Ei, uite ca vine din urma o generatie care zgîlțîie scaunele bătute-n cuie a mai-marilor farisei. Succes!

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

De ce-mi place John Wayne…


sursa imaginii: diverse, printre care: http://www.sodahead.com/fun/whos-more-badass–-john-wayne-or-clint-eastwood/question-3450639/?link=ibaf&q=john+wayne

originea imaginii: necunoscută

John Wayne i-a caftit pe toți răii. Cu pumnii, cu picioarele, cu coltul sau cu wincesterul. Ba uneori și cu calul. Era combativ.

John Wayne fuma trabuc, bea uischi și iubea femei. Dar nu și bărbați. Era previzibil.

Era într-un fel opinie publică, brațul lung al legii, visul oricărui băiat cinstit și naiv și a multor fete.

Dacă m-ar întreba cine să fie ministrul de interne l-aș recomanda pe John Wayne.

Dacă am avea nevoie de un prim-ministru cinstit l-aș pune tot pe John Wayne, cu toate că n-are doctorat.

Dacă m-aș gândi la cine să fie director la institutul ăla românesc de cultură l-aș recomnda tot pe John Wayne: își face treaba bine.

Ba l-aș pune și patriarh. peste toți. He’ll kick some buts there!

Dar John Wayne e demodat. Nu îl mai bagă în seamă decât cei nostalgici ca mine. Unii spun că a murit, alții că nu s-a născut încă…

Dar cine știe, poate merită ca cineva să descopere dreptatea, cinstea și dialogul deschis.

PS Pe lîngă Jown Wayne și Chuck Norris pălește.

Noroc și bani!


Ori de câte ori se strâng câteva milioane bune la loteria națională la știri auzim lozinca: Oare cine va fi fericitul câștigător al marelui loz? Apoi, a doua zi, cu ochii dilatați, cu un zîmbet larg și de obicei cu o anumită nervozitate în voce, crainica ne anunță cu ce se ocupă cel care a câștigat, căci rareori este o femeie. Vorba aia, bărbații fac banii! Da, dar cine se pricepe să-i cheltuie mai bine?

E invidiat de o țară întreagă, iar dacă cumva e vorba de o loterie străină, cum este una din SUA, e invidiat de o lume întreagă, mai ales dacă suma trece de 100 de milioane. Vorba aia: I-a pus Dumnezeu mâna-n cap! Sau mai degrabă Mamona.

În fine, dincolo de loterie, norocul sau noroaca, dacă e să ne aducem aminte că este vorba de zeița Fortuna, se manifestă și prin găsirea unei sume mari de bani, a unor bijuterii îngropate te miri unde sau a unor hârti de valoare din podul bunicilor. E o îmbogățire la fel de rapidă, ba chiar mai ferită de pericole ca cea produsă de loterie. Nu o să te apuci să dai fuga la departamentul de știri al vreunei televiziuni să-ți anunți fericitul eveniment. S-ar putea să intervină unele complicații. Vorba aia: de ce să te legi la cap, dacă nu te doare? Mai bine taci și faci!

Mai există și posibilitatea telefonului sau scrisorii ce pică (Ah!) tot din cer: unchiul știut sau neștiut (mă tot întreb de ce nu apare vreodată o mătușă? poate pentru că femeile trăiesc mai mult și nu mai rămâne nimic la moartea lor?) din America care te-a desemnat unic moștenitor. Fuga la autorități, formalități cu sufletul la gură și o dreaptă indignare la auzirea cifrei datorate statului ca impozit pe moștenire. Hoții! Vorba aia: familia nu ți-o alegi. Deci nu depinde cu cine te însori! (???)

Dar există și noroc cu chin: să te pomenești în grădină cu un sac de substanțe interzise ce ți-ar aduce o sumă fabuloasă, să găsești o plasă cu un buletin și cu șpe mii de mii în valută forte sau să îți cadă la picioare una sau două lăzi cu bani, cum i s-a întâmplat mai dăunăzi unui militar din Germania. Dilemă sau noroc. Sau amândouă. Ce faci? Nu poți să prizezi singur 50 de kile de aurolac, nici să faci abstracție de fața gânditoare ce te privește posac din buletinul păgăbașului… Atunci să vezi. Mi se pare totuși, cel puțin interesant, că zeița aia Fortuna nu era singură printre zei: mai era una cu dreptatea, alta cu răsplata. Și asta te ajută să îți folosești neuronii… Vorba aia: ulciorul își schimbă penele, dar năravul ba!

Dar, după cum zic mulți, norocul ți-l faci singur, altfel nu se poate explica de ce în țara asta o dată bogată și mănoasă aproape nimeni nu mai lucrează să producă ceva. Mai bine am produce noroc totuși și l-am putea și exporta… Că noi avem noroc. Un noroc pozitiv: noroc că nu te-a călcat garda, noroc că nu ți-a venit o factură mai mare, noroc că ai scăpat numa cu-atâta, noroc că ai prins trenul și ai loc în picioare, noroc că ai dat numa atâta șpagă și nu ai murit, etc. Și un noroc negativ: noroc că ai copiat și nu te-a prins, noroc că ai primit banii de la UE deși nu o să beneficieze nimeni de proiectul tău că e o mare țeapă, noroc că ai aranjat cu ăla de la guvern și ai primit contractul care trebuie, noroc că tragi în piept pe toată lumea și nu se prinde nimeni (încă) ș.așa mî.dî.pî! Vorba aia: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere! Da! Dar poate cere altcineva și ăia au ordine tot de undeva de sus…

Și în fine, se mai spune că norocul ar fi chior. De parcă l-ar fi dus cineva la doctor! La doctor norocul ți-l faci singur, depinde la ce fel de doctor mergi (se aplică paragraful de mai sus). Păi ar fi norocul chior dacă ar câștiga Țiriac la loterie, sau de două, trei ori același individ sau dacă câștigătorul ar fi dom președinte. În rest mi se pare că nu e. Chiori sunt ăia care fac legile în țara asta! Chiori sunt ăia de le aplică și orbi suntem noi că ne lăsăm conduși de chiorii de la centru! Vorba asta o știe toată lumea: în țara orbilor chiorul e împărat! Măi ce inflație de împărați pe la noi! Hai să punem de-o republică, dar nu una prezidențială. Nici parlamentară. Mai degrabă una platonică. O să avem noi norocu ăsta?

Noroc și bani, că-n rest avem de toate!

Pese: mai există un noroc demn de invidia vecinilor: