Despre ,,Despre religia în şcoli sau despre cum ocolim cu talent marile probleme ale societăţii noastre”


sursa:http://www.paginademedia.ro/2013/08/moise-guran-si-vlad-petreanu-emisiune-la-europa-fm/

Îmi place Moise Guran. Îmi place că gîndește. Îmi place că e activ. Îmi place că e logic. Dar nu-mi place că, la fel ca mulți alți români, vrea să dea impresia că se pricepe la toate. Un altfel de Ceaușescu…

Și acum despre religia în școli. Mie mi se pare că religia în școli este un subterfugiu. Fugim de etică și morală, atît părinții, cît și profesorii. Să nu mai vorbesc de măria-sa marele stat român. (A făcut oare cineva un studiu cu privire la raportul între credința cetățenilor români și numărul de deținuți pe cap de locuitor dintr-o anumită regiune?) Și ne descărcăm punîndu-i bisericii în cîrcă toată povara. Nu Moise, nu este vorba numai de Biserica Ortodoxă, mai sunt cîteva pe care ai uitat să le menționezi. Mai ales în Transilvania.

Amorsa a fost fetița de 15 ani dispărută chipurile să meargă la mănăstire. Spre deosebire de tine Moise ce nu vezi de ce un copil ar putea avea un duhovnic, mie mi se pare că lumea monahală este plină de mister și interesantă pentru cineva la vîrsta asta cu ceva înclinații spre misticism. Probabil că fata n-a fost atît de lipsită de idealism încît să vizioneze Peste dealuri. De ce să aibă fata un prieten, o prietenă sau un alt tip de confesor, așa cum zici tu că ar fi normal? Ea era o idealistă care credea în minuni, o idealistă ce încă mai vedea viața la mănăstire ca ceva extraordinar în comparație cu toate murdăriile vieții acesteia, inclusiv cu cele servite la știrile televizate de la orele 17. Acum ați normalizat-o.

Pe de altă parte nu înțeleg de ce ți se pare că ora de religie este imposibil de evitat. Tu ai optat să-ți lași copilul la ora de religie că-i mai comod. Ceea ce nu face toată lumea. Fiul meu ce e la liceu face în mod obligatoriu. De ce o fi obligatoriu la liceu, nu m-am dumirit pînă acum. Au simțit programatorii experți de la minister  că se apropie ceasul marile decizii și și-or fi zis să-l satureze cu religie? Cine știe? În ce-l privește pe cel de-al doilea fiu, am preferat să nu facă deloc religie. Este în clasa a VI-a și am completat două cereri de renunțare la ora de religie, ce este o oră intermediară. Și culmea, cel mai mic este la o școală baptistă. Acolo se respiră religie. Dar a fost alegerea, preferința sa. Și am acceptat-o. Dar în principiu nu sunt de acord ca religia să fie predată în școli.

Dar, există o optică, o logică în spatele alegerii ca Vlad, mijlociul să nu facă religie. În primul rînd sunt teolog, deci nu sunt un necunoscător ce fuge de subiect, ci un cunoscător ce a aprofundat subiectul de circa 30 de ani. Ca urmare am constatat că nu e bine ca fiul meu să primească informații despre același subiect (Dumnezeu, tradiție, biserică) din surse diferite. Eu, tatăl sunt prima sursă, lăsînd la o parte revelația generală ce poate nu contează la vîrsta asta. A doua ar fi biserica care o frecventam. Iar a treia, asupra căreia am cel mai puțin control, este proful de religie. În cazul fiului meu mai mare, uneori era vorba de un fost student de-al meu. Cel puțin știam cu cine are de-a face. Dar în general în credință n-ai nevoie de o a doua opinie. Nu e ca la doctor. E vorba de convingerea ta personală. Deci chiar dacă ora de religie a lui Vlad este o oră intermediară, el nu face religie domnule Guran. Simplu.

Recunosc că Biserica ortodoxă are talentul de a-i înstrăina pe toți ceilalți ce nu sunt ortodocși inoculînd sentimentul că dacă nu ești ortodox nu poți fi român. Și aici mi se pare că ai dreptate. Dar în același timp nu se poate nega, așa cum faci tu, că Biserica Ortodoxă nu a contribuit într-o oarecare măsură la sedimentarea ființei naționale a poporului nostru. Că în cazul de față este  vorba despre o fetiță dispărută și că aceasta provine dintr-un cămin cu probleme mi se pare o găselniță numai bună de exploatat. Nu numai copiii ce provin din familii cu probleme (divorț, despărțirea de părinți pe termen lung, violență familiară, infracționalitate, consum de substanțe interzise, atitudini antisociale) ajung la un moment dat să creeze probleme sau să fugă la o mănăstire. Ceea ce nu ar fi așa de rău dacă ar fi să compar mănăstirea cu închisoarea, școala de corecție sau centrul de plasament.

De ce nu spui Moise și că la vîrsta asta adolescentul este pus în mișcare de teribilismul specific vîrstei? Hormonii, imaturitatea, dorința de a fi apreciat pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce face și curiozitatea îl împinge pe adolescent la unele acțiuni hazardate. De ce faci abstracție că și copiii din familii considerate normale au sărit peste cal și uneori nu au mai fost recuperați. Nu este vina religiei, nu este vina statului, nu este vorba despre ocolirea cu talent a marilor probleme ale societății noastre.

Și mamă, iată că totuși continui. Religia, cu mențiunea că e vorba de o religie autentică, nu este bau-baul societății. În plus, marile probleme ale societății noastre nu au fost declanșate de religie, ci de către stat, de către cetățeni români care au pus interesele personale mai presus de cele ale comunității sau de cetățeni români ce și-au exploatat semenul, au vîndut avuția națională pentru că și-au vîndut sufletul unui idol străin pe nume Mamona. În numele dumnezeului banului trăim o dezrădăcinare de care doar cîțiva creștini străini ne-au avertizat, dar noi n-am ascultat.

Banul, pe care îl slujiți, domnule Moise Guran, și îl slujiți bine, schimbă omenia, tradiția, ființa națională și economia națională de care atît de mult vorbiți.

Chiar atunci cînd vorbiți despre promovarea brandurilor și produselor românești, o faceți tot folosind același criteriu de evaluare: banul. Plîngem după tezaurul nostru de aproape 100 de ani în loc să ne vedem de altceva. Plîngem că Ceaușescu a încheiat 1989 cu peste un miliard de dolari în cont, dar trăim peste posibilitățile noastre ca țară. Furăm statul pentru că statul ne fură. Furăm biserica pentru că avem impresia că Dumnezeu este mai interesat să fim cinstiți de ochii lumii după principiul ,,Nu fă ce face popa, ci fă ce spune popa.” Biserica ne fură dînd de multe ori impresia că viața se termină aici pe pămînt și că banul ce-l dăm o ține-n viață.

O oră de etică sau de morală în loc de ora de religie? A cui etică și a cui morală? A banului? Marile probleme ale societății noastre nu sunt rezolvate de etica sau morala banului, ci mai degrabă de etica ce vine dintr-o sursă divină. Nu de alta, dar divinitatea nu trece prin crize financiare. Ea n-are nevoie de bani. Și asta ar trebui spus și tinerilor de 15 ani. Money is not everything, domnule Guran!