Ce-aveți domle cu homosexualii?


sursa:http://defendproclaimthefaith.org/blog/?attachment_id=3352

După revoluție sau ce-o fi fost în decembrie 89, apăreau prin ziare articole despre activitatea febrilă a unor indivizi și a poliției prin toaletele publice din diferite orașe. Reportaje cu sufletul la gură în care ți se descriau grozăviile ce se petreceau sub ferestrele și balcoanele unor locatari decenți.  Că cică erau cluburi ale homosexualilor. Ilegale.

Apoi a venit proiectul de lege, marșurile rușinii, întărătări și dez-întărîtări. Și bisericile au dat vina pe homosexuali, homosexualii pe biserici și legea a trecut. Nimeni n-a dat vina pe politicieni. De, oameni și ei. Că cică legea trebuia să treacă, așa zicea ueul și dacă nu trecea, noi nu intram în eu. Posibil. Și penibil de periculos, dat fiind subiectul abordat. Dacă cumva scăpam săpunul pe jos?

Apoi a venit din străinătate chestia cu căsătoria homosexualilor. Iar au sărit bisericile pe homosexuali, iar au sărit homosexualii pe biserici. Mă întreb cum i-au dat jos de acolo? S-ar fi copt și or fi căzut, cine știe… De n-am observat.

Eu, mai în glumă, mai în serios, am fost de părere că ar fi mai bine să se căsătorească: să vadă pentru ce ne invidiază. Să aibă de-a face cu soacra, cu socrul. Măi, ce bate cîte unii pe ginerică… Și să nu mai trăiască în concubinaj. Sau mai rău, cu relații ocazionale. Gata cu hocus-pocus-preparatus-ul sexual. Gata cu întîlniri pe furiș fără asumarea responsabilității. Vorba aia, bine că nu ies copii d-aici! Deci, să se căsătorească și să vadă ce înseamnă aia să vii tîrziu acasă, să stea unul dintre ei cu prietenii la bar și apoi să o încaseze cu sucitoarea, să vadă ce înseamnă aia dinamism al căminului, relații tensionate, culcat pe canapea, spart lemne și dus cîinele la plimbare. De ce să nu intre în tot universul căminului clasic atît de criticat de marii liberali, de feministe, de activiștii homosexuali și lesbieni, de comuniștii de-și lăsau progeniturile pe mîna statului și alții de același gen cu ei. Că în definitiv totul e o chestie de gen.

Gata cu joaca de-a fluturele homosexual ce zboară din floare-n floare! Să fie cu acte-n regulă, să stea acasă, să lucreze la fericirea propriului cămin. Să vadă și el ce-nseamnă să ai amant (Gad forbid!), să speli rufe, să mergi la băi cu soția (vorba vine…), să te uiți cu ea la telenovele și să-i faci o vizită cu flori la spital cînd e programată o colonoscopie de giast in keis. Fericirea căminului conjugal vine cu responsabilități, nu numai cu reclame de pe vremea regelui Solomon. Ca urmare să-și apere și ei căminul, să militeze pentru valorile familiei și în caz de ceva derapaje să sufere și ei ca tot omu: pensie alimentară (mai greu…), divorț cu tot tacîmul, partaj de bunuri. Suferință, suferință, suferință.

Și apoi cînd își declară starea civilă aceleași complicații în rînd cu lumea: căsătorit, divorțat, văduv. Ehe-hei!

În ce-i privește pe homosexuali, parcă e a fel cu munca în folosul comunității: de ce să-l pui pe bietul recidivist imposibil de îndreptat la căldurică, mîncărică și programele toată iarna? Mai bine-i dai patru luni în folosul comunității pe banii lui, pe căldura lui, pe mîncarea lui, pe hainele și timpul lui. De ce să-i mai plătești pe alții să-l supravegheze, să-i facă cald, să-i ridice nivelul serotoninei și dopaminei făcînd lucruri bune? Lasă-l pe el să facă asta și va învăța singur pe pielea lui. E ca în bancul cu viermele tată și viermele fiu ce devorau un cadavru. Viermele fiu tuști direct la ochi. Așa că tăticul l-a atenționat: Cine nu papă bătăturică, nu papă nici ochișor! Cum să ai parte de fericire dacă nu lucrezi la ea? Nu-i pe gratis! Nici pe banii statului! Ce ești politician?

Ce-aveți domle cu homosexuali? Și ce dacă se căsătoresc? Păi, nu ia popa taxă bună la căsătorie? Nu se cumpără lumini? Un fel de Chirița-n provincie jucată ca de obicei în travesti. Ce nu fac popii noștri cei de toate zilele altele mai mari decît să lege doi bărbați in holi matrimoni? Să fie holi și la ei și să trecem la nivelul următor. Ne-au mai rămas cîteva vieți. Doar n-o să le pierdem discutînd numai despre asta!

Așa că, ar fi mai multă liniște, mai multă pace, mai multă fericire. Socialmente ne-ar fi mai bine și nouă și lor. Bisericamente probabil că nu.

Dar aici ajungem la ideea aia învechită susținută de unii extremiști cu iubește-ți aproapele. Vorba aia, dacă-i prea aproape chiar că-i periculos cu ăștia! Dar eu zic că n-ar trebui să ne ambalăm așa de tare avînd în vedere și luând în considerare ce a ajuns, ce este și apoi ce va fi biserica. Mai club, mai biznis, mai dictatură, mai democrație, mai pă net, mai pă ascuns sau pă față, cine știe ce-i rezervă viitorul? Dac-ar fi să ne luăm după Apocalipsa, lucrurile se vor rezolva în final, dar vorba tuturor profeților apocaliptici, pentru ca lucrurile să ajungă la marea și miraculoasa rezolvare în care divinitatea se va implica DIRECT, lucrurile vor cunoaște o înrăutățire clară, vizibilă și de nesuportat. Dacă de exemplu printre grozăviilea alea, la certificatul de căsătorie sau la ceremonia de căsătorie, se vor tatua niște barcoduri, de ce să-i lăsăm pe unii pe dinafară? Avem cu toții drepturi egale domle! Să fie și ăștia fericiți.