Învierea viilor sau adormirea celor morţi…


Bineînţeles că v-aţi prins! E pe dos! Deci ştiţi despre ce e vorba. Şi eu. Cu toate astea, între doctrină şi practică există diferenţe. Poate şi din cauză că în loc să facem doctrina după practică, am făcut invers. Aşa că nu mai credem doctrina.

Cine ar putea explica de ce ţinem doliu, un obicei păgîn? Cine ar putea explica de ce la multe înmormântări creştine e tot aşa de mare tragedia ca pe vremea îngropării tatălui lui Iosif. Să fiu sincer ateii plîng mai puţin. Oare să fie din cauza explicaţiilor searbede referitoare la ce se întîmplă după moarte sau din alte cauze? De exemplu pentru că ne trăim viaţa de parcă nu am avea un Dumnezeu atotputernic, că Isus Hristos nu a înviat sau pentru că trăind doar pentru lumea asta nu ne mai punem nădejdea în viaţa de dincolo.

Ba unele biserici sunt botezate cu nume interesante: Speranţa. Speranţa că ce? Golgota. Golgota că ce? Betania. Betania că ce? Betezda mai merge că suntem plini de noroiul din scăldătoare oilor.

Ce ne opreşte ca la înmormîntările noastre creştine să participăm îmbrăcaţi în alb nu în negru? Tradiţia? Care, aia sfîntă? De ce cîntăm ca la înmormîntare, în loc să ne bucurăm ca la înmormîntare? Pentru că Isus a înviat?

Sunt deplasat? Sau nebun? Prefer să fie aşa decît să plîng morţii ce s-au dus cel puţin în sînul lui Avram. Poate unora nu le convine şi vreau altceva. Un rai. No bine: fie şi rai! Săle lăsăm demonilor iadul.


Despre destin sau fatalitatea morţii în varianta actuală

dyo

Constat, nu fără o anume surprindere (și amărăciune în același timp), cât de puțin este prezentă învățătura despre învierea morților în mărturisirea evanghelică autohtonă. Este predicată la înmormântări și, prin ricoșeu față de cea a lui Cristos, la Paști.

În rest … liniște. Aceeași liniște o observ și prin cărți de teologie. Găsesc autori de lucrări cu privire la escatologie care abia amintesc despre înviere (de ex. Ladd, Montgomery). Hoekema este ceva mai detaliat, deși în Biblia și viitorul va fi preocupat mai mult de premilenismul dispensaționalist decât de “unul din elementele centrale ale escatologiei creștine”. Broșurica lui Cullmann (Nemurirea sufletului sau Ȋnvierea morților?) se topește într-o suspectă indiferență a autorilor evanghelici (în sensul cel mai larg al termenului) față de subiect.

Citesc un comentariu pe Corinteni al unui respectat și respectabil autor de studii biblice: alocă 75 de foi acoperirii femeii și doar patru secțiunii “Cum…

Vezi articolul original 182 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri