Un post de stă drezina-n loc!

Cu drezina

O colegă făcea deunăzi o remarcă interesantă: de câte ori suntem în situația de a schimba mai mult decât un salut cu cineva, ne surprindem adesea încercând să găsim un teren comun, ceva de la care să pornim o discuție.

Orice frântură de informație care ar putea conduce către un subiect familiar ambilor interlocutori este exploatată imediat și de la acel mugure comun se naște un dialog. Nu știu dacă e vorba de un instinct înnăscut sau de o nevoie socială, dar se pare că există în fibra ființei umane un cârlig ce îi atrage pe oamenii unii către alții și îi leagă unii de alții.

Am numit această nevoie de apropiere „ecumenism congenital” pentru că se manifestă încă din cea mai fragedă pruncie (iar termenul „ecumenism” e ales cun un scop pe care-l veți vedea numaidecât).

„Tu știi, tu ai văzut, tu ai fost, tu îl cunoști, tu te-ai…

Vezi articolul original 570 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Viziune, strategie și tactică sau unde nu-i cap vai de …biserică (1)


Sursa:http://www.hpbech.com/2010/12/why-do-we-need-a-strategy/

Viziune: Mod de a vedea, de a concepe lucrurile; concepție, opinie.

Strategie: Ansamblu de operații și manevre, realizate în vederea atingerii unei victorii.

Tactică: Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune.

Lumea a fost luată cu asalt de 12 ucenici. În mai puțin de 300 de ani ucenicii au dispărut lăsînd loc unui sistem rigid cu preoți, altare, construcții numite biserici, pustnici, adunări ale capilor bisericilor, relații oficiale cu statul, delimitarea jurisdicției unei biserici și altele mai mult sau mai puțin importante. Tot mai multe reguli au luat locul uneia: să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți. Biserica s-a folosit de puterea statului pentru a închide gura altor creștini. Creștinii au ajuns să se condamne și să se omoare între ei. Apoi au început să-i omoare pe cei ce nu erau creștini. Nu e de mirare că oasele martirilor au fost îngropate la temelia bisericilor.

O concepție relativ simplă, dar nu simplistă, cea a apostolilor și a autorilor Noului Testament a dispărut curînd după primul secol în lumea civilizată de atunci. Apoi a urmat adaptatea sau prelucrarea ideii de biserică. Cum m-a pasionat istoria și apoi istoria bisericii, am fost (și încă mai sunt) uimit de varietatea tipurilor de biserici de atunci și pînă azi. Și cred că nu ne vom opri aici.

În prezent, dar de fapt de vreo 20-25 de ani se vorbește tot mai mult despre cîteva cuvinte ce au intrat pe ușa din dos în vocabularul bisericii. Printre ele se află cele trei pomenite mai sus, care au o bătaie lungă, o rezonanță ciudată și stimulează activitatea. Însă nu vreau să le analizez, ci să avertizez, pentru că ele se fac vinovate de unele schimbări negative în biserici. Era să spun de schimbarea definiției bisericii, dar cred că a defini biserica înseamnă automat a o limita, a o îngrădi și aceasta se face de obicei inventînd sau urmînd un anumit model derivat sau nu din Vechiul sau Noul Testament.

Ar fi simplu de spus că orice abatere de la NT duce la o biserică eretică sau la ceva ce nu e biserică, dar în același timp trebuie să ne punem întrebarea cine, cînd, unde și cum are autoritatea de a decide cum trebuie să fie o biserică. Adică ce face o adunătură de oameni să fie biserică? Cînd și unde începe ea? Și unde și cînd și în ce fel se termină ea? Care îi sunt limitele?

Catafatic sau apofatic, mai în glumă, dar mai ales mai în serios, cu voia Domnului și cu inspirația Duhului Sfînt vom începe să dezbatem aceste lucruri live sau pe blog pentru că am fost recent impresionat negativ de unele direcții luate de o anumită biserică.

Nu aș vrea să plec de la Scriptură, ci aș vrea prima dată să enunț, citîndu-l din memorie pe Collins din al său volum dedicat consilierii creștine care spune că atunci cînd cineva are o problemă, adică suferă de ceva, biserica este acel mediu în care el sau ea poate găsi înțelegere, acceptare, dragoste, pentru a depăși problema cu care se confruntă.  După cum vedeți Collins nu definește ecclesia geografic, dogmatic sau doctrinar. Nu vorbește despre gen, drepturi, ierarahie, putere, muzică, închinare, oră de rugăciune sau bani. Nici de timp liber, slava Domnului, diaconi și forma vreunei clădiri. Nici măcar nu spune ceva de misiune, excluderi, primiri de membrii, mărturisiri de credință, slujbe, icoane sau altare. Cu sau fără amvon, în junglă sau la polul Nord, formată din albi, negrii, verzi sau rozalii, din parașutiști sau parașute, din intelectuali sau din spărgători de piatră, polițiști sau hoți, hetero sau homo sexuali, lesbi sau herma, lobotomizați sau nu, biserica este ceea ce oferă terenul propice vindecării tuturor. Fără excepție!

De aceea în ea este loc și pentru tine și pentru mine și pentru el și ea, pentru noi și voi, pentru ei și ele. În această biserică este loc pentru toți, indiferent de deosebiri și asemănări. Nu este loc pentru ruguri, pentru minciună, pentru ipocrizie și pentru înșelăciune. Indiferent cum te cheamă, cine te cheamă și unde te cheamă.

Cristos a murit pentru toți. Cristos a înviat pentru toți. Cristos s-a înălțat și stă la dreapta Tatălui pentru toți.


Despre chestia aia cu gîlceava… Bună! Hazos!

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri