Romanians panic as bankrupt Nick Griffin heads to Bucharest to look for work


The Evening Harold

There was panic on the streets of Romanian capital Bucharest this afternoon as citizens braced themselves for an influx of BNP leader Nick Griffin who is heading there to look for work after being declared bankrupt at Welshpool County Count.

“We don’t want Nick Griffins coming here and taking all our jobs,” said IT consultant Ion Bâlan. “They behave in a disgusting way that is completely at odds with Romanian values, we do not want them in our city living off state handouts then going on our version of Question Time looking mad. The Romanian government should close the borders to such people.”

Vezi articolul original 171 de cuvinte mai mult

De Alexandru Nădăban Publicat în Ştiri

Eu fur, el șmanglește


sursa:http://www.sunnyskyz.com/happy-pictures/484/Raccoon-stealing-the-cat-food

Pe vremea lui Lae cu greu găseai cărți bune. Se dădeau pe sub tejghea. Soluția era să o împrumuți de la bibliotecă și să nu o mai dai înapoi. Plăteai de cinci ori cartea, dar merita. Asta era soluția unui doctor din Arad. Un alt cunoscut mergea la librărie cu o haină de vinilin țeapăn cu mari buzunare interioare. Nu avea de gînd să plaseze bombe în secțiunea cărților politice. În schimb știu pe cineva care a contemplat ideea. Modelul erau bombele incendiare nemțești folosite pentru a incendia navele ce părăseau porturile americane. Era ceva simplu și eficient. A renunțat doar pentru că deasupra librăriei era maternitatea.

În urmă cu cîteva luni am vrut să cumpăr volumul doi din Ultima republică a lui V. Suvorov. Vînzătorul mi-a spus că trebuie să fie pe raft. Nu era. Era doar în calculator. Deci era furat. Românul este încă pasionat de literatură bună. Cine-i analfabetu ăla care să fure literatură proastă? Și am fost informat cu privire la metode: una este să pui cartea în staniol; alta să… Hai să nu vă spun ca să nu vă tenteze. Dar cărțile se fură și există și alte metode eficiente. Internetu-i plin de ele. Oare care-ar fi cea mai bună pedeapsă pentru furtul unei cărți? Să citești zece cărți proaste și să le faci recenzia? Să ți se confiște biblioteca personală și să lucrezi într-o tipografie sau o bibliotecă și să nu ți se dea voie să citești nimic? Ar trebui întrebat Solomon!

Mediafax ne informează că cele mai furate cărți din Humanitas au fost anul trecut Parabolele lui Isus. Adevărul ca poveste de Andrei Pleșu, De ce este România altfel de Lucian Boia și Fii demn de Dan Puric. Prima mă tentează, a doua mă reprezintă, a treia mă indispune. Dar în context titlurile ilustrează o ironie națională a sorții. Nu știu cîte cărți se fură în alte țări, dar la noi e o șmangleală bună. Cu toate astea încă n-am văzut indivizi dubioși să mă abordeze cu „Hei, domnu, domnu!“ – după care să ridice discret mîneca pentru a putea mirosi coperta Parabolelor, a României altfel sau a demnității noastre vîndute la negru pe la colțul străzii.

Unde e poliția domnilor? Unde e justiția din țara asta? Vreau să văd o sentință, o condamnare! De exemplu:

Prin sentința penală nr.2810/25.01.2014 a Judecătoriei… pronunțată în dosarul nr.1569/2013, avînd ca obiect infracțiunea prev. de art…. lit.a si b din Legea…a fost condamnat inculpatul C.A. la cîte o pedeapsă de 3 ani închisoare prev. de art. 42 lit.a si b din Legea …/1996, conform art.31 lit.b si art. 12 C.pen., ș.a.m.d.

Să se-nvețe minte să nu mai șmanglească. O să citească el acolo numai cărți vechi și anoste.

Un cititor întreabă: E păcat să furi?


Depinde. Evident, sunt ironic. Așa m-a făcut mama.

Unii spun că dacă furi de la un hoț nu e deloc păcat. Ba din contră. După principiu dar din dar se face rai, hoț la hoț se face tot așa. Și atunci la ce-am ajuns? Dacă nu te prinde cum se dovedește că e păcat? Păi e păcat să furi și să te prindă. Și mai păcat e să furi, să te prindă și să te condamne. Dar culmea păcatului e să nu furi și să te condamne. Că cică intră la categoria dosar politic.

M-am tot întrebat cum se face că mai demult nu erau atîția hoți. Dacă furai toată lumea te știa: o dată hoț, forevă hoț! Nu mai scăpai. Nu prea puteai să trăiești din hoție. Apoi vremurile s-au schimbat, averile au fost preluate de statul muncitorilor și țăranilor și mai toți țăranii și muncitorii au vrut să-și ia averea acasă. Statul s-a împotrivit.

Pe vremurile acelea aveam un coleg de serviciu ce zicea că o zi fără să scoți ceva din fabrică e o zi pierdută. Nu era păcat. El lupta pentru prăbușirea mai rapidă a sistemului comunist, capitalizînd ce nu era a lui. Ingenios! Păcat că n-a reuși să aducă mai repede revoluția.

Am mai avut și un alt coleg ce a fost vizitat la serviciu de doi civili anost îmbrăcați ce i-au percheziționat biroul. A doua zi am aflat că au prins-o pe nevastă-sa la aeroportul din Arad cu două valize de carne calitatea I. Mergea la București. Creșteau porci la bloc? Nu. El luase carnea de la abatorul de lîngă fabrică. Și l-au condamnat. Atunci am aflat ceva mai mult. Mai fusese condamnat cu ceva timp în urmă. Furase niște mațe din același loc. Prima condamnare dacă nu era ceva foarte grav o primeai la locul de muncă. Un fel de condamnare cu suspendare. Soția sa nu a intrat la închisoare.

Era unul dintre cei cu care discutam despre Dumnezeu, îl dusesem la o biserică, venise un evanghelist și în timpul predicii omul plîngea de se zgîlțîia tot rîndul de scaune și nu erau puține. La ortodocși cîntase în cor ca și copil. Tatăl său fusese jandarm. Era pe drumul cel bun, dar după episodul cu biserica, soția l-a somat: sau ea sau biserica. Mi s-a indicat să-i spun să o lase mai moale cu biserica. După ceva timp a ajuns pe mîinile miliției din cauza cărnii.

După închisoare se vedea pe figura lui că nu mai era același om. Îmbătrînise înainte de vreme. Am călătorit o dată cu același tramvai și mi-a povestit cam la ce te așteptai la închisoare. Mi-a dat și un sfat: Fă tot ce ști să nu ajungi acolo!

Nu după mult timp s-a sinucis. Aflase că cea care-l somase să aleagă între ea și Dumnezeu trăia cu un coleg de serviciu. Păcat. Dublu păcat? Mortal.

Nu-i rău să faci rost de bani, să încerci să trăiești mai bine. În societatea socialistă pe lângă hoție se sancționa și specula, adică obținerea de profit prin inițiativă privată ce acoperea niște nevoi neacoperite de stat. Dar furtul rămîne furt în orice tip de societate, cu sau fără Dumnezeu. Aici a fost vorba de un caz mai special. Furtul asociat cu depărtarea de Dumnezeu și cu acceptarea altor păcate. E clar că cei doi soți au beneficiat împreună de roadele furtului. Au alunecat pe pantă-n jos și nu s-au mai oprit. Unul dintre ei a plătit cu viața. Sau poate amândoi?