Poveste pentru adulţi bisericoşi de la Dyo cetire:

dyo

Unul dintre cele mai pitoreşti specimene care se pot identifica în spaţiul nostru bisericesc este fără îndoială acela al motanului încălţat. Simbioză perfectă dintre abilităţile feline şi incisivitatea zgomotoşilor pinteni, pisoiaşul nostru s-a adaptat cu o uimitoare perspicacitate rigorilor comportamentale din bisericile evanghelice.

Gândiţi-vă numai: să ai gheare, şi încă foarte ascuţite, dar să nu ţi le bănuiască nimeni, fiind frumuşel ascunse în cizmuliţe. Să torci cu sârg mai tot timpul şi, în lipsa oricăror alte evidenţe, să fi considerat un creştin blând şi un caracter plăcut. Să miauni până te ţin plămânii şi până frângi şi cele mai împietrite inimi – că doar scopul scuză mijloacele – când e vorba de propovăduirea adevărului lui Dumnezeu, spre reala admiraţie a tuturor. Să te poţi lipsi de lumină; în timp ce alţii îşi sparg capetele în întuneric, tu ai vederea de noapte asigurată şi zâmbeşti ştrengăreşte, pe sub mustăţi, văzând nepriceperea…

Vezi articolul original 485 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri