Repetitia mater studiorum est


Încă din antichitate s-a observat că prin repetare se învață. Învățarea se poate face mecanic și atunci se numește tocire. Cineva care tocește știe ce a învățat, dar de cele mai multe ori nu știe cum să folosească ce a învățat, ca un papagal. În regimul comunist s-a pus un accent deosebit pe practică în învățare. Nu doar de dragul producției, ci și de dragul învățării. Așa au apărut în multe discipline laboratoarele. Apoi s-a încercat și cu vizualizarea. S-a trecut dincolo de planșele de la bio și de hărțile de le geogra. S-au făcut scheme de funcționare, grafice, s.a.

Prin anii 90 a pătruns la noi pentru copii învățarea prin joacă, cînd vizualul devenea tot mai folosit și cititul cel mai puțin popular. Seminarele erau o practică veche în învățămîntul superior, dar nu au prea convins. Am încercat să introduc învățarea prin învățarea altora în paralel cu discuții de grup, dar cursul ce întrunea studenți din ani diferiți nu a fost cea nai fericită alegere, cei din anul mai mare avînd complexe de superioritate. Continuă lectura