Un cititor întreabă: E păcat să ai blog?


sursa:http://www.youtube.com/watch?v=aDLWbBrvA40

În lumea virtuală este posibil orice. Mai ales ce nu este posibil în lumea reală. De aceea și cititorul nostru a întrebat, mai într-o doară (O să-l doară?) dacă e păcat să ai blog. Păi să-i răspundem să nu stea-n cumpănă că doar n-o fi Van Damme și să nu fie ispitit că poate se ține de mult și nu vrem să i se întîmple ceva.

Deci, da. Deci este păcat să ai blog. (Și să dai blog.) Dacă te apuci să scrii pe el tîmpenii. Mai bine scrii lucruri ce nu le citește nimeni și așa nu mai păcătuiești …decît cu mintea. Și evident nu-ți aduni sudalme, gînduri sinucigașe, violente și agresive ce-i pot face pe unii creștini să calce-n păcate ca Nică-n strackini. Sau să vrea să te linșeze public sau cu martori. Pe bune.

Da, da, da. De trei ori da. Ce zic eu trei, de șapte ori da. Să fie perfect. Să fie mai mult ca perfectu. Sau prefectu, n-am eu timp de astea, că tocmai scriu pe blog. E păcatul păcatelor că nimeni sau aproape nimeni nu poate să te oprească. Decît pana de curent, de inspirație, copilul ce plînge că nu i-ai schimbat scutecul de aseară și porcu ce guiță că l-ai trecut pe post de ascet. În rest, dacă giobu și enspirația-ți permite, dacă soția-i la cumpărături și copiii la școală,  dacă n-ai mîinile retezate sub picioare, dacă mai ai limbă, nas, barbă sau altceva cu ce poți tasta, poți păcătui cu blogu. Că blogu, ca și Dumnezeu, înghite orice. N-are limită, de parcă-i infinit! Și omniprezent. Nu. Asta nu. Cred că asta se referă la altceva…

Dar dacă ai păcătuit nu o să fii amendat ca pe feisbic cu interdicție. Dimpotrivă, toți nebunii o să dea buzna. Să te mustre. Să te jupuie de viu sau de mort. Să te îndrume sau să te zugrume. Alege tu varianta și mai scrie ceva. Să rîdă de tine. N-o să plîngă nimeni cu tine, fii pe pace.

Ei și acum dacă tot a întrebat cititoru dacă e păcat să ai blog, să-i și răspundem: NU! Nu-i păcat, că n-ai furat, n-ai dat foc la casa nimănui, n-ai furat nevasta nimănui și nici nu ți-ai făcut cruce invers cu limba. Nu-i păcat că blogu nu-i biserică, dar mai sunt unii care au inventat cele zece porunci ale blogului. Da nu-ți fă procese de conștiință. Ce e blog ca bolgu trece și mîine se uită. Dar nu e adevărat și că blog la blog nu scoate oky. Dimpotrivă! Nu-i nevoie să ai un cap rotund sau unul mai colțuros pentru așa ceva. Aici nu merge cu țandura și bîrna, ci cu laicurile, stelele, comenturile și accesările. Și nu știu dacă e mai ferice să dai decît să primești. Depinde cine ce-ți dă.

Păcatul pîndește, dar tu trebuie să-l trimiți în spam. N-are grijă de el îngerul Akismet.

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Mi-ar place să…


Pe vremea comuniștilor circulau cataloage nemțești: Otto, Bauer, Neckerman. Te uitai salivînd la cîte și mai cîte, mai ales după 1980. O dată am numărat cam cîte articole mi-ar fi plăcut. Depășeam 150. Catalogul trecea pe la colegii de serviciu și nu puteai să-l ții mai mult de trei zile. Dar după un timp îți dădeai seama că imaginile catalogului nu-ți făceau bine: te făceau să te simți frustrat la culme. Germania părea țara unde curgea lapte și miere, România o țară în care nu găseau mai nimic de calitate și din care cam toată lumea voia să plece. Dacă nu oficial cel puțin neoficial. Bineînțeles că am abandonat jocul de-a număratul că n-avea sens. Dar…

azi m-a lovit din nou același sentiment. L-am combinat cu un altul: cum mi-ar place să fie România. Pe vremea turcilor voiam să scăpăm de turci. Acum 100 de ani să scăpăm de unguri, apoi de nemți, apoi de ruși, apoi de ruși, apoi de comuniști… Acum cred că ne-am dat seama în fine că trebuie să scăpăm de… noi!

Degeaba ne uităm peste gard la tot felul de neckermane dacă nu facem nimic la noi. Da, putem pleca la muncă, dar ce sens are să trăiești aiurea cînd o dată tot te vei întoarce bombănind acasă unde nu s-au schimbat multe?

Mi-ar place să am o țară curată…

Mi-ar place să am o țară dreaptă…

Mi-ar place să am o țară civilizată…

Mi-ar place să am o țară liberă…

Mi-ar place să am o țară prietenoasă…

Mi-ar place să am o țară bogată…

Mi-ar place să am o țară frumoasă!

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie


sursa:http://clasate.cimec.ro/detaliu.asp?k=33ebd3a20f114f83aa0ffeed99a2f3d1

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!
Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,
Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;
Căci rămâne stânca, deşi moare valul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Vis de răzbunare negru ca mormântul
Spada ta de sânge duşman fumegând,
Şi deasupra idrei fluture cu vântul
Visul tău de glorii falnic triumfând,
Spună lumii large steaguri tricoloare,
Spună ce-i poporul mare, românesc,
Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând,
Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face,
Când cu lampa-i zboară lumea luminând,
El pe sânu-ţi vergin încă să coboare,
Guste fericirea raiului ceresc,
Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frăţie
Ca a nopţii stele, ca a zilei zori,
Viaţa în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!