A două zi…


De obicei scriitorii, fie ei anonimi sau nu, după un mare eveniment încep cu catastrofa, normalul sau anormalul în formă continuată dinaintea zilei ce a marcat un eveniment total neobișnuit. A doua zi de după Hiroșima, a doua zi după capitulare, a doua zi după naționalizare, după moartea lui Stalin sau după dispariția URSS. La noi, nu țin minte ceva neobișnuit în afară de moartea cuplului Ceaușescu. A fost o zi obișnuită. Se trăgea în continuare, semn că încă nu luase puterea cine trebuia sau că nu s-a înțeles ce trebuia… În final am înțeles cu toții. De obicei după ce trece euforia primei zile te dumirești ce s-a întîmplat. De aia nu e bine să reacționezi la cald.

Cam toată lumea bună în ale scrisului s-a apucat de ziua națională. Eu nu. Am așteptat a doua zi. Dacă de 1 Decembrie totul era frumos, dacă Ponta a dat mîna cu Băsescu la începutul paradei militare, a doua zi s-a intrat în normal. Dacă în prima zi vedeam și auzeam numai români fericiți (bine că nu ne-au arătat unguri nefericiți…), a doua zi totul a reintrat în normal. S-a dus fasolea cu cîrnați, vinu sau țuica la pahar de plastic, îmbulzeala la pe gratis și am reintrat în normal: e aceiași melodie. Taxe-taxe, amenzi-amenzi, accize-accize! Nu în fiecare zi e 1 Decembrie!

Azi e 2 decembrie, o zi ca atîtea altele. O zi normală cu accidente de circulație, cu accidente de muncă, cu șpăgi mai grase sau mai slabe, cu țepe mai mici sau mai mari (depinde de cine și cui le dă), cu pacienți morți în spitale, cu șoareci găsiți în pîine și cu oameni bătuți de jandarmi și poliție. Aceleași hoții cu hoți neprinși, aceleași politici cu politicieni corupți, măcăitori și păunoși.

M-am sculat a doua zi la fel de motivat ca în 1 Decembrie ca să constat că statul, acel tip de organizare al societății imaginat pentru întrajutorarea cetățenilor ne-a tras o paradă de 1 milion de euro. S-a repetat poate o săptămînă, s-a consumat într- oră. Deci s-a energizat parada pentru mîngîierea euului lor. Mai bine nici că se putea!

În același timp românii sunt considerați în Marea Britanie un fel de evrei ca pe vremea lui Adolf Hitler în Germania. Mă întreb ce ar putea face guvernanții noștri în acest sens. Păi nu vor face nimic, că altfel nu mai rămîne nimeni acasă. Cine o să mai muncească pentru ei?

Dar poate am putea face noi ceva. De exemplu am putea să le amintim autorităților britanice, executivului și legislativului, că închisorile din Marea Britanie nu s-au construit pentru români. Dacă ar fi fost așa toate clădirile ar fi avut mai puțin de 25 de ani, nu? Apoi cînd am mers săptămînă de săptămînă la una din închisorile majestății sale regina Elisabeta II în 1992-1994, printre cei pe care i-am vizitat nu se găsea nici un român!

Am dat de o chestie faină pe net, un flashmob în Spania. Oare cît ar costa să plătească statul așa ceva? Un flashmob românesc în Spania, Italia, Franța UK să vadă că nu toți ne îndeletnicim cu furtul, excrocarea sistemului de asistență socială și trafic de carne vie minoră sau majoră. Cred că ar fi o reclamă bună.

Cine știe, poate apare soarele și pe strada noastră… barem a doua zi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s