Orbitînd cu Dyo prin credinţă

dyo

Asemeni frumuseții, credința își trăiește cele mai frumoase clipe nu în obiectul ei, ci în ființa celui ce crede. Acolo încolțește sămânța. Consolidează resorturi slăbite, motivează, catalizează reacții vitale, readuce la viață nădejdi ce înmiresmează lumea cu colțuri de rai, întinde punți înspre al ei început, reface articulațiile genunchilor în vederea binefăcătoarei alergări spre premiu …

Nu facem nici un hatâr cuiva în mod special pentru că credem. Nu lui Hristos, asta e limpede. E adevărat însă că credința e molipsitoare și își răsfrânge-i binefăcătoarea-i restaurare unde nici nu gândești: “Crede, și vei fi mântuit, tu și toată casa ta” este un exemplu în acest sens. Rădăcinile încrederii neclintite sunt adânc înfipte în pământul inimii; ramurile însă sfidează garduri și titluri de proprietate, iar din fructele pomului crescut în grădina ta poate să se bucure de un festin în toată regula aproapele tău (nu mă refer aici la înțelegerea dată…

Vezi articolul original 250 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri