facă o biserică. În parateză spus, în urmă cu circa 7 ani catalogam aceiași adunătură de credincioși ca fiind o sectă. Mai ales din punctul de vedere al conducerii. Parcă eram la o ședință de partid cu conducător unic. Atîtea banalități spuse în unitate de timp despre ceva ce ar trebui să-l reprezinte pe Dumnezeu și să îl ajute pe om să îl găsească și să îl înțeleagă nu mi-am putut închipui. Ton fals, subiecte false, obiective false. Toate pleacă de la definiții false.

Mulți strigă sus și tare, mai ales după alegeri, că poporul ăsta își merită conducătorii. Bănuiesc că este un adevăr universal valabil. Ce a făcut biserica să își merite conducătorii? S-a lăsat fermecată? Silită? Sau siluită?

Îmi place filmul 12 oameni furioși. Chiar și în varianta rusească. Un om îi convinge pe ceilalți 11 că n-au dreptate, că judecă greșit, bazați pe clișee, prejudecăți și dovezi interpretate subiectiv. Cel ce are dreptate îi convinge pînă la urmă și scapă de la închisoare pe viață sau scaunul electric un puști acuzat de crimă. Super! Puțini dintre noi ar fi încercat așa ceva. Pentru că majoritatea contează. Pentru că majoritatea decide. Pentru că majoritatea deține puterea. Chiar și în biserică.

O fi o soluție bună? Pentru că majoritatea decide de cele mai multe ori minoritatea care s-a săturat de dictatura unui cutărică pleacă. Pentru că majoritatea decide e aproape imposibil să existe schimbare, pentru că, nu-i așa, schimbarea este… individuală. Pentru că majoritatea decide poți să impui minorității să se schimbe, să plece sau să moară.

Isus a fost condamnat de majoritate. Pavel a fost condamnat de majoritate. Petru s-a lepădat la presiunea majorității. Petru a devenit ipocrit la presiunea altei majorități.

În urmă cu mulți ani am fost invitat să fac parte dintr-o biserică în care cei din conducere discutau totul și votau. Decidea majoritatea. Se putea discuta în contradictoriu pînă la vot. După vot trebuia să te supui majorității. Dacă nu făceai așa erai aut! Mi s-a părut un sistem democratic, bun. Și totuși…

Am auzit lozinci de genul „dacă iubim biserica aceasta…” Ce mult seamănă cu replicile din O scrisoare pierdută: Coane Fănică, dacă mă iubești… Stimabile, dacă mă iubești… Atît de mult țineau acele personaje la partid că puteau să îl trădeze, pentru că așa cereau …interesele partidului. Dacă iubești pe cineva îi faci doar bine și ceea ce el sau ea crede că e rău în principiu, este de fapt binele deghizat de dragul lui sau al ei. Zic și eu ca Pristanda: Curat murdar, coane Fănică!

În ședința cu pricina, cea spionată, o minoritate (45%) care nu iubea biserica trebuia să ia aminte la schimbarea prin vot a bisericii decisă de majoritate. Schimbarea s-a făcut din dragoste, iar el lidero, der furer sau le conducăteor și asitentul său chemau la iubire: va trebui să decizi de partea cui ești. Am mai auzit această avertizare în urmă cu și mai mulți ani cînd pastorul unei mari construcții din Arad și-a somat enoriașii: „Cine-i de partea lui Dumnezeu să mă susțină!” Minoritatea a plecat. Acum, exact acea minoritate devenită majoritate într-o altă construcție ce se vrea și mai mare, îi spune prin vocea unui Trahanache local propriei minorități: Trebuie să decizi: sau îți iubești construcția și te conformezi sau pleci!

Unde e Dumnezeul majorității se pare că nu mai e loc pentru Dumnezeul minorității.

Piesa lui Caragiale se termină cu un hepi end fericit. Toți sunt fericiți. Toți cîștigă ceva, spre deliciul publicului. Dar unii sunt mai cîștigați decît alții. În spatele personajelor fericite stau alegătorii. În spatele unor Trahanache locali adînc ancorați în construcții megalitice cu destinație religioasă stau minorități. Sau pleacă…

Ritualul se desfășoară implacabil direct proporțional cu mărimea puterii. Cine pune în scenă ritualul are puterea. Cine are puterea mimează adevărul. Cine nu poate mima adevărul suferă.

PS La sugestia lui Marius Toma  ceva în ton cu postul. Postul face muzica: http://bioresearch.ro/punctro/negrusaualb/03%20punctRO%20-%20Statut.mp3

14 comentarii la “Ritual și putere în biserica baptistă: Dorința majorității stimabile… (3)

      • ei Alex, cum sa fie singura? E plin de ele … Tu știi care este originea cuvantului pocainta? Îți spun eu … vine de la grâu … care era ”recoltat”. Am incercat sa pun cele doua cuvinte … laolaltă si aparu expresia: ”Pocăință recoltată” Oare cum o suna intr-o traducere grecoengleza?

  1. un articol este bun daca face fotografia exacta a realitatii si atrage atentia unor trasaturi. este reusit articolul. azi majoritatea este cea mai influentabila grupare de catre lider deci ea tinde sa fie de acord cu liderfara sa gandeasca.

  2. Pune trei lumanari in cel mai inalt loc din casa, pume lumanarile pe o farfurie cu zahar , aprinde lumanarile . cere trei dorinte la sf rafael sf mihai si sf gavril , o dorinta pentru afaceri , o dorinta de dragoste si o dorinta
    imposibila ,a treia zi dupa astea fa publica vraja pe un forumsau la ziar multumind celor trei sfinti si asteapta sa vezi ce se intampla. multumes voua sf rafael si sf mihai si sf gavril

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s