Experiențe


sursa: http://executivetrusteetraining.com/shop/etbm32-got-experience/
Vrem nu vrem, suntem suma experiențelor noastre. Bune sau rele, ele ne-au marcat. Pe unii mai mult, pe alții mai puțin. Unii dintre noi sunt fericiți, alții nu. Unii dintre noi sunt traumatizați, alții nu. Unii sunt obsedați de mai știu eu ce idei sau evenimente, alții nu. Și așa mai departe. Cert este că nu există cineva perfect, produsul absolut echilibrat al experienței și teoriei. Probabil că doar Isus Cristos a fost un astfel de om. Și nu numai om.

În urmă cu ceva timp auzeai vorbindu-se cu o voce mieroasă, ușor misterioasă și cu priviri parcă ferite, pline de subînțeles de experiențele unuia sau altuia, uneia sau alteia, cu Domnul. Ți se dădea de înțeles că e vorba de mai mult, de unii mai aleși decât cei aleși și că totuși ai avea o portiță îtredeschisă într-acolo. Ba unii o spuneau direct, pe șleau, în gura mare. Ba alții pretindeau o anumită poziție cam ca și fii tunetului.

Ce diferență între Isus care era cine era și aceștia! Ca diferența dintre templu iudeilor unde neamurile erau doar la un pas de ușa exterioară și ipostaza de după ruperea catapeteasmei din sfînta sfintelor la moartea sa, cu accesul drect la Dumnezeu. Interesant, nu? Mă duce gîndul la biserica etiopiană în care altarul este circular și toți se află la distanță egală de Dumnezeu, cel puțin în viziunea oamenilor. Totuși și în această biserică doar preoții au acces în altar.

Isus îi ia la bătaie pe schimbătorii de bani din templu, cei ce vindeau animale pentru jertfe o încasează și ei. Cei de la excengi ofisurile din templu nu o încasează pe motive etice, estetice sau ecleziale. Nu era bai că erau în pantaloni scurți, nu s-au barberit de o lună și aveau părul prea lung. Cine știe poate și lor li se vedeau chiloții la limita ginșilor… sau poate nu. Motivul este unul singur: ei puneau încă o condiție la admiterea în prezența lui Dumnezeu și am zice noi, se și îmbogățeau. Așa că primesc ceeea ce merită. Interesantă experiență! Traumatică? Mă îndoiesc. Dacă nu a doua zi, ci a treia sau a patra zi, erau tot acolo. Vorba aia, plăteau și ei impozite ca tot omul cinstit!

Experiența omului cu Isus întrupat a fost clară: nimeni nu a fost trimis la plimbare, decât dacă făcea parte din sistemul religios al vremii, instituția ce pretindea că-l reprezintă pe Dumnezeu. Mă tot întreb cum de a ajuns biserica să aibă din nou altar, preoți, bani, să pună condiții celui ce vrea să se apropie de Dumnezeu exact ca fariseii din vechime. La ce s-o fi rupt catapeteasmă dacă a fost inventat altarul creștin? La ce o fi scris autorul epistolei către evrei că toți suntem una în Cristos dacă este doar o teorie? La ce o fi bună preoția tuturor credincioșilor ce provine dintr-un text inspirat, revelat, când cam tot ce se face în biserică indică spre o structură de putere lipsită de dragoste? Care o fi legătura dintre perichoresisul ăla atât de perfect (că nu-l poți exprima în cuvinte) și experiența mea sau a ta, indiferent de biserica în care suntem, dar mai ales în cea ortodoxă?

Zicea cineva că în biserică nu este bine ca amvonul să fie așezat la același nivel cu corul: dă impresia că vorbitorul se adresează congregației, dar nu și corului. Mda, o astfel de așezare pune corul într-o poziție privilegiată de parcă e imun la cuvânt. Dar poate în biserică ar trebui să se schimbe ceva mai mult decât așezarea. Și dacă tot vorbim de așezare, mie mi-ar plăcea să fim așezați în cerc, la aceiași distanță față de Dumnezeu, fără privilegiați, fară excluși.

Dar în primul rând în biserică ar trebui să se schimbe atitudinea: toți sunt incluși, nimeni nu este exclus, pentru fiecare a murit Fiul lui Dumnezeu, toți suntem egali din această cauză. Că îndeplinim lucrări diferite, asta e altceva. Apoi concentrarea nu este pe înăuntru, ci pe în afară. Nu pe ce bine că am intrat și am un statut superior, ci pe ce bine că am intrat, dar cei care nu sunt aici pierd ceva ce eu am găsit și prețuiesc foarte mult. Dumnezeu nu o să îmi dea un loc la drepta sa, ca să îmi demonstrez superioritatea, nici abilitatea de a coborî foc din cer pentru a-i arde pe cei ce sunt afară. E drept că istoria demostrează că în lipsa unui foc divin e bun și unul din lemne. În lipsa unei poziții la dreapta lui Isus, bună e și o tiară, un toiag sau mai știu eu ce haine speciale.

Teoria spune ceva și mulți se căznesc să o pună în practică. Dar nu prea reușesc. Să nu uităm că dacă teoria nu duce la o practică bună, ea trebuie schimbată. La început n-a fost teoria, ci practica. O teorie inventată, fără contact cu realitatea, moare. Uitați-vă la comunism.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s