Cine cedează primul?


1960. Pe la șase ani am fost internat la spital cu gălbinare după cum spunea bunică-mea. Hepatită epidemică.

În fiecare dimineață ne trezea la ora 6 femeia de serviciu cu teul. Nu tu binețe, scuze sau alte povești. Nici nu era nevoie. Ea reprezenta sistemul și cine se punea cu sistemul? Nimeni.

Își făcea meseria. Direct, proletar, cu voioșia omului conștient că cine se scoală de dimineața departe ajunge… Aprindea lumina și lovea paturile metalice cu teul. Ne zguduiam toți cît eram de mici sau de mari. Lăsa cimentul ud. Eram imobilizați în paturi. Doamne ferește să faci urme de papuci pe cimentul prospăt umezit! Atentat la ordinea socială. Erai considerat dușmanul poporului. Rău, rău, rău!

Celor mai recalcitranți dintre noi surorile (varianta arhaică a asistentelor de azi) ne confiscau nu papucii, ci pantalonii de pijama. Ia să ai curaj să te plimbi prin salon cu fundulețul gol într-o secție cu toți pereții de sticlă! Erai ca într-un acvariu.

Mai 1989. Criză de fiere după doi cremvuști luați de la un birt. Internare de urgență. Chin toată noaptea. În fine ajung într-un salon liniștit la Interne. Dar, dimineața la ora 6 cine deschide larg ușa răsucind cu sete comutatorul lămpii lui Ilici? Aceiași femeie de serviciu! Zdronk cu teul statului în paturile de fier ale statului, cu apa statului și cu cîrpa statului. Unde o fi detergentul statului? Încă nu s-a produs materia primă pentru acel detergent… În găleata statului se vede un lichid leșios. Era și ăla al statului.

Oamenii muncii de toate vîrstele, de toate bolile specifice internelor sar toți sus. Eram ai statului în spitalul statului. Orice reacție era considerată un afront direct la adresa statului. Nu risca nimeni. Nu ne-ar fi luat nimeni doar pantalonii de pijama…

În femeia de serviciu parcă se oglindea Conducătorul suprem, personal tov…

În același timp în China comunistă o coloană de tancuri grele este oprită în piața Tienanmen de un tip ce ducea două plase de plastic! Eroism!!!

septembrie 2013. Ușa salonului cu pereți de sticlă termopan se deschide la ora 6. Aceiași infirmieră, același comutator răsucit parcă într-o veche rană:

– Bună dimineața!!! Termometre? Uite la domnu nici nu vrea să vadă lumina! Se acoperă cu pătura…

Îmi vine să iau și eu vreo două pungi de plastic ca și chinezul ce a oprit coloana de tancuri. Acolo a funcționat! I le-aș trage pe cap într-un gest de dragoste față de aproapele… După 50 de ani aceiași femeie de serviciu dă cu gura, apa și teul prin salon. E drept sunt doar două paturi, dar nici acum nu miroase a detergent, nici a altceva, decît a apă udă. Mă întreb dacă sunt animat de stresul acumulat din copilărie, sindromul teului lovit de patul metalic  sau cel al pacientului lovit de sindromul unui sistem ce abia supraviețuiește. Eu vreau să supraviețuiesc sistemului.

Dar vorba aia: cu ăștia nu-i bine să te pui, cel deștept cedează.

Starea de importanţă


sursa:http://glennpackiam.typepad.com/my_weblog/2010/07/i-am-not-an-important-person.html

E important ce fac eu, ce cred eu, ce spun eu. Nu-i important ce cred ei, ce spun ei, ce fac ei.

De ce?

D-aia! Dacă n-ar fi aşa, aş şti. Mi-ar spune cineva, mi-ar spune ceva. Dumnezeu, în ultimă instanţă. Sau poate un înger! Dar dacă n-ar fi important ce fac eu, ce spun eu şi ce cred eu, de ce să m-aș mai deranja să fac, să spun, să cred? Păi tocmai asta e. Sunt important şi mă mîndresc cu asta.

Sună ca şi cîntecul ăla din clasa I!

Am cravata mea, sunt pionier,
Și mă mîndresc cu ea, sunt pionier!
Flutură în vînt, zălog de legămînt,
Întîiul meu cuvînt de pionier.

Pi-o-nier!

timesnewroman.ro: Pe locul accidentului aviatic se va ridica Monumentul Prostiei, în cinstea incompetenţei oficialilor


sursa:http://www.presaonestilor.com/2014/01/04/niste-explicatii-pentru-toti-prostii-care-ma-acuza-sunt-singurul-jurnalist-independent-din-judetul-bacau-nu-am-venituri-dar-statul-imi-ia-pielea-de-pe-mine-2/

E de jale, dar e și de rîs. Dacă nu ar fi murit degeaba doi oameni, am fi rîs și cu, scuzați, posteriorul!

De ce să se ridice un monument care să atragă doar turiști și îndurerații membri ai familiilor decedaților? Conform practicilor statului român, adică incompetență, prostie, șpăgăială, mităială, finăială, policăială și altele de acest gen, eu propun să se facă un templu. Mare!!! Și lat!!!

Ar fi mult mai bine. Statul să angajeze pe schemă: preoți, ușieri, pr-iști, istorici, directori, paznici, administratori, manageri, femei de serviciu, instalatori, electricieni, giesmiști, profi, consilieri (cca 100), contabili, conțopiști, ajutori de băgători de seamă, etc. În primă fază să-i ia de la parlament și senat. Să-i facă un buget de cheltuieli și salarii. Faza a doua să facă un hotel, o biserică, niște restaurante, o școală, două. Apoi o universitate. Și să facă o autostradă pînă acolo. Cu licitație cadou pe linie politică. Și o cale ferată de mare viteză pe care o să circule trenuri de mică viteză. Un depou. Cîteva pompe de benzină. O secție de poliție, o unitate de jandarmi, una de pompieri, una de armată. Ba și una de submarine. Și de portavioane. Să o lege de cea americană de la Deveselu.

Să se predea incompetența cu metode științifice. Și prostia să studieze la nivel universitar. Să se cheme profii cei mai buni în materie. Rector onorific, Victoraș. Știți voi care. Șă i se dea un titlu de doctor stultitia. Nu mai merge cu honoris causa.

Apoi să dea o lege că e obligatoriu ca toți cetățenii României să se ducă în hagialîc cel puțin o dată la doi ani. Să vină lumea la specializare, la studiu că nu suntem destul de proști să le înghițim minciunile. În ultimă fază să pună un gard de jur-împrejur și la poartă o firmă mare luminată: Prostia Land. Atracții: Castelul  incompetenței, montagne-rusul în care mori cu-adevărat, fîntîna fără apă, re-editarea accidentului aviatic cu alte victime, labirintul din care ieși doar dacă ai smartphone cu GSM, etc.

Măi, parcă nici nu trebuie plan pentru așa ceva. O să meargă de la sine. Dar numai la noi. Sper să nu transpire nimic în presă. Dacă vrea și ea în Prostia Land?

Pesee: ăia de la templu să aranjeze ca în preajmă să fie și niște pădurari. În caz de nevoie…

Uniforma școlară


sursa:http://www.protv.ro/stiri/vine-politia-intr-o-noua-uniforma.html

Mă tot bătea gândul să scriu despre uniforma școlară. E o experiență comună multor milioane de români. A fost și a mea și este de ceva timp și a unuia dintre băieții mei.

În clasa I m-am simțit ca măgaru-ntre oi. Motivul era uniforma. Aveam un costum de tergal gri închis, nu o uniformă bleumarin. A rămas un mister de ce mi-au comandat un costum făcut la comandă la croitor cu puțin înainte de începerea școlii. Dar părinții dictau și oricum eu n-aveam habar de mersul la școală. Cert e că la inspecția directorului, prof. Brașovean (un tip care te făcea să-ți înghețe nu numai sângele, ci și sufletul) am fost sculat în picioare ca exemplu negativ. Nu mai știu ce s-a întîmplat după, dar cred că în cele din urmă am ajuns și eu la banala, dar obligatoria uniformă. Materialul era slab, ponosindu-se rapid. Degeaba călcai pantalonii că după vreo oră-doua erau burlane. Fetițele aveau șorț alb (parcă) sau negru după cum era sărbătoarea de mare, părul legat în codițe cu fundă sau tăiat scurt sub ureche și fără cercei în urechi. Cordeluța albă și călcată era obligatorie. Nu era voie să vii cu trening la școală decât purtat pe dedesubt. În zilele în care aveam educație fizică mă simțeam ca blindat.

În v-viii uniforma s-a schimbat doar la fete, devenind albastră, băieții având doar un rever mai dschis la sacou. La liceu nu mai suportam pantalonii uniformei așa că mă îmbrăcam cu niște pantaloni făcuți de un croitor la pensie, tata unei colege de-a mamei mele. Un pic evazați, dar nimeni nu s-a prins, în afara colegilor de clasă. Fetele din nou altă uniformă, mai închisă la culoare și o cămășuță bleu. Cordeluța obligatorie. Rămîn regulile la tocuri, păr și ciorapi.

Și a venit revoluția: uniformele au fost abandonate ca semn al respingerii înregimentării comuniste. Bun!

Apoi Anglia, cu uniforme mai elaborate, cu bun gust. Apoi primul meu băiat la școală: fără uniformă. Al doilea băiat la școală: a apărut uniforma. Au apărut protestele. La ce o mai fi nevoie de uniformă când la anul pleacă la altă școală? Nu? Apoi altă uniformă la școala nouă, fără să fie nu știu-ce: blue jeans, cămașă albă, cravată bordo cu 30 de lei cumpărată după ce a fost înscris și pulover bleumarin. Și acum mai vine directoarea în inspecție să vadă cine-i fără uniformă. La ședința cu părinții am întrebat de ce se face caz de uniformă. Dira ne-a spus, dându-și ochii peste cap, că a fost în Anglia și că acolo toți copiii erau în uniformă.

Mi-aș da și eu ochii peste cap, dar mi-a fost de ajuns. Uniforma nu e garanția unei școli bune, a unei discipline ce-i ajută pe elevi. Copiii găsesc căi de ocolire a regulilor și părinții plătesc indisciplina lor cu amenzi. Ilegal. Inutil. Școala nu e o închisoare, dar a devenit una, cu gardieni, cu interdicții mai multe. Ajută la asa-zisul proces de învățămînt? Nu cred.

Anatomia lui Grey, …Nicolaescu și Stroe


Americanii au făcut un serial de succes ce se numește Anatomia lui Grey. Ironia sorții a făcut ca în finalul sezonului 8 o echipă de chirurgi să zboare pentru o operație complicată. Avionul cade și există supraviețuitori. Moare doar unul dintre doctori. Cam același scenariu și în România, dar de data asta live, iarna, avion mai vechi, hibe mari de sistem. Incompetență, nepăsare, neprofesionalism, ghinion, birocrație și celelalte boli ale unui sistem ce nu face față civilizației europene prezente. Ne tot dotăm, dar nu ajungem niciodată la zi, ba chiar nu avansăm. Cu toate că avem mașini 4×4 bune, produse în România și deci ieftine. La fel cu avionul BN 2 Islander ce a fost produs tot în România, deci tot ieftin. Mă face să trag concluzia că viețile noastre sunt ieftine.

Cînd România este țara cu una dintre cele mai performante rețele de internet, nu funcționează baliza de semnalizare radio de urgență a avionului. Cînd elevii au iPhonuri ultimul tip, organele abilitate să-i găsescă pe supraviețuitori nu comunică. Epava avionului este găsită de pădurarul local după ce auzise la televizor că prin apropiere a căzut un avion. Cu toată tehnica din dotarea a cinci echipe județene de intervenție, un pădurar fără prea multă dotare găsește avionul.

Să facem abstracție de toate greșelile, de lipsurile din dotare, de plusurile din dotare nefolosite (noul avion ce a zburat doar de două ori, dotat cu dispozitiv de degivrare a aripilor), de brambureala șefilor și de ineditul situație și să vedem ce e de făcut în viitor. Nu știu dacă ar trebui schimbat un ministru sau doi pentru pierderea unui avion și a două vieți. În decembrie 89 au murit mai mulți oameni și cine a plătit pentru asta?  Nu știu dacă s-a simulat un astfel de caz, dar din toată această întîmplare s-ar putea învăța. N-ar trebui ca un asemenea caz să se repete.

Nu știu ce ar trebui făcut. Alții cum rezolvă situații din astea? Poate ar trebui să existe în cîteva centre chirurgi care să poată preleva organe, fără să fie nevoie să zboare o echipă întreagă în condiții meteo dificile. Poate ar trebui să existe mijloace de transport rapid pentru așa ceva. Uite la ce ar fi bune autostrăzile. Poate ar trebui achiziționat un alt tip de elicopter pentru situații de genul acesta cu vizibilitate redusă și cu accesibilitate dificilă. Poate un Black Hawk dotat cu aparatură de zbor fără vizibilitate ar fi mai indicat. Scump? Dacă viețile noastre sunt ieftine o să spunem că nu ne permitem. Dar și această întîmplare a dovedit că viețile sunt foarte scumpe și că e mult mai ieftin să previi în loc să suporți costul unui astfel de incident.

Americanii au făcut un film, și-au imaginat cum e să se întîmple. Era doar arta cinematografică. Au luat bani buni pe film. La noi există organe ale statului ce sunt plătite să facă asta și le-am plătit degeaba. Iar intră în discuție ocuparea funcțiilor pe criterii politice, după mustață, după gradul de rudenie directă sau prin alianță. Nu e corupție? Ba este, din aia morală. Nu se mai termină cu asta, murim. Cu ce mi-e mie mai bine că cutărică a ocupat postul pe șpagă sau că a vrut partidul? Eu mor. Tu? Mori. El? Moare. Toți putem, muri din cauza unor deficiențe știute ale sistemului. Nu ne-am săturat?

Spre deosebire de Anatomia lui Grey cea a specialiștilor Nicolaescu și Stroe ucide.