Sf Paraschiva la Mecca, Medjugorie, Iași…


Oamenii de aceiași credință se strîng pentru a-și confirma credința. E simplu. Dacă mă duc la Mecca și văd 1000000 de pelerini n-o să vin acasă să spun că Mohamed și-a greșit cariera… Dacă am fost la Medjugorie n-o să spun că Fecioara nu s-a arătat. Am investit atîta în pelerinaj că nu o să spun că a fost un eșec. Ar însemna să-mi neg credința.

În fiecare an mă duc să ating racla sfintei Paraschiva ca să-mi țină de sănătate, bine și succes pînă anul viitor. Mă încarc. Unii se încarcă pe un an, alții doar pentru o duminică. Dacă aș vrea să fiu un pic caustic (de parcă de obicei nu sunt…) m-aș întreba care o fi diferența dintre mine care îmi încarc bateriile o dată pe an la vreun praznic sau cel ce o face o dată pe săptămînă la ceea ce numește eronat casa Domnului? E o diferență de timp, de frecvență, dar în esență mă tem că e același lucru.

Putem să pretindem că unii sau alții sunt mai istorici, mai decenți, mai tradiționali, mai moderni, mai entuziasmați, mai civilizați sau mai aproape de Dumnezeu (sau cum i-o fi spunînd). Cam asta vrem toți. Atunci care o fi diferența?

Poate diferența s-ar vedea dacă cerurile s-ar deschide și l-aș vedea pe Isus Cristos stînd la dreapta Tatălui, dacă a doua zi l-aș iubi pe aproapele și pe dușmanul meu ca pe mine însumi.

Mecca, Medjugorie sau Iași e totuna. Nu contează cum și de ce ajung acolo, ci cum vin de acolo.