Românul ce a devenit papă (3)


Mai mască, mai cască, mai tiară papală, plecăm spre bancă. Parcă eram pe un drum cu sens unic: toți și toate se dădeau la o parte. Mitru, vecinu cu bascula, mai să intre-n șanț cînd văzu pe cine escortează ăștia. Las c-o să vadă el la teve cine e noul papă și atunci o să-l văd cum o să vrea el să îmi pupe cauciucurile… Dar pînă atunci mai e ceva drum.

Cum mă simțeam și eu bine, la o neatenție a escortei virez stînga și o iau cherestul peste heghi, prin piața centrală, pe unde era aglomerația mai mare. N-am trecut de primul colț când escorta era din nou în spatele meu, motocicliștii dîndu-se peste cap să oprească circulația pe presupusul și neprevăzutul traseu.

Dacă e să fiu papă, cel puțin să nu fiu papă-lapte și să mă vadă toată lumea pînă nu e nevoie să ceară audiența să stea de vorbă cu mine. Ca să tulbur și mai tare sistemul dau o fugă prin Real când cozile erau la apogeu și doar două case deschise. Ce panică printre românii foarte concentrați să stea la rînd!

– A intrat ăla în față!

– Au, n-am zis nimic domnu, mă gîndeam la filmul ce l-am văzut ieri la televizor și m-a luat gura pe dinainte…

Trebuia ca investiția în escortă să merite toți banii dați la impozite și tot timpul de stat la cozile instituțiilor aferente, așa că hopa, ia să dăm o fugă și prin serviciile de colectare a taxelor și de colectare a declarațiilor de tot felul tip sau ne-tip serele, pefe sau alte seceuri. Aici se instală pe de o parte panica și pe de altă parte satisfacția:

– Georgică, vezi că a venit deneaul să ne ridice! Fugi!!!

– Ha! A venit judecata de apoi hoților!

Funcționari și funcționare, plătitori și plătitoare, reacționau de îmi era mai mare dragul! Vorba aia: cînd o să mai prind eu asemena ocazie? Doar jandarmii de la intrare încremeniseră dînd onorul. Ca să nu rămînă așa toată viața le arunc în trecere:

– Pe loc repaus băieți și nu vă mai holbați așa că nu trece papa Pius!

Păcat că nu am filmat fazele astea, dar precis o să am ce povesti băieților la întoarcere.

Dar ajungem și la bancă.

Ceiul, certificatul de naștere? O formalitate. Asta-i cheia? Parcă pe sigiliul papal sunt două. Asta nu prea seamănă. Ăv cors că nici nu recoltează, că e iarnă tolomac de tine! Ar fi bine să îmi iau, cel puțin pe ascuns, pulsul, tensiunea și glicemia. La vîrsta mea nu se știe! Mai bine mă uit la mutrele celor din escortă că par mai agitați, mai roșii-vineții decît mine. De fapt cine știe cum arat eu? Lasă oglinda, hai la subsol. Nici n-am ajuns papă și am ajuns să stau de vorbă cu mine! Nu-i de mirare că ultimul papă a demisionat. Chiar dacă era neamț… Cică zice lumea că vrea să se însoare cu Merkel…

– Deci, și arăt spre jos de tot, unde e subsolul?

Cu o mutricică oficială, doamna Constantinescu îmi arată direcția corectă, în jos, făcîndu-mi complice cu ochiul. Las c-o să ajung eu papă și o să interzic chestia asta cu ochiul! O să dau un decret, o enciclică, ceva.

O luăm în jos de tot și oprind bulucul escortei transpirate mă precipit spre cutia cu număr perfect: 777. Introduc cheia simultan cu doamna Constantinescu, o iau în brațe, hei, nu pe doamna, ci cutia! Mă așez la o masă, supravegheat de departe (cît de departe, întreabă și Dan Bitman) de echipa de protecție. Deschid cutia și ce să vezi? O…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s