Stai! Parola!


sursa:http://www.hetel.ro/index.php/2011/07/3627/

Unul dintre lucrurile pe care le înveți în armată este să somezi și să răspunzi la somația santinelei. Nu somezi, diversionistul inamic te poate lichida. Nu te oprești la somație sau nu răspunzi corect, te poate lichida santinela, chiar dacă ești general pentru că santinela este inviolabilă. Unii dintre noi mai poartă mitul soldatului ce stătea de santinelă ce a făcut vreme de vre-un ceas-două culcaturi și tărîșuri cu un ofițer ce îndrăznit să-i calce postul. Dar e doar un mit.

Lumea bisericească este marcată pînă la extrem de adevăr. Dar este la fel de adevărat că în numele adevărului s-au spus multe, poate prea multe minciuni. Lumea religioasă din România nu constituie o excepție. Drept urmare adevărul, și numai adevărul a devenit într-un fel sau altul un fel de modus vivendi. Mai ales că unii dintre noi, la fel ca și Pilat, au fost marcați de întrebarea „Și cine este Adevărul?“

De dragul unui adevăr sau de dragul acestui Adevăr scriem, citim, vorbim, lucrăm și trăim. Ba alții (e drept că nu de la noi) mai și mor. Să le fie țărîna ușoară și cerul aproape! Uneori mă întristez cînd îmi dau seama că avem de-a face cu un fel de război civil. Ne batem noi între noi. Ba chiar suntem maeștri la așa ceva. Știm să înfigem adevărul pînă-n prăsele. Și ce doare! Nu fac nici eu excepție. Probabil că ceilalți sau celălalt a fost partizanul unui adevăr mai diluat sau cine știe ce-o fi fost?

În VT schimonosirea parolei, acest șibolet modern ducea la moarte sigură. Nici Izraelul nu a avut milă. Dar poate nimeni nu a cerul milă… în Numele Domnului. Și aici ajung la ceva ce mă intrigă. Numele Domnului era taboo și era aproape secret în Izrael. Apoi, se spune că după robie Numele lui s-a pierdut. Nu se mai știa exact cum se pronunță. S-a ajuns la tetragramă. Distanța dintre om și Dumnezeu se vedea în ipostaza ciudată în care ajungea marele preot o dată pe an cînd trebuia să facă ispășire în sfînta sfintelor. Se putea ca el să moară acolo și ca să nu mai moară și cei ce ar fi intrat să îl scoată afară să îl înmormînteze, l-au legat cu o funie. Just in case… De parcă Dumnezeu stătea de santinelă acolo în întunerec și-l soma:

– Stai!

– Parola?

– …

– Cine umblă?

– Marele preot.

– Luminează-ți fața!

– Nu te recunosc.

Trosc un glonte în moalele capului!

Mă gîndesc că marele preot își punea casa în rînduială înainte de a intra acolo ca nu cumva să aibă de umblat pe la judecători în legătură cu moștenirea, dacă se trezea mort…

O altă fațetă a acestui joc de-a santinela adevărului este prezent într-o zăludă ambiție legată tot de numele Domnului. De fapt și al Tatălui și al Fiului. Oare nu putea Fiul să-i dezvăluie din nou Numele? Ar fi fost o dovadă clară că-l știe de la sursă. Ar fi fost o dovadă de autoritate clară. Dar el nu face asta. Pe lîngă că-i spune Abba, un fel de tăticuțul, tăicuțu, el îi somează pe draci să-și spună numele. Și-l află: Legiune. Sună ciudat dacă pui Abba lîngă Legiune… Unde e puterea? Unde e autoritatea? Vorba unui scriitor de-al nostru: Proști, da mulți!

În ceea ce privește numele lui Isus, încă ne mai certăm cu alții dacă se scrie cu un i sau cu doi. Păi dacă nici Isus sau Iisus sau IIsus nu a venit cu adevăratul, unicul, marele, singurul nume al Tatălui, de ce facem noi atîta caz? Ei na! Simplu: noi stăm de santinelă. Nu că am fi interesați să păzim Adevărul. Adevărul se păzește singur. Nouă ne place funcția. Ne place că avem puterea santinelei. Inviolabilitatea sa. Ne place să dăm cu ofițerul de pămînt. Să facem un pic de instrucție cu el. Să-i pice epoleții. Chiar dacă-i general!

Apăi eu tac, că am ieșit din post. De fapt, am ieșit din armata asta, că nu mi-a plăcut să fac gardă. În numele Tatălui, al Fiului și al Sfîntului Duh!

Advertisements

3 comments on “Stai! Parola!

  1. Cand am fost in armata chiar am avut un eveniment de genul … Am fost pregatit pentru Paza si Aparare Obiective Speciale, paduri , chestii, lupte corp la corp, testarea limitelor de supravietuire, ce mai tot tacamul care sa-ti dea dreptul sa injuri din cinci in cinci minute(si pentru injuratura erai pedepsit dar cel putin te racoreai).
    Printr-un concurs de imprejurari am ajuns intr-o unitate regulata si , normal, am ajuns sa fac si paza. Ce si-au zis : ia hai sa-l testam pe asta de la Obiective Speciale! Si-au venit intr-o noapte, comndantul garzii cu schimbul, ofiterul de servici pe furis, hotarat sa ma dezarmeze! Facand garda in padurre imi formasem reflexul de-a patrula prin zone intunecate cu lumina in vizor si fara zgomot! Au fost soldati care si-au pierdut viata nerespectand aceasta tehnica elementara de supravietuire! Drept urmare, cu toate ca era noapte mi-am dat seama de ce urmaresc baietiii. Cand a fost ofiterul la vro cinci metri de mine l-am intrebat cu voce calma: Tu , cel de langa zid, crezi ca merita ? S-a speriat, a scapat pistolul din mana si si-a cerut iertare! Dupa tremurul vocii si dupa transpiratia care-i curgea pe fata, cred ca a avut intalnire cu moartea? Nu stiu ce i-o fi spus, eu doar zambeam condescendent .

    • cînd am fost eu în armată, într-o noapte a fost atacată santinela de la postul 7. era poarta unde parca căruța cu lături. un tip amețit bine a vrut să scurteze drumul prin unitate și a sărit gardul. santinela a somat, a băgat cartuș pe țeavă, a repatat somația și în același moment un alt diversionist se cățăra pe gard. santinela a îndreptat arma spre nr 2 și a tras, că se ițise un cap peste gard. era comandantul gărzii ce verifica santinelele și auzise tărăboiul. noroc că nu l-a nimerit. a doua zi la raportul comandantului cine e prezent? bețivul arestat. comandantul să pice pe spate!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s