Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (8): ei, a venit și rîndul bărbaților


sursa: http://www.sodahead.com/entertainment/david-beckham-announces-retirement-who-will-take-his-place-as-sexiest-athlete/question-3701699/?page=3&link=ibaf&q=sexual+man

Universul sexual al bărbaților este acoperit de multe ori de duritate, păreri preconcepute și mituri. Vrînd-nevrînd el se intersectează cu cel al bărbatului credincios și cu Dumnezeul său. Crescut, după cum sună clișeul, într-o familie creștină sau după un alt clișeu, în biserică, băiatul, adolescentul și mai apoi tînărul adult, ba chiar și adultul credincios are de-a face cu o lume închisă, în care senzațiile sexuale sunt reprimate, ignorate și de cele mai multe ori condamnate. De ce? Pentru că trăiește într-un mediu în care trebuie să fii cît mai aproape de idealul sfințeniei lui Dumnezeu (ce se dovedește de cele mai multe ori idealul sfințeniei omului). Ca urmare el trăiește într-un mediu cu limite foarte înguste în care nu numai că păcatul este pedepsit, înfierat și amintit la nesfîrșit, ci și aluziile sau eventualele alunecări sunt tabu. Într-un astfel de context e greu de discutat despre sexualitate și Dumnezeu, ce să mai vorbim numai despre sex. Doamne ferește!

În viața mea n-am auzit vreo predică care să atingă cel puțin tangențial astfel de probleme. E tabu-ul tabuurilor! Fără să împingem totul la extrem, o teorie a conspirației care ar pretinde că omul este lipsit de sexualitate ar putea să prindă foarte bine printre creștinii evanghelici. În urmă cu zeci de ani un pastor bătrîn se lăuda că predicase din Cîntarea cîntărilor un ciclu foarte lung. Chiar că aș fi vrut să fiu și eu prin preajmă…

Băiatului, dar mai ales adolescentului i se imprimă prin diferite canale că bărbatul este cel care trebuie să inițieze actul sexual. Asta pune o presiune asupra sa. Bărbatul trebuie să reușească, să fie dur, să nu arate emoții, să nu dea înapoi și să arate curaj. Cam tot timpul. Dacă mai adăugăm și presiunea sexului, a hormonilor și lipsa de educație putem foarte bine să se închipuim ce iese. În urmă cu cîteva săptămîni un cioban de 33 de ani a fost snopit (din fericire!!!) în bătaie de o fătucă de 14 ani ce era expertă în arte marțiale. Nu mai trebuie să spun ce voia de la ea ciobanul… Dar dincolo de violență, care este atît de prezentă în țara noastră, nu pot să nu menționez că bărbatul nu este un monument de duritate, că nu plînge, nu îi este frică, nu se îndrăgostește și nu dă dovadă de sensibilitate. Nu. Doar că în cultura noastră el nu are voie să o arate. Nu poți fi vulnerabil, trebuie să fii dur! Vorba aia: că doar nu-i muiere! Adică femeie…

Și bărbații sunt foarte critici cu privire la alți bărbați pentru că sunt foarte critici cu privire la ei înșiși. Ca urmare e mult mai simplu dacă judecă, critică sau terfelesc pe cineva pentru că astfel pot dovedi că sunt superiori celui/celor ce au încasat-o. Capra vecinului trebuie să moară înaintea caprei mele. Cu siguranță! Se vede asta și pe blogurile noastre. Cu cât îi ataci mai tare pe alți, cu atât trebuie să fii mai neprihănit. Auăleu! Cam ăsta e mecanismul ce-l lăsăm moștenire copiilor noștri.

În contextul sexualității și a durității bărbatului trebuie menționat un aspect care dă de cap multora din țara noastră: pornografia. Era inexistentă acum 23 de ani, acum e pe toate gardurile și posturile teve, cam la toate orele. Care este explicația că se cumpără atîta pornografie? Păi într-o lume în care bărbatul trebuie să-și schimbe atitudinea față de femeie și să o trateze altcumva decît este obișnuit, adică fără să facă pe durul, dar făcîndu-se vulnerabil în fața eșecului, acesta preferă să dea 20 de lei pe ceva ce îi va oferi satisfacția dorită fără riscul respingerii . Ca urmare el intră în hora dependenței de pornografie, ce îl va plasa undeva la periferia relațiilor normale atît din punct de vedere sexual, cât și social. Ce să spunem despre locul pe care îl ocupă viața sa de credință și care este poziția acestuia în comunitatea din care face parte…

Un bărbat invulnerabil, într-o biserică invulnerabilă cu un Dumnezeu ce a ales să moară pe cruce par să fie o contradicție în termeni. Masca trebuie dată jos la nivel personal, la nivel de instituție și la nivelul interpretării sexualității în acest context. Nu poți să ai o căsnicie fericită dacă nu dai dovadă de vulnerabilitate. Nu poți să ai o biserică sănătoasă dacă aceasta nu dă dovadă de vulnerabilitate. Dumnezeu a fost și a rămas vulnerabil.

Într-o căsnicie nu te alegi cu nimic dacă critici, trebuie să investești, trebuie să îl pui pe celălat mai presus de tine și de interesele tale. Din păcate ar spune unii, din fericire, spun eu. Nu poți să aștepți sau să vrei să moară capra soției tale ca să ai impresia că ție îți merge mai bine. Capra soției e și capra ta!!! Pe înțelesul tuturor din secolul XXI.

Înainte de căsătorie am citit o carte foarte bună despre sex și căsătorie scrisă de un olandez, fără nici o implicare creștină. A fost bună și am învățat ceva din asta. Nimic din informațiile provenite din alte surse nu au făcut față. Omul era doctor. Dar era vorba doar despre sex. Sexualitatea nu se limitează doar la atît. Sau spus în alte cuvinte drumul pînă la pat ține mai mult și este mai complicat decît abordarea directă: Ai chef de…? Așa cum drumul spre căsnicie nu se limitează la te-am văzut, te-am plăcut, ne-am luat. Și chiar dacă se limitează, de la ofițerul stării civile și pînă la moarte nu poți să cînți solo în duetul sexualității. Vorba englezilor: It takes two to tango! Și nu ești singur nici cînd crezi că ești singur. Cineva acolo sus te iubește. Nu-ți spun cine, află tu!

Din această cauză un bărbat credincios, ce n-are probleme cu sexualitatea sa trebuie să ia în calcul și sexualitatea soției lui. Ba mai mult, situația se complică atunci cînd apar copiii și cînd aceștia încep să-i pună întrebări. Să nu uităm copiii ne imită fără să le cerem.

Unde intră credința în ecuația sexualității? Peste tot. Cine suntem, cum arătăm și cum ne manifestăm sexualitatea ține și de ce credem. Oamenii au trăit bine mersi și și-au pus în valoare personalitatea Cu toate astea Biblia ne arată mai mult ce să nu facem în direcția asta. Umblăm pe un teren minat atît de noi, cît și de cultura noastră. Vestea bună, în contextul acesta este că bărbatul nu e singur. Eva e lîngă el. Să dea Domul să fie și Dumnezeu… Dar, cu toată duritatea bărbatului, în afară de Origen, de părintele Serghei și de secta bărbaților din din Rusia care prefera să dea la rațe sexualitatea, nu am întîlnit o rezolvare constructivă, alt clișeu, a sexualității în afara căsătoriei. Foarte puțini bărbați ciungi pe motive sexuale s-au căsătorit, eunucii n-au avut mare trecere decît ca funcționari fără urmași. Dacă așa a ieșit proiectul original… Rămîne însă de studiat ce este cu sublimarea sexualității într-o realitate superioară, cea cerească. Vorba lui Isus spusă celor ce se rătăceau la capitolul sexualitate după moarte: acolo nu mai e nici o diferență.

Vom vedea.

2 comentarii la “Sexualitatea, credinţa şi Dumnezeul creştin (8): ei, a venit și rîndul bărbaților

  1. Nicio femeie normala nu accepta sa se casatoreasca cu un barbat daca nu-i simte vulnerabilitatea!

    Ar fi o mare pierdere pentru comunitatea in care activati daca nu va implicati in consilierea adolescentilor si-a tinerilor care se casatoresc! Foarte echilibrat articolul pe care l-ati scris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s