Vorbiește Moscova?


Eram copil cînd ascultam Vocea Americii sau Europa Liberă ce deschidea emisiunea cu Rapsodia română a lui Enescu, încet să nu audă vecinii. Era o clădire mare cu ziduri de jumătate de metru la exterior și locuiam la etajul doi, deasupra fiind podul. Aveam vecini o familie extrem de doritoare de liniște, așa că dacă făceam gălăgie băteau în perete și strigau să ne potolim. Ne potoleam. N-am știut niciodată dacă ei știau ce ascultam noi la radio.

Dar mai erau și alte posturi de radio, unele mai periculoase altele mai puțin sau deloc periculoase. Era Radio Novi-Sad, al sîrbilor ce emitea și în limba română. Tata asculta muzică sîrbească și meteo la sîrbi. De cele mai multe ori se potrivea cu zona noastră. Mai era Radio Timișoara și Studioul de radioficare al orașului Arad. Asta în afară de radio București. Dar mai era și Radio Moscova ce își începea emisiunea cu un semnal simplificat al melodiei Ce frumos oraș este Moscova. O fi fost, dar pînă în 1977 nu l-am văzut.

În timpul evenimentelor din august 1968 din Cehoslovacia am dat accidental peste acest Radio unde de cele mai multe ori crainic era o femeie cu un puternic accent rusesc. Era de-a dreptul enervantă. Citea o scrisoare de adio a unei tinere ce se sinucise cu ocazia intrării trupelor tratatului de la Warșovia în Cehoslovacia și spunea, citez din memorie: …acum cînd un Merciedes niegru va claxona di trei ori, eu voi fi nevoită să mă sinușid… Cusută cu ață albă povestea voia să dea vina pe capitaliștii ce își băgaseră codița în Cehoslovacia.

Ce făceam? Schimbam postul și gata. Nu stăteai să asculți minciunile rușilor comuniști. Aveam destule de-ale noastre, autohtone.

Așa și acum. E media coruptă, aservită, vîndută? Schimbă domle postu. Închide aparatul, du-te la o plimbare în natură, citește o carte bună! Adevărul nu e de vînzare!