A exorciza sau a nu exorciza? – aceasta e întrebarea


În VT nu se pomenește nimic despre exorcism. Cu toate că vrăjitorii făceau minuni, că duhurile erau responsabile de unele acțiuni ale oamenilor. Cu toate astea accentul se pune pe întoarcerea la Jahve, la Ierusalim, la Templu și respectarea legii din inimă: milă, cinste, dreptate, loialitate. Caracter, caracter și iar caracter.

Trec anii și apare Isus ce îi trimite pe draci în porci, eliberează femeia ce era țintuită într-o poziție incomodă de un drac, poruncește dracilor să o ia spre Adînc. Super! Ba învinge moartea și se ridică la cer. Satana își mai face totuși de cap, dar ucenicilor li se dă posibilitatea să alunge dracii, să-i elimine pe cei afectați de Satana (mincinoșii, sex-ofenderii, etc.) În final o etapă mare a lumii se încheie cu bătălia tuturor bătăliilor, legarea Satanei și aruncarea lui în Adînc pentru 1000 de ani. O veșnicie aș putea spune. Apoi iar e liber (cam ca și primul și al doilea război cu Irakul) și vine judecata cea mare. Teren controversat însă de multele interpretări. Deci pas!

Totuși ce ne facem cu dracii ăștia? Linia dintre o boală psihică și demonizare e destul de subțire, dar încă perceptibilă. Cam toți am văzut Exorcistul. Uite un alt film despre așa ceva.  Interesantă mi se pare cartea unui ateu (M. Scott Peck) ce spune că diavolul există și a participat la exorcizările despre care scrie (Psihologia minciunii).

Pavel spune să ne împotrivim diavolului și să fugim. Isus parcă e mai direct: să îl batem, să-l alungăm. Cine poate rezista la o experiență atît de dură?

8 comentarii la “A exorciza sau a nu exorciza? – aceasta e întrebarea

  1. Cum sa-l batem si sa-l alungam cand l-am invins demult, razboiul a fost castigat prin jertfa de la Calvar, prin faptul ca ne-am predat viata lui Hristos. Nu credeti ca o asemenea religie minimalista ii face jocul Printului Tenebrelor ? Candva razboiul era pe viata si pe moarte, acum e destul sa-ti predai viata si esti mantuit.

    • știu eu? în principiu e valabil că spuneți, dar în practică uneori apar cazuri ciudate. adepții implicării diavolului spun că din cauza păcatului care și-a făcut loc în viața creștinului diavolul și-a ridicat niște întărituri ce trebuie lichidate. probabil că se pune carul în fața boilor totuși: dacă demonul ăla iese se rezolvă și păcatul/păcatele. dar în felul ăsta mi se pare că se face abstracție de multe lucruri menționate în NT și în locul zidirii lui cristos în noi și maturizarea în cristos, avem de-a face cu o copilărie prelungită, uneori mult prea lungă. ca să nu îi spun altcumva. de ce ar mai fi existat martirii, de ce mai există suferință atunci?

  2. Dintotdeauna Diavolul a luptat pe doua cai, prin invaluire sau in mod direct, sa ne faca sa credem ca nu exista sau sa ni se prezinte in fata cu oferta, o paleta vasta de la groaza paralizanta pana chiar la dorinta de-a fi sfinti. E o subtilitate in aceste realitati , o subtilitate foarte greu de, nu de inteles ci de perceput, mai ales ca in acest razboi nu se mai urmareste martirajul ci ridicolul.

    • poate ar trebui să ne gîndim la ce s-a întîmplat la cruce (cu toate că este impropriu dpdv teologic) ca la un stalingrad și la viața noastră și la ce s-a întămplat în istorie si apoi pîna la parousia ca la faza de la stalingrad la berlin. ca orice ilustratie are limitele ei.

  3. Am participat in Roma, la mai multe conferinte tinute de exorcistul numit de Vatican in asemenea probleme. Din 10 cazuri suspecte de posesie, doar unul era real…restul erau probleme patologice sau de autoinductie…Aveam la Oradea un dr. prof. teol. casatorit cu dr. in psihiatrie la Spitalul 6…Ne-a povestit de aceasta limita, greu dedelimitat, intre pathologic si posesie. Am vazut cu ochii mei ambele cazuri…Ambele sunt greu de digerat….As recomanda niste studii in acest domeniu a pr. Gabriel Amorth…se gasesc in mai toate limbile de circulatie internationala. Posesia de obiecte si personae e reala….baiu al mai mare, ca pe la noi, prin spatiul balcanic, cam dam vina doar pe al mic si negru si nu mai investigam….daca e pathologic ori ba….

    • e mult mai ușor să dai vina pe un drac, decît să îți asumi responsabilitatea diagnosticului, vindecării și schimbării. e nevoie de tărie, reziliență, dragoste, etc. cîteodată mă gîndeam că isus folosea dracii în scop teologic și terapeutic. erezie?
      cum se numește cartea pr. gabriel amorth? am un prieten care mă întreba acum cîțiva ani dacă nu cumva am ciocanul vrăjitoarelor scris prin 1500…

  4. Una dintre ele, tradusa si in limba romana e „Exorcistul Romei se destainuie”…mai sunt si altele…dar tre sa vad care se gasesc pe la noi ori ba….Pt o bibliografie mai ampla tre sa iau legatura cu prieten deal meu din Oradea, preot, care a participat cam 2 ani la seminarii in acest domeniu al demonologiei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s