Rilii?


De felul meu nu sunt băgăcios. Dar cîteodată mă enervez. Uneori mă enervez legal.

De exemplu acum doi ani am dat telefon la 112  pentru că la balta din Ghioroc unii aveau impresia că pot să facă gălăgie în toiul nopții. Casa mea se găsește la circa 1 km în linie dreaptă. Ofițerul din Arad a lăsat linia deschisă și am putut auzi cum a sunat la polițistul ce se ocupa de Ghioroc. Ce fain că l-a sculat din somn! Apoi l-a trimis să-i verifice și în cele din urmă am auzit că au aprobare de la primărie. Evident asta pe parcursul a cam două zeci de minute. Cu toată compasiunea ofițerului că nu putea să mă ajute, am încercat să dorm în ciuda gălăgiei dum-dum-dum/dum-dum-dum! Cel puțin a încercat ceva… dar era gălăgie legală. N-am înțeles cum se pot distra legal 500 de oameni veniți de aiurea în comuna unde trăiesc circa 3500 de oameni din care participă probabil 50, iar restul stau treji din cauza bașilor enervanți ce penetrează orice perete.

Faza a doua: o petrecere pe deal în spatele casei mele. La ora 12 noaptea încă veneau petrecăreții, foarte tineri și foarte bine îmbrăcați. Probabil o zi de naștere. Bubuia de parcă petrecerea se ținea la 2 metri de casa mea. Am sunat la 112. Mi-au cerut adresa. Eram cu mașina chiar acolo, dar adresa nu avea număr pe poartă sau gard. I-am dat-o vis-a-vis de alt număr. A zis că trimite un echipaj. În fine m-au sunat și au zis că vin la mine acasă. Au apărut 2 polițiști din Lipova, tineri, amabili. M-au ascultat, au ascultat și mi-au spus că se duc, îi vor amenda că nu e corect ce fac, dar după ce vor pleca, la 5 minute muzica va fi la același volum, că așa face toată lumea. Am înțeles. Erau proroci. Exact așa s-a întîmplat. În cele din urmă am reușit să dorm cu tot bum-bum-ul.

Faza a treia. Azi noapte pe la 11 dinspre baltă un DJ striga din fundul rărunchilor. Deja îi vedeam omușorul în fața ochilor:

– Pînă dimineața, pînă dimineața!

Era noaptea digeilor. S-a anunțat că va fi gălăgie în fiecare uichend. Am presupus că dacă s-au anunțat, au obținut și aprobările.

Am zis așa mai într-o doară:

– Rilii? Aranjează-l tu Doamne, că legal nu se poate face nimic!

Am închis geamul și am constatat după cîteva minute că se auzea prin geam ca și cum nu exista. A dat mai tare. Riăl tare! Era parcă o invitație de tipul „După noi potopul!” Mă imaginam cu o imensă bardă în mînă tăind cablul de alimentare a plajei. Ce conta că era electric… Apoi că bombardam cu un mortier plaja plină de digei. Flam, flam… bum, bum! Cadavre de digei peste tot, lumea fuge panicată, eu cu un zîmbet malefic urmăresc carnagiul. Apoi liniște.

A, nu în fantezia mea. În realitate! După vreo 15 minute de răcnete și bubuieli am presupus că digeiul ăla a luat o pauză. Apoi am presuspus că s-a pus pe mîncat. Apoi că îi era tare foame… Apoi inexplicabil liniște pînă dimineața. M-am trezit la ora 9. Abia aștept să văd cum de o rugăciune așa de scurtă a funcționat așa de bine. Și de rapid. Ei, doar n-am darul rugăciunii!?

Sper că n-am dat cu bîta-n baltă!

3 comentarii la “Rilii?

  1. voiam sa va zic ca eu am dopuri de urechi la indemana intotdeauna (tananana), dar rugaciunea a avut efect mult mai bun. mai ales ca dopurile mai au pierderi de sunete.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s