Tulburarea apelor


Nu, nu este vorba de Pungești sau despre fracturarea hidraulică, ci de altceva.

Pe vremea lui Ceaușescu un prieten dădu cu ochii la una dintre cozi de o rudă de-a sa, preot ortodox. Îl întrebă ce așteaptă. Părintele răspunse: Tulburarea apelor! Pe lîngă conotația religioasă exista și una politică.

La tulburarea apelor mă gîndesc și atunci cînd văd cîte un flashmob. Locul îngerului l-am luat noi. Totuși rămîne ceva magic.

A doua locație în fața Universității Lomonosov din Moscova exact unde am fost și eu în 1977. Pe trambulină se sărea și atunci, la mica bisericuță din spate dreapta tocmai se căsătoreau doi tineri. Ei uite ce se întîmplă acum!

A două zi…


De obicei scriitorii, fie ei anonimi sau nu, după un mare eveniment încep cu catastrofa, normalul sau anormalul în formă continuată dinaintea zilei ce a marcat un eveniment total neobișnuit. A doua zi de după Hiroșima, a doua zi după capitulare, a doua zi după naționalizare, după moartea lui Stalin sau după dispariția URSS. La noi, nu țin minte ceva neobișnuit în afară de moartea cuplului Ceaușescu. A fost o zi obișnuită. Se trăgea în continuare, semn că încă nu luase puterea cine trebuia sau că nu s-a înțeles ce trebuia… În final am înțeles cu toții. De obicei după ce trece euforia primei zile te dumirești ce s-a întîmplat. De aia nu e bine să reacționezi la cald.

Cam toată lumea bună în ale scrisului s-a apucat de ziua națională. Eu nu. Am așteptat a doua zi. Dacă de 1 Decembrie totul era frumos, dacă Ponta a dat mîna cu Băsescu la începutul paradei militare, a doua zi s-a intrat în normal. Dacă în prima zi vedeam și auzeam numai români fericiți (bine că nu ne-au arătat unguri nefericiți…), a doua zi totul a reintrat în normal. S-a dus fasolea cu cîrnați, vinu sau țuica la pahar de plastic, îmbulzeala la pe gratis și am reintrat în normal: e aceiași melodie. Taxe-taxe, amenzi-amenzi, accize-accize! Nu în fiecare zi e 1 Decembrie!

Azi e 2 decembrie, o zi ca atîtea altele. O zi normală cu accidente de circulație, cu accidente de muncă, cu șpăgi mai grase sau mai slabe, cu țepe mai mici sau mai mari (depinde de cine și cui le dă), cu pacienți morți în spitale, cu șoareci găsiți în pîine și cu oameni bătuți de jandarmi și poliție. Aceleași hoții cu hoți neprinși, aceleași politici cu politicieni corupți, măcăitori și păunoși.

M-am sculat a doua zi la fel de motivat ca în 1 Decembrie ca să constat că statul, acel tip de organizare al societății imaginat pentru întrajutorarea cetățenilor ne-a tras o paradă de 1 milion de euro. S-a repetat poate o săptămînă, s-a consumat într- oră. Deci s-a energizat parada pentru mîngîierea euului lor. Mai bine nici că se putea!

În același timp românii sunt considerați în Marea Britanie un fel de evrei ca pe vremea lui Adolf Hitler în Germania. Mă întreb ce ar putea face guvernanții noștri în acest sens. Păi nu vor face nimic, că altfel nu mai rămîne nimeni acasă. Cine o să mai muncească pentru ei?

Dar poate am putea face noi ceva. De exemplu am putea să le amintim autorităților britanice, executivului și legislativului, că închisorile din Marea Britanie nu s-au construit pentru români. Dacă ar fi fost așa toate clădirile ar fi avut mai puțin de 25 de ani, nu? Apoi cînd am mers săptămînă de săptămînă la una din închisorile majestății sale regina Elisabeta II în 1992-1994, printre cei pe care i-am vizitat nu se găsea nici un român!

Am dat de o chestie faină pe net, un flashmob în Spania. Oare cît ar costa să plătească statul așa ceva? Un flashmob românesc în Spania, Italia, Franța UK să vadă că nu toți ne îndeletnicim cu furtul, excrocarea sistemului de asistență socială și trafic de carne vie minoră sau majoră. Cred că ar fi o reclamă bună.

Cine știe, poate apare soarele și pe strada noastră… barem a doua zi!

Din culisele prieteniei informative româno-nipone


Filiera japoneză. Pentru cei interesați în cum funcționează o agentură de spionaj recomand cartea lui V. Suvorov, Acvariul. În textul rebglogat nu sunt sigur că KGB-ul nu a fost confundat. nu doar kgb-ul spionează.

AntiMafia

Trasul de limbă la japonezi

 * Un specialist român în domeniul nuclear dezvăluie metodele nipone de muls informații * Domne’, și în frigider ne-au căutat ! *Învățai japoneza, dar dădeai totul despre tine * Fetele lui Iggy de la Tokio *  Cornelia Kasahara, Daniela Shiga,  generalul Mimi și prietenia informativă româno-niponă * Activitățile secretizate ale JICA în România și sinceritatea președintelui Traian Băsescu * Tabata San și Gerovitalul * Toyota contra Dacia 1300

 Iunie 2012. Barul de la parterul hotelului Alutus din Râmnicu Vâlcea. Stăm de vorbă cu unul dintre cei mai vechi specialiști ai ICSI, fosta Uzină G, locul unde s-a produs pentru prima dată apă grea în regim industrial. Iggy este chimist la bază. Habar nu are că fosta uzină “G” era obiectiv strategic pentru Departamentul de Informații Externe al Securității, în că de pe vremea celebrului fugar I.M.Pacepa. Iggys-a angajat la Institutul…

Vezi articolul original 3.451 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri