Ce n-a înțeles statul român


Statul român nu a înțeles că dacă învățământul ar fi gratuit toate formele de învățământ private ar avea rost să existe doar dacă ar fi calitativ superioare celor de stat. Dar cu un prim-ministru ce și-a copiat teza din alte cărți, cu un ministru al învățământului care spune că prim-ministrul nu a plagiat pentru că regulile plagiatului nu au fost definite clar și cu același stat care spune că numai în justiție se poate decide cine a plagiat (să nu uităm că prim-ministrul cu pricina este interimar la justriție) și cine nu, în curînd o să fim dați în judecată și găsiți vinovați de plagiat de o justiție strîmbă, într-o țară pe măsură.

Eu am impresia că mă aflu în țara lui Strîmbă-lemne. Sau Strîmbă-teze de doctorat. Sau Strîmbă-legi. Ei, n-are contează!

Dacă învățămîntul ar fi gratuit, oricine (cel puțin în principiu) ar putea să studieze. Dacă învățământul costă, doar cei cu bani vor putea face asta. Ca urmare se ajunge la situația existentă în politică: ai bani ești acolo. N-ai bani, nu te bagă nimeni în seamă.

De parcă banii sunt totul…