Predestinare?


sursa: http://theorthodoxlife.wordpress.com/2012/03/21/orthodox-predestination-st-symeon/

Sunt un tip previzibil. M-am căsătorit, Am doi copii mari. După 89 am muncit unde am putut. Sunt credincios.

Mi-au descoperit niște probleme de sănătate. Drept urmare nu am mai putut să lucrez pe mulți bani, dar am acceptat orice muncă în limita sănătății mele, având cîteodată chiar două joburi. Din cauza neputințelor mele și din cauză că nu aduceam prea mulți bani acasă soția, și ea creștină, a început să mă disconsidere. Cum spun unii, s-a îndepărtat de mine. N-am reușit să o îmbunez.

Tot ce am avut am investit într-o casă din care mi-a spus să plec. Nu mai am energie, sănătate și tinerețe să investesc. Sunt demoralizat cu toate că încă cred că Dumnezeu poate să mai facă minuni cu sănătatea mea, cu familia mea și cu servicul meu.

Aș vrea să îmi spuneți ce ar trebui să fac, să schimb în viața mea.

Vă mulțumesc,

Cu recunoștiință,

Ionel Doncea

Arad

Asta e poveste, din păcate tristă, a uni credincios aflat la limita subzistenței, Un om cinstit, credincios mai mult ca mine, smerit și acum foarte singur. care ar fi soluția? a cerut consiliere, dar după părerea mea are nevoie de mai mult. La cine poate apela? E ușor să dai sfaturi: fă aia, fă cealaltă. De sfaturi îi e plin podul! Nu mai are nici o șansă? A fost predestinat să fie deposedat de tot ce avea, să fie drăcuit de soție și ingorat de noi? Nu știe să ceară ajutor sau cum să pună picioru-n prag? Refuz o predestinare teologică. Prefer o schimbare a destinului. Vorba aia: el de ce n-ar putea cîștiga la loterie?

Poate. Dar în lipsă unei soluții imediate mă uit la teologia mea. Ce pot să fac eu. Deocamdată dau telefoane. Și scriu…

Deocamdată și el are unde să locuiască. Ar fi bun un loc de muncă lipsit de stres. A acumulat destul.

Ce ziceți? Soluții?

6 comentarii la “Predestinare?

  1. Din pacate,candva a ales gresit, ceea ce n-a vrut sa vada atunci vede acum! La mine , din fericire, s-a terminat la timp, am divortat , mi-am refacut viata si am un copil, la el, aceasta nu este o solutie, aceasta e calea spre deznadejde. Inainte de-al consilia, trebuie discutat cu familia, nu numai cu sotia, si cu copiii, din cate ati expus spre citire, nici copiii nu sunt alaturi de el, dupa ce aveti tabloul complet abaia apoi puteti vedea ceea ce e de facut.Iar ca o parere personala, doecamdata eu nu l-as implica pe Dumnezeu in aceasta poveste, ar fi un cuvant prea greu pentru bietul om,isi va aduce aminte ca e o fiinta iubita dar trebuie ca el sa-si aminteasca nu sa i se bage-n cap cu forta, chinul ar fi mult mai mare….

    • el este creștin, dar așa cum zici și soția pretinde așa ceva. cred că dumenezeul lor e altcumva… sunt multe de discutat cu toți, dar numai el a cerut consiliere. restul s-ar putea să pretindă că sunt bine mersi…

  2. Trebuie avut mare, mare grija, intr-o situatie de criza, prea putin te ajuta cel care-ti da dreptate , nici macar cel care stie sa te-asculte nu poate sa faca mare lucru, doar cel care-ti poate deschide ochii poate sa te scoata din impas, s-ar putea sa-i deschizi si sa-ti vezi propria-ti uratenie reflectata in ceilalti. Intrebarea pe care mi-o pun eu , are acest curaj? E o victima dar asta nu-l ajuta, trebuie sa se ridice si-n primul rand trebuie sa-si asume greselile pe care le-a facut el, intr-o relatie totdeauna sunt doi vinovati !

    • exact. asta ai aflat din experienta. si eu. de obicei oamenii nu prea sunt dispusi sa accepte asa ceva.
      nu trebuie date sfaturi ci stimulate eventuale solutii din partea celor implicati ce trebuie sa-si asume impacarea. daca se poate.

  3. Sa va dea Dumnezeu intelepciune sa puteti sa-l ajutati sa se ajute, vi-a cerut ajutorul si n-aveti cum sa dati inapoi. Cand am citit postarea dumneavoastra, s-a incrancenat carnea pe mine…., mi-am adus aminte … iar acum vad ca altul e la rand, altfel dar intr-un fel tot la fel . Stiu prin ce trece, macar daca ar avea o fiinta draga care sa-i fie alaturi, i-ar fi mult mai usor! In ceea ce priveste asumarea greselilor, trebuie sa iasa cat mai rapid din capcana victimizarii, in mod aparent isi plange de mila dar in realitate nu face altceva decat sa graviteze in jurul situatiei asteptand mila sau lovitura de gratie! Faptul ca isi gaseste o greseala, cat de mica ar fi, ca a fost un ignorant, un zbir, un nepasator, orice, il va ajuta sa adopte o stare ofensiva fata de sine insusi, va opri caderea libera in care se afla si va incerca sa urce din nou chiar daca la inceput se va agata cu dintii de niste minciuni! Urcarea inseamna efort , efortul obliga la gandire, gandirea impune decizie, decizia ii va rezolva viata, in bine sau in rau … O va sti candva, daca va mai avea puterea sa rada sau nu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s