My Fair Lady, my fair life


Uel, uel, uel!

Iată ce spune foneticianul profesionist bietei fete: că e o maimuță ambulantă ce scoate sunete abia inteligibile, că este o jignire a limbii engleze, o catastrofă în persoană. Normal, dacă ști cîte știe el și ai poziția sa socială. Cu alte cuvinte, existența ta, ceea ce faci și ceea ce ești contravine standardelor mele atît de înalte, perfecțiunii vecine cu dumnezeirea.

Cu sau fără umor, cu sau fără fonetică și cu sau fără tentă morală, întîlnirea celor trei personaje dă startul pariului: transformarea bietei fete în ceva demn de un bal al ambasadorilor. Florăreasa ambulantă va deveni o ducesă în cîteva luni.

Și iat-o după ceva timp, cînd spune primele sale cuvinte bine, ba chiar frumos articulate, în viziunea profesorului Higgins, în limba lui Shakespeare, a lui Milton și a Bibliei.

Dar, ce păcate păcătoase ne izbesc ochii: cei doi, ba nu, cei trei, dansează! Păcat! Abominabil! Foc din cer! Uhhh!!! Mă îngrozesc!

Cei trei se ating!!! Uăh!!! Scîrbos! Sexual de scîrbos! Cum se poate? Fata asta e o…

Și bate din palme! Și se urcă pe scaun și țopăie. UAUUU!!! I se vede juponul!!!

Acoperă repede ochii copiilor să nu vadă! O să fie șocați pentru tot restul vieții lor! Să cadă cortina! Să punem filmul la index! Să ne protejăm, noi și toți cei ce cred ca noi!

Alarmă! Sus pe ziduri! Ridicați podul mobil, încălziți smoala și inundați șanțul de apărare! Duceți săgețile pe metereze! Vegheați ca izvorul să nu fie otrăvit! Cercetați să nu avem iscoade! Fiți vigilenți și depistați trădătorii! La moarte cu ei!

Vă sună familiar? Ce s-ar fi întîmplat dacă acest film ar fi fost vizionat în urmă cu 100 de ani în bisericile noastre? Acum nu mai e același lucru? Ba da, dar acum e baiul cu evoluția muzicii ușoare românești. Oare nu a rămas cineva cu 100 de ani în urmă? Oare nu toți am citit Biblia? ai în Biblie, de cum începe o droaie de lucruri care n-ar fi trebuit, confirm aceleiași logici să fie acolo: minciuni, crime, poligamie, vrăjitoare și vrăjitori, chemarea morților, violuri, cruzimi de nedescris. Și cu toate astea îi punem, ba unii dintre noi în forțăm pe copiii noștri să citească Biblia. De cele mai multe ori fără să le-o explică. Și din păcate Biblia nu prea are note de subsol în domeniul ăsta. Din păcate? Din păcate…

Dar Biblia are și alte lucruri care, ca să folosesc un clișeu deja la modă de cîțiva ani în anumite cercuri, răscumpără păcatele, urgiile, jegul omului din paradis pînă la apariția unui Pămînt nou, după judecata finală. Atunci o să fie altceva. dar pînă atunci?

Pînă atunci o să mai ascultăm muzică ușoară românească, o să vedem filme în care sîngele va țîșni pe ecran, vom mînca mai mult decît trebuie cu toate că în Africa încă se moare de foame, vom cheltui pentru plăcerile noastre destui bani, cu toate că în India există milioane de creștini săraci care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Și cu toate astea nu vom da mai mulți banii pentru scopuri caritabile, nu vom mînca mai puțin, nu ne vom muta într-o casă mai mică și nici nu ne vom schimba mașina cu una mai rea, mai mică, mai ieftină.

De ce? Pentru că nu așa merg lucrurile. Pentru că nu vrem să fim ciudați. În ciuda atîtor îndemnurii și porunci din Biblie vom face multe lucruri numai dacă inima noastră personală ne va bate într-un anumit fel, dacă vom simți o emoție ce cuplează cu ceea ce credem noi. Sau invers. Pe bine! Românul ia foarte rar decizii la rece, ba chiar e prea poet, prea sufletist și prea milos (nu milog!) ca să fie rău, adică calculat ca un protestant din Geneva lui Calvin. Nu degeaba în partea de vest a țării a rămas pînă acum cîțiva ani expresia ,,Ești rău ca un calvin.“

Cu toate aste există unii care nu gîndesc ca mine și ca tine. Ei gîndesc ca ei. La fel cum noi gîndim… ca noi. Nu putem să cădem de acord. Eu nu vreau să-mi impun punctul meu de vedere. Păcat că ei vor să mă forțeze să intru în tiparul lor. Nu mi se potrivește.

Mă gîndesc că nici măcar Isus Cristos nu i-o forțat pe ucenici să devină ca el: Dacă nu puteți fi ca mine, cu nici un preț nu veți intra în Împărăția cerurilor! Parcă n-a spus așa ceva. Ba chiar le-a dat o mare libertate: puteau chiar să plece. Să fugă. Să îl trădeze. Să spună că în viața lor nu l-au cunoscut. Ba chiar să stea la același foc cu cei ce l-au prins, judecat, condamnat și omorît. Ciudat, nu? Dar din această libertate a răsărit Biserica. O libertate cumpărat cu sînge. O libertate din interior a fiecăruia care crede: mai întîi a iudeului, apoi a grecului.

Isus n-a învățat pe străzile din Capernaum, în sinagogă, pe cîmpii și pe munți cu bîta, zornăindu-și sugestiv cătușele învățăturii. Din contră, el a transformat chiar și jugul în ceva ușor și el a purtat sarcina. N-a trebuit să moară nimeni pentru a fi mîntuit, ci doar să se nască din nou prin înoirea minții. O nouă convingere, o nouă inimă, un nou trup. Cine are impresia că asta se poate face după sistemul nu lua, nu gusta, nu atinge, se înșală.

În 1982 am devenit creștin. Am avut apsuri și daunsuri, dar n-am regretat niciodată că Isus mi-a eliberat mintea și inima. N-am regretat că Scriptura mi-a reformatat creierul și am devenit altcumva. Dacă azi aș muri aș muri fericit pentru că nu regret că am trăit sau mai bine spus am încercat să trăiesc fiind liber în Cristos chiar dacă am fost robul său. Robia lui este libertatea mea.

6 comentarii la “My Fair Lady, my fair life

  1. Hmmm …. libertatea in Hristos ? Ciudat paradox, foarte ciudat, atat de greu de inteles incat doar cei care au curajul sa se anuleze pe ei insisi pot sa inteleaga un asemenea adevar! ,,Indrazniti, Eu am biruit lumea!”. Cum sa indraznesc cand Tu de fapt m-ai biruit pe mine, ma supun pentru ca ma tem si-am sa le spun si celorlalti ca sa se teama si ei. Dar asta nu inseamna ca sunt liber, daca as fi liber poate te-asi iubi iubindu-i pe cei din jurul meu?

    • cu libertatea în cristos e ca și cu faptele și harul. libertatea în cristos înseamnă o anumită libertate pe care nu o simți să zicem în lume. te simți liber de a mai păcătui, te simți liber să păcătuiești, dar nu mai merită. și te simți eliberat de vinovăție. poate și de altele care te-au apăsat asemenea duhului ce o apăsa pe femeia aceea de 18 ani. dar libertatea asta trebuie văzută, paradoxal, în raport cu robia sau ascultarea în cristos. de obicei cei ce au fost mari păcătoși și au devenit creștini înțeleg mai bine despre ce este vorba că nu numai au citit despre asta sau au auzit, ci au practicat, au crezut că viața fără cristos e cea mai bună variantă, e libertatea absolută și puteau face ce voiau.
      libertatea și robia în cristos îți dau niște privilegii pe care cel ce nu este a lui cristos nu le are și nu le înțelege. pentru el e doar robie, pt că nu vede și nu ia în considerare avantajele ce decurg din apartenența la biserică și la împărăția lui dumnezeu. cel puțin așa mi se pare mie…
      pericolul intervine atunci cînd creștinul devine legalist și inactiv. și aici, ciudat, nu este vorba de doctrinele crețtinismului. poți să ai cele mai bune doctrine dacă ești anchilozat.

      • Asa este. Tot m-am intrebat de ce devine crestinul legalist? Am mers de la prezumtia sincera ca totusi iubeste pe cineva sincer , deci baza de pornire e cat se poate de reala si sanatoasa. Si-atunci de ce ? Pentru ca i se pare imposibil sa iubeasca pe toata lumea si-atunci vrand nevrand transforma iubirea in lege fiindu-i mult mai facil s-o aplice . Aici vad eu a fi problema. In Biserica Ortodoxa, optica este alta, cel mai bine este ilustrat acest aspect in Scara Raiului , cartea, citesti si-ti dai seama ca ti-e imposibil sa te mantuiesti. Acesta este secretul , sa-ti vezi neputinta si sa ceri ajutor! Abia in acel moment propria-ti rugaciune capata dimensiune transcendentala, altfel e doar o parte compozita de cuvinte mai bine sau mai prost incropite … Postesti, te rogi, faci o fapta buna… dar daca tot ceea ce faci nu izvoraste din adancul neputintei tale exista marele pericol ca tot ceea ce faci sa faci pe degeaba pentru c-o faci pentru tine ….

      • egoism spiritual sau într-o tentă mai negativă cine știe, pot fabula aici, păcătoșenie sau mai rău luciferenie. dacă există așa ceva. vorba aia: ferice de cei săraci cu duhul!

  2. Am frecventat o buna parte de vreme mediile talibane ortodoxe, cei mai fanatici neoprotestanti sunt ,,mici copii” pe langa aceste ,,comandouri”! Mi-a luat putin timp sa inteleg cum e cu sfintenia , cum e cu mantuirea, intotdeauna extrema , oricare ar fi ea, iti arata calea pentru ca extrema e nuda , nu face compromis ! Citind o maxima mi-am dat seama, Pascal cred ca era, demult nu ma mai antrenez memorand nume, de aceasta realitate crunta: ,,Omul nu este nici inger nici animal. Nenorocirea este ca cel ce-si doreste safie inger ajunge animal. Cutremurator!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s