Despre destin sau fatalitatea morţii în varianta actuală

dyo

Constat, nu fără o anume surprindere (și amărăciune în același timp), cât de puțin este prezentă învățătura despre învierea morților în mărturisirea evanghelică autohtonă. Este predicată la înmormântări și, prin ricoșeu față de cea a lui Cristos, la Paști.

În rest … liniște. Aceeași liniște o observ și prin cărți de teologie. Găsesc autori de lucrări cu privire la escatologie care abia amintesc despre înviere (de ex. Ladd, Montgomery). Hoekema este ceva mai detaliat, deși în Biblia și viitorul va fi preocupat mai mult de premilenismul dispensaționalist decât de “unul din elementele centrale ale escatologiei creștine”. Broșurica lui Cullmann (Nemurirea sufletului sau Ȋnvierea morților?) se topește într-o suspectă indiferență a autorilor evanghelici (în sensul cel mai larg al termenului) față de subiect.

Citesc un comentariu pe Corinteni al unui respectat și respectabil autor de studii biblice: alocă 75 de foi acoperirii femeii și doar patru secțiunii “Cum…

Vezi articolul original 182 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

4 comentarii la “

  1. Plingem pentru ca ne doare despartirea iar cit despre doliu ca imbracaminte nu stiu cit este de pagina dar imbracarea in alb nu mi se pare mai crestina de vreme ce si religiile asiatice o practica.

    • si atunci de ce ne imbracam in alb la botez? nu cred ca mai conteaza la ce folosesc altii. ca in cazul curcubeului. acum e semnul homosexualilor. e vorba de simbolistica crestina.
      eu cred ca dincolo de durerea normala, la fel ca si alte lucruri firesti pe care le putem face ca suntem oameni, ar trebui sa existe o speranta a invierii care sa fie mai pregnanta si care sa fie vazuta de cei ce nu stiu ce este crestinismul si cu ce se maninca.

  2. Sunt de acord cu tine cu privire la imbracamite, desi daca port alb ca sa imi exprim durerea tot despre durere este vorba, E interesant ca anumite religi asiatice poarta culoarea alba. Sincer negru mi se parea insuportabil la un moment dat si doliul nu e doar in purtarea unei culori. Este adevarat insa, asa cum spui si constati, ca omul modern, post modern, post modern, daca vrei, se crede mai mult ca oricind nemuritor si din nefericire asta a infectat si Chrestinismul. Ma gindeam deunazi la cintarile mai vechi care vorbeau despre cer, despre dorinta de a pleca, cine le mai cinta? Acum cintam doar cit de mult ne iubeste Dumnezeu si vrea sa fim bine aici si acum. Perspectiva truchiata, inselatoare chair.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s