România Mare – România Mică


sursa:http://www.virtueonline.org/portal/modules/news/article.php?storyid=12928#.UzE5xc6GeHc

De data asta n-ați ghicit! Nu e vorba de partidul România Mare, nici de reîntregirea neamului. Cu atît mai puțin de amenințarea rusă. E vorba de fărîmițarea bisericilor. Tare, nu?

Spre neștiința deloc rușinoasă a enoriașilor de tot felul, trebuie menționat că fărîmițarea bisericilor în viitoarea Românie Mare a debutat în ultima jumătate a secolului XIX și s-a accentuat în prima jumătate a secolului XX. Reformații (unguri) s-au transformat în baptiști. Ortodocșii în baptiști. Apoi baptiștii în penticostali. Ortodocșii în tudoriști. În anii 40 penticostalii au trecut la baptiști ca să reziste la presiunile statului.

În România Mică comuniștii ziceau în anii 80 că în Republica Socialistă România există 14 culte legale. Distincția majoră în orice cult era între dizidenți și obedienți. Nimeni nu avea idee cum era să ieși din cult, pentru că era singura umbrelă care te proteja cît de cît. Dacă vreți era ca și o internare la spitalul de psihiastrie: E nebun, asta e, dar cel puțin e previzibil.

Dacă plecai din cult fără să intri în altul și continuai să activezi, erai automat în afara legii. Nu se mai aprobau alte culte. Oastea Domnului era interzisă. Erau interziși martorii lui Jehova și mai țineți minte că au fost legalizați pe ușa din dos în urmă cu ceva ani. Amenințările statului i-au ținut împreună și pe comformiști și pe necomformiști, dacă nu cumva au ajuns la închisoare pentru rezistență anti-comunistă. Nu știu să existe oameni spirituali fără nici un interes pentru politică care să fi fost arestați după 1964.

Dar exista o diferență mare între cei ce se implicau din convingere și cei ce au făcut din religie doar o profesie. În principiu asta ar fi putut duce la scindarea unui cult, dar totuși ea nu s-a produs. A existat la Arad fenomenul Doru Popa, la Oradea fenomenul Olah și Țon, urmat de Paul Negruț. Era vorba de un anumit gen de non-comformism religios. Acest fenomen era caracterizat în urmă cu aproximativ 2000 de ani cu vorbele:  Oamenii erau uimiti de învățătura Lui; căci îi invata ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii. (Marc.1:22)

În 1990 s-a dat liber la predicat, la construit, la școlit și la tot ce vrea creștinul să facă. Statul a zis că e liber. Vechii dizidenți și-au deschis biserici noi în cultul vechi. Aceasta a dus la dispariția așa-zișilor non-comformiști ce atrăgeau înainte de 1990. În lipsa presiunii și controlului statului, aceștia s-au aliniat liniei generale. Apocalipsa a dispărut fiind înlocuită cu activismul.

Cu toate astea cultul, structura ierarhică a bisericilor a intervenit și a limitat, oprit și interzis inițiative ce vizau dezvoltarea spirituală a enoriașilor, dar în același timp cultul nu mai putea exercita un control riguros. Anumite studii biblice nu s-au mai ținut pe motiv că amenințau învățătura sănătoasă. Și nu mă refer doar la influența carismatică care a dus la apariția bisericilor independente. În Oastea Domnului are loc o polarizare interesantă, de fapt o luptă pentru acapararea trecutului, a originii și a direcției ei.

Instituționalizarea, dez-instituționalizarea, conformismul și non-comformismul rămîn totuși la ordinea zilei. Nu vreau să intru pe terenul intereselor personale, cele materiale sau cele politice, terenul acesta putînd fi comparat cu nisipurile mișcătoare. Dar un lucru este evident: cultele au jucat în continuare rolul unor umbrele, chiar dacă unele biserici au ales să înființeze noi asociații, cultul penticostal s-a scindat și au apărut bisericile baptiste independente. A apărut Biserica Reformată Română, Biserica Ortodoxă Reformată, au venit menoniții, elvețienii, Church of Christ, Harvest, nazarinerii, centrele creștine, etc.

Deci oferta a crescut, umbrela cultului nu mai este atît de importantă și nici nu oferă garanții sau avantaje, ci aplică o politică restrictivă și uneori aberantă cu o disciplină de tip comunist. Ca urmare, fărîmițarea bisericilor, acest fenomen al mediului evanghelic este activ și în România. Nu e de mirare că unii și-au creat comunități proprii (Comunitatea de Criș), că unii își dau demisia din ceva ce nu-i reprezintă și nici nu-i acceptă (cel puțin). Non-comformismul nu mai poate fi limitat, nu mai poate fi trecut cu vederea.

În acest context un Ioan Botezătorul al României ar face valuri chiar dacă Irod nu mai este prezent pe scena politică. Un predicator itinerant ca Isus ar polariza speranțele maselor abandonate rutinei religioase chiar dacă n-ar predica sau tocmai pentru că n-ar predica cea mai curată ortodoxie. Lipsește doar scînteia unei minuni ca s-aprindă imaginația unui popor sătul de uniformitatea unei vieți zilnice previzibile, a unei biserici transformate în club social cu reprezentații artistice fără cusur. Nu suntem departe de apariția unui Ieremia Românul pentru care iminența judecății prin reîntoarcerea rușilor poartă e încărcătură emoțională destul de mare ca să reverbereze în mințile unui popor ce nu a uitat încă ce este comunismul.

În contrast cu disciplina impusă de sus într-o societate post-post-modernistă, în care sunt importante propriile preferințe, feeling-ul de moment și je m’en fiche-ului general, credinciosul sau consumatorul de religie este motivat de o piață spirituală în creștere ce va duce, conform așteptărilor, la o fărîmițare continuă atunci cînd interesele personale și/sau de grup mic o cer. Dacă la acestea adăugăm un iz profetic non-comformist amestecat cu ceva amenințări apocaliptice, rețeta este garantată. Atractivitatea acestui soi de activități dă rezultat mai ales dacă la ieșirea în decor se adaugă un dram de persecuție, mai mult sau mai puțin oficială, un pic de mister și o picătură de personalitate atașată unui ego indirect proporțional cu cantitatea de smerenie a viitorului lider. Un nou brand spiritual de succes așteaptă la colțul următor al nemuririi. Exclusivitatea îi aparține într-o Românie tot mai mică din punct de vedere spiritual.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s