Pulsul zilei 30 aprilie


sursa: http://connotemagazine.com/departments/pulse-marketing-people-places-proofpoints/

Rusia își completează cuceririle în Ucraina. Ucraina sapă șanțuri prin est. Putin își ia în posesie fieful achiziționat la parada de 9 mai din Crimea. Să nu uităm că rușii n-au comemorat victoria asupra Germaniei decît după mortea lui Stalin. Pe cînd și o paradă a victoriei asupra comunismului, această politică teroristă de stat? Oricum Fondul Monetar prevestește o recesiune economică locală, iar eu prevestesc una mondială dacă Putin nu se astîmpără.

Păgubiții încă mai caută Boeingul 777 prin ocean. Degeaba! Seamănă cu păgubiții FNI de la noi…

Bayern Munchen o încasează în stiluri de la Real Madrid ca o echipă din România. La noi mare caz că un băiețel ce joacă la Dinamo a apărut în poză cu mămica a cărui soț e antrenor la Steaua. Rivalitatea prost înțeleasă dintre Dinamo și Steaua ce nu mai reprezintă Securitatea și Armata ne caracterizează înapoierea mintală.

În America Twitterul pierde bani la bursă. Dacă o să meargă tot așa în curînd în SUA nu se va mai produce nimic în afară de reclame. Cum chinezii cumpără la preț de fier vechi toate mașinile unelte din Asia în curînd nu va mai exista industrie prelucrătoare în afara țărilor fost comuniste. Dar noi am scăpat de așa ceva din lipsă de manageriat. Ce bine că Băsescu îi anunță pe investitori că economia noastră e tot mai tare. Dacă aude Ponta iar o să inventeze niște taxe, cum ar fi taxa pe gîndit…

La Teatrul din Arad începe Festivalul Eurounderground pe cînd se deschide strandul local. Bine că s-a terminat o lună de reprezentații fără orizont a trupei locale. De joi 1 Mai românii își văd de grătare după Paștele morților de duminică. Ia mititelu și berea neamule! Trăiască distracția! Ne vedem la Vama-Veche!

La exact zece ani de la publicarea în New York Times a torturării prizonilerilor irakieni de către soldați americani la închisoarea Abu-Ghraib din Bagdad, unii creștini conservatori din State s-au ofuscat că Sarah Palin glumea pe seama water-boarding-ului, spunînd că torturîndu-i pe teroriști pînă la înecul iminent este o metodă bună de botez. La noi nimeni nu s-a indignat, ba dimpotrivă încă se mai rîde la întîmplarea cu țiganu care botezat fiind se chinuia să țină deasupra apei mîna cu care mai voia să păcătuiască. O fi o politică de cult pusă-n scenă de pastorii ce au asistat la eveniment…

Tot în State un tip de culoare a fost executat murind în chinuri timp de jumătate de oră că niște companii europene nu au mai vrut să livreze serul injecțiilor letale. Era mai bine să fie chemat unul dintre îngerii morții ce au eutanasiat asistat mai mulți amatori de moarte demnă tot din Europa. Lumea ajunge să-și atingă scopul în cele din urmă, dacă ne gîndim la interese. Sau poate ar trebui utilizată mașina aia de tocat fetuși pentru condamnații la moarte. Care-i diferența?

În Marea Britanie amploiați ai guvernului se bagă în timpul programului pe Wiki unde editează textele despre islam comunicînd că toți musulmanii sunt teroriști. Clar! Asta în timp ce bietul prinț Harry și Cressida se despart. De-a dreptul tragic! Evenimentele sunt marcate de reîntoarcerea halbei de bere în puburile de pe insule. Probabil așa sărbătoresc 1 Mai!

Măi, planeta asta pare mică și redusă: în afară de America, Ucraina, Rusia și Marea Britanie nu mai e pe lume decît România… Și cînd te gîndești că acum 100 de ani Eleanor Elkins Widener își pierde fiul și soțul în naufragiul Titanicului, dar apoi se recăsătorește ajungînd cu soțul său ce era chirurg în Amazonia unde picior de femeie albă n-a ajuns…

 

Cum stau lucrurile cu comunismul în România (3): partea goală a paharului


sursa: http://tvarheolog.com/2011/10/21/1981-12-31-revelion-1982-ziarul-scanteia/

De multe ori se pune aceiaşi întrebare: De ce sunt oamenii nostalgici după comunism? Întrebarea n-are sens pentru că oamenii nu sunt nostalgici după comunismul în sine sau doar după ce a reprezentat comunismul, ci după o perioadă din trecut a vieţii lor, ce a coincis cu regimul comunist din România. Simplist? Poate. Dar în același timp seamănă foarte tare cu basmul lui Petre Ispirescu Tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte.

După ce am arătat care a fost partea plină a paharului, iată acum şi o mică parte a paharului gol din perioada comunismului. Nu vreau să mă limitez doar la perioada 1980-1989, ci mă voi referi la întreaga perioada începînd cu 23 august 1944, cu toate că terorismul comunist a apărut imediat după MRSO din 1917 din Rusia. Nu vă așteptați să fiu exhaustiv…

În primul rînd comunismul în România a fost o marfă de import. Fără trupele sovietice şi fără amestecul direct al trimişilor lui Stalin în politica internă a ţării noastre comunismul nu ar fi avut nici o şansă. La nivelul omului de rînd comunismul s-a manifestat violent impunînd principii, legi şi obiceiuri ce erau străine nu numai românilor, ci în general fiinţei umane. Confiscarea pămînturilor, a magazinelor, a caselor, în general a bunurilor de producţie (din mediu rural cum ar fi animale de tracţiune, vaci, maşini agricole – batoze, semănători, secerători, tractoare, etc.  şi din oraşe mașini și utilaje, toate intreprinderile) eliminarea totală din armată, poliţie, justiţie, învăţămînt, din viaţa culturală a aşa-numitelor elemente burgheze sau duşmănoase față de dictatura proletariatului, a dus la apariţia oportuniştilor, a trădătorilor de tot felul.

Denunţurile, arestările, interogatoriile şi condamnările pe baza unor legi ilogice şi inumane au transformat ţara într-o imensă închisoare ce avea în final aproape 22 de milioane de suflete. Grănicerii nu mai apărat frontierele de invadatori, ci de cei ce voiau să fugă din societatea socialistă multilateral dezvoltată ce-şi dorea construirea socialismului la oraşe şi sate şi dorea, conform documentelor progratatice ale PCR şi a cuvîntărilor lui Nicolae Ceauşescu să înainteze spre visul de aur al întregii omeniri, comunismul (sic!).

Dar consolidarea acestui tip de societate s-a făcut cu forţa, programat, fără să se ştie totuşi prea bine care va fi pasul următor. Trecuse deja perioada în care ştiam cu toţii că în urma hotărîrilor Biroului Politic al PCUS din URSS, URSS va ajunge din urmă statele capitaliste avansate şi le va depăşi. Urma conform programului naţional român să depunem eforturi ca România să depăşească înapoierea industrială şi să progreseze. S-au făcut eforturi, împrumuturi la bănci străine şi s-au achiziţionat tot ce trebuia. Rămînea de pus în practică programul partidului.

Dar între timp Ceauşescu a făcut o vizită de lucru în China, Kampuchia şi Corea de Nord. Inspirat de modelul comunismului oriental el a dat frîu liber cultului personalităţii, cu toate că anterior a admis că se făcuseră şi greşeli pe vremea lui Dej. În conducerea ţării este implicată Elena Ceauşescu. Controlul absolut devine un imperativ şi în acest context, speriat de datoriile acumulate se decide limitarea fondului de dezvoltare şi a celui de consum. Obiectivul principal a fost plata înainte de termen a datoriilor, cu toate că o altă țară socialistă, Ungaria, avea o datorie mai mare pe cap de locuitor şi în loc să recurgă la măsuri de austeritate, a liberalizat societatea în ciuda prezenţei trupelor ruse.

Pe plan intern măsurile luate s-au concretizat în: exporturi masive de materiale şi materii prime, ridicarea preţurilor pe piaţa internă și limitarea importurilor. Efectele s-au văzut imediat în necesitatea de a produce în ţară tot ce se importa (de cele mai multe ori la o calitate mai slabă), scăderea calităţii produselor datorită sistării retehnologizării. Ca urmare produsele româneşti s-au învechit, şi-au pierdut din fiabilitate şi nu mai puteau concura cu cele de pe piaţa externă. Autoturismele româneşti, camioanele, autobuzele se puteau vinde aproape numai în lumea a III-a în sistem barter sau la preţ de dumping.

Cu toate că producţia agricolă se diminua, se raportau producţii record. Era la modă să se obţină 10000 kg de grîu la hectar. Doar că niciunde nu se obţinea atîta. Ca urmare exista discrepanţa dintre adevărul din teren şi minciuna propagandei de partid ce domina statul socialist. Iată de ce toată lumea avea de lucru, dar produsele erau demodate, cu toate că se producea tot ce trebuie magazinele erau goale, cu toată producţia record pîinea, uleiul, zahărul, laptele, untul, carnea, ouăle, curentul, benzina erau raţionalizate. Cu cît ne apropiam mai mult de comunism, cu atît situaţia era tot mai grea, în ciuda celor prorocite de ideologii partidului şi de teoreticienii clasici ai sistemului marxist-leninist.

Omul de rînd cît și activistul de partid putea vedea că sistemul capitalist nu intrase în colapsul prorocit de teoreticienii comuniști, ba din contră Germania învinsă după un război mondial era țara spre care se scurgeau cetățenii români de origine germană, ce preferau să o ia de la zero acolo, decît să continue să trăiască în România, cu toate că mulți dintre ei aveau o stare materială satisfăcătoare.

În ciuda succeselor trîmbițate în media regimul nu putea accepta că după 40 de ani de socialist era nu mai bine, ci mai rău, cu toate că generaţiile de pionieri, utecişti şi actuali comunişti erau acei oameni de tip nou în care partidul a investit atîta și care trebuiau să facă trecerea la comunism.

Viața omului de rînd se desfășura anost între serviciu și locuință cu mari pauze de stat la cozi interminabile pentru cele mai banale lucruri: la lapte dimineața de la ora 4 sau 5, la hîrtie igienică, la pui vineți de circa un kilogram, banala pîine sau cu ocazia sărbătorilor de iarnă (Crăciunul nu era pomenit) la portocale. Ajuns acasă în apartamentul de bloc unde se dădea rar căldură și lumină el putea viziona două ore de emisiuni teve în care tendința era de a arăta marile cuceriri revoluționare în două telejurnale ce puteau ocupa tot timpul de emisie dacă Ceaușescu era într-o vizită de lucru prin țară sau în străinătate. Filmele erau căsăpite de cenzura ce schimba pînă și titlurile pentru a nu se plăti pentru difuzare. Cel mai longeviv și anacronic serial a fost Dallas ce în final a fost eliminat de pe ecrane. Cinematografele aveau tot mai rar filme bune. Ecranele teve erau invadate de Daciada, o competiție fără sfîrșit în domeniul artei și a sportului.

Totuși apăruseră fisuri: antene parabolice pe blocuri alături de lozincile oficiale, tunere video cu casete din Occident și posturile TV străine Budapesta, Belgrad, Novi-Sad, unde se putea vedea altceva decît la programele cenzurate. Adevărul nu putea fi cenzurat. Diferența între munca depusă și salarul primit, dar și imposibilitatea de a cheltui cu folos banii a dus la frustrări ce erau accentuate de turiștii străini, de rudele din străinătate și de eventualele excursii la care se putea încă participa.

La cererea partidului totul era indigenizat, de la strungurile enorme pentru capete barelor de foraj, la guma de mestecat și jeansi. Diferea doar… calitatea. Statul socialist impunea prețurile în piețe, deținea monopolul producției, al importului și exportului și nu puteai cumpăra nimic în rate în afară de apartament și mașină, după care așteptai circa 3 ani. Cu benzina, căldura și curentul raționalizate orizontul omului se reducea la propria-i familie, politica PCR oprindu-se la ușa proprietății. Astfel în România socialistă s-a ajuns la o dihotomie privat-social cetățeanul trăind neoficial în schizofrenie: oficial el era comunist, dar în privat trăia ca un burghez.

Politizarea şi ceauşizarea vieţii a avut rezultate previzibile: tot mai mulţi indivizi au fost puşi în posturi în care îşi mascau incompetenţa cu obedienţa faţă de partid şi de familia Ceauşescu. Aceast stare de fapt a dus în 1989, după punerea în practică a politicii de perestroika şi glasnost din URSS, a primăverii de la Praga, refugierii masive cu trenurile a cetăţenilor est-germani în vest şi a căderii zidului Berlinului la un sentiment de aşteptare, de premoniţie cu privire la o schimbare majoră şi în România.

Refuzul lui Ceauşescu de a schimba ceva, cu toate că datoria externă fusese deja plătită, refuzul său de a renunţa la funcţia de secretar general al PCR la congresul al XIII-lea în noiembrie 1989 a pus capac aşteptării pentru mai bine a unui popor deja obosit şi malnutrit ce nu mai avea nimic de pierdut dacă murea sau continua experimentul comunist. În acest context s-au declanşat evenimentele din decembrie 1989.

Atunci partea goală a paharului a depășit partea plină a paharului care era doar amintiri despre o perioadă mai bună și despre care se povestea salivînd. Cu toții știm ce a urmat.

Coloana a 5-a a lui Putin


sursa: http://www.economist.com/news/briefing/21599413-russia-wants-divided-ukraine-and-despite-promise-revolution-it-may-well-get/comments?page=3

Noi ăștia mai în vîrstă ce am fost intoxicați de propaganda sovietică știm ce înseamnă coloana a 5-a. Cei mai tineri poate au auzit expresia, dar s-ar putea să nu îi știe semnificația. Nu de alta, dar expresia nu a mai fost folosită de mult timp. Pur și simplu a ieșit din uz. Dar nu se poate spune că și-a pierdut însemnătatea. Doar a ieșit din prim-plan și a stat în amorțire la fel ca un spion sau agent bine instruit și disciplinat.

Wikipedia noastră cea de toate zilele ne spune că „Noțiunea „Coloana a 5-a” aparține generalului spaniol Emilio Mola Vidal, care conducea armata naționalistă în perioada războiului civil. Înaintând spre Madrid, el a transmis prin radio un comunicat către populația capitalei Spaniei, în care a anunțat că pe lânga cele patru coloane militare pe care le are la dispoziție, mai exista una chiar în Madrid, care la momentul decisiv va ataca din spate. „Coloana a 5-a” crea panică, operând sabotaje, diversiuni și spionaj.”

Fobia rușilor pentru o eventuală coloană a 5-a s-a manifestat încă din timpul revoluției. Cine nu era pe linia  revoluționară a fost marginalizat și apoi lichidat. Nu de alta dar într-un război civil nu exista un front prea coerent și dușmanul putea fi oricine, oriunde, oricînd. Rușii au menținut teroarea ca nu cumva dușmanul de clasă, apatia revoluționară, revizionismul și lipsa de vigilență să adoarmă spiritul revoluționar. Avînd în vedere țelul internațional, mondial al revoluției, era clar că toate învățămintele revoluției bolșevice vor fi puse în practică la nivelul întregului mapamod. Efectele trebuiau să fie ireversibile.

Revoluționarii ruși mai știau ceva ce avea să ducă sistemul lor în conflict cu restul lumii ce nu era sovietică: sistemul sovietic nu putea coexista împreună cu un sistem capitalist. Existența sistemului sovietic comunist ce nu se extindea era o contradicție în termeni. Revoluția mondială trebuia să se multiplice la nivel planetar, statele capitaliste trebuiau să dea faliment. Proletariatul revoluționar trebuia să se ridice la lută în întrega lume pentru instaurarea puterii sovietelor. Sau pe limba noastră pentru instaurarea puterii populare. Sfaturile populare, consiliile poporului sau organele puterii poporului alcătuite din muncitori și țărani trebuiau să preia puterea din mîna burgheziei, a capitaliștilor și a moșierilor. Omul sărac, asuprit trebuia să se răzbune pentru exploatarea de care suferea, pentru mizeria în care trăia.

Revoluția, cucerirea și menținerea puterii poporului, cît și eliminarea claselor exploatatoare trebuiau exportate peste granițele Rusiei, apoi peste granițele RSFSR și ale URSS-ului. Hitler i-a făcut cel mai mare serviciu lui Stalin pentru că a slăbit Occidentul. Apoi un alt mare serviciu pentru că a atacat URSS și i-a dat posibilitatea lui Stalin să invadeze Europa centrală și de vest. Cu toate că încercase încă din 1918, coloana a 5-a revoluționară sovietică nu a obținut decît succese limitate, efemere. Revoluția s-a împotmolit în țările baltice, în Germania, Ungaria, Polonia, Finlanda.

Cu toate acestea Rusia sovietică n-a renunțat nici la ideea extinderii puterii sale, nici la metoda infiltrării de agenți sub acoperire. Folosea diplomați, sportivi, atașați ai ambasadelor, comuniști locali sau de import. Ei organizau așa-zisa mișcare de eliberare, un nou guvern obedient Moscovei, pregăteau calea Armatei Roșii. Armata Roșie, serviciile secrete aveau deja agenți infiltrați în țările vecine sau mai depărtate ce constituiau obiectivele politicii sovietice.

Și toate astea au intrat în amorțire, erau gata să fie uitate după 1991, după căderea blocului socialist și apoi după dezmembrarea URSS. S-a declarat terminarea războiului rece (războiul în care oficial nu se trăgea niciun foc) și odată cu apariția amenințării extremismului musulman s-a trecut la doctrina amenințărilor asimetrice. Doar că Occidentul a uitat ceva: rușii erau maeștri ai amenințărilor asimetrice. Doar că în viziunea doctrinei inițiale ele erau urmate de cele simetrice, adică războiul clasic.

Dar a apărut Maidanul, a fugit Ianukovici și au apărut manifestările pro-ruse din Crimea. Apoi cele pro-ruse din estul Ucrainei. Apoi dezertările ucrainene. Pro-rușii, alias agenți KGB, SBU, etc, foștii combatanți sau cadre militare au devenit coloana a 5-a cînd la granițele Ucrainei erau masate celelalte 4 coloane ale armatei ruse.

Au urmat convorbirile de la Geneva. S-a decis ca pro-rușii să părăsescă sediile instituțiilor ocupate în Ucraina. Putin a zis da. Doar că ei, cei ce s-a răsculat, au trădat, au trecut de partea unei puteri străine din dragoste față de patria-mumă, au spus nu. Ei nu vreau să dea înapoi. Ei nu vreau să cedeze. Coloana a 5-a este chipurile independentă și nu poate fi nici convinsă, nici strunită. Putin ăsta cică și-a pierdut puterea. Cine-l crede? Occidentul.

Ce-o să le facă Obama, UE, Geneva? Ce-o să le facă Putin? Nimic. Mai ales Putin. Nu el îi conduce, nu el le-a dat arme, nu el îi ajută. Conștiința acestor rusofili s-a trezit. Face minuni.

Dar poate banul o să facă ceva. Nu că ar conta prea mult în fața ideologiei. Cîțiva operatori de turism nu-și mai duc navele și oamenii la Odessa, ci la Constanța. Cu 40000 de turiști mai puțin în Ucraina rusofonă, cu 40000 mai mulți în România. Dacă fiecare turist va cheltui doar 10 euro asta înseamnă 400000 de euro în minus la Odessa și 400000 în plus la Constanța.

Spre deosebire de capitalismul roșu capitalismul occidental nu trebuie să tragă un foc ca să dea semnalele potrivite. Totuși atenție la coloanele cu numărul 5 din țările vecine Rusiei.

Apocalipsa la zi


sursa:http://mytorontoeh.files.wordpress.com/2011/05/apocalypse-cartoon.jpg?w=510

În lipsă de subiecte apocaliptice reale profeții de ocazie, cît și cei profesioniști, s-au axat pe sfîrșitul întregii civilizații. Mayașii și vikingii nostradamiști au devenit capete de afiș ale unor publicații în pană de subiecte și inspirație. Vorba unora: cînd nu-s fonduri vine catastrofa; cînd sunt, e pace și bine!

Dar în ce ne privește, pe cînd noi ne tot pieptănăm ca baba și țara arde mocnit, ce să vezi, evenimentele din Ucraina și somațiile lui Putin au început să dea apă la moara prorocilor. Păzea: bate vînt de apocalipsă!

Nimeni nu face legătura cu situația din 1940 cînd ni s-a luat Ardealul de Nord și spunea cineva ce trăise în vremurile alea se înjura de Dumnezeu ca niciodată. Nimeni nu face legătură cu justiția vîndută, cu statul corupt, cu mafia ce se scaldă-n aur și bani, cu morala pițipoancelor și pițiponcilor din media și cu sărăcia tot mai prezentă. Astea nu s-au văzut pînă nu și-a dezlegat Putin cîinii serviciilor secrete? În curînd se vor prinde și pastorii, că au o inerție mai mare, că ceva se poate întîmpla și la noi. De frică? Poate!

Spre deosebire de apocalipsele trecute ce apăreau din senin, apocalipsa asta vine din est, sau mai bine spus din est și nord-est. Mă tot întreb care vor fi noile simboluri, ultimele interpretări ale numelui fiarei. O reuși cineva să-l scoată pe Putin 666? Face legătura cu divorțul și cu cîrdășia lui Medvedev?

Dar dacă privim dinspre est spre vest, peisajul apocaliptic se schimbă. Eventual UE, SUA, Obama et co sunt costumați pentru bătălia finală în care Maica Rusia, această fecioară neprihănită a noului bolșevism, va sta la fruntariile estului să împiedice exansiunea NATO. Sf Gheorghe călare pe cal (de ce o mai fi nevoie de cal?) va nimici balaurul cel mare. Chipul său va fi pe toate canalele teve. Israelul va fi amenințat de peste tot.

Și la urma-urmei asta nici nu e apocalipsă: e piriot pînă la pobeda finală!

Ei, ce contează, abia aștept să se umple iutubul de predici apocaliptice. Doar-doar acum o să fie momentul! Ce s-a tot prorocit de 2000 de ani se poate întîmpla mîine. Pînă și musulmanii-l așteaptă pe Mahdi al lor. Evreii la fel. Cine știe, poate vine trei-în-unu să ne facă pe plac tuturor. Cine ar mai trebui cooptat la duetul Putin-Medvedev să devină o troică?

Și așa devin unii celebri pentru o zi, apoi penibili pentru o eternitate. Ei, America, ce se mai aude? Sadam a murit, Putin nu e bun de fiară? De ce?

Dac-ar fi așa de simplu…


Media anunță apariția unui video pe internet. O întîlnire Al-Qaida în care liderul aproape maximus afirmă că trebuie să elimine crucea, iar purtătoarea crucii este America. Dac-ar fi așa de simplu…

Pe de o parte se pare că arabii ăștia habar n-au nici de istorie, nici de istorie. Și bineînțeles nici de teologie. Nimic anormal. O droaie de creștini n-au nici ei habar de așa ceva.

Acuma să elimini America o fi cam greu cu ce mijloace au ei. N-au putut alții mai mari și mai tari.

Să elimini America cînd America nu mai stă la ea acasă e și mai greu. Dar, ce să zic, noroc că se mai duc americanii prin străinătate că să fie lichidați de teroriști!

Și dacă pînă și Iranul vrea să vîndă gaze Europei, aliata Americii, încă o complicație…

Dacă Al-Qaida și-ar face temele ar observa că statul american face cele mai mari eforturi să lichideze crucea, fără să îi pese de terorism. Al-Qaida ar trebui nu să atace America, ci s-o sprijine. Az simpl ez zet! Dar așa cum știm toți Al-Qaida habar n-are de diplomație, istorie și teologie. E ca un Hitler musulman, dar fără Germania, ca un Tyranosaurus Rex chior. O să vină meteoritu și-o să dispară.

De cealaltă parte văd Ucraina (fără Ucraina nu se poate, că e și ea în prima linie) unde un pastor încearcă să conducă o țară pe butuci. Dac-ar fi așa de simplu…

Nu știu dacă butucii ăștia sunt din Rusia sau din UE. Dacă dispar o fi mai rău. Din simulările de laborator am constatat că o conducere de culoare protestantă imită cu aplomb dictatura fără să-și dea seama cît de restrictiv este un astfel de regim pentru cei ce au alte idei. Iar intră crucea în ecuație? Poate…

De acord că în Ucraina este nevoie de o mînă forte la ora actuală, dar în situația dată ar trebuie dublate eforturile în plan diplomatic. Estera a făcut mai mult decît o armată într-o situație limită cînd nu mai era timp…

Și la noi acasă văd cum doi, trei tembeli se iau de gît, la figurat, în public făcînd fel de fel de afirmații de parc-am fi la circ. Ceea ce-i face pe nostalgici să să gîndească la binecuvîntările unei invazii ce i-ar scoate din ecuație definitiv pe toți trei. Dac-ar fi așa de simplu…

Moise, rid mai lips: lasă-te de istorie! sau răspuns la Pare că a început! Să vă explic de ce eu țin cu ucraineni


Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

 

 

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

sursa:http://www.dailymail.co.uk/news/article-2570797/Dramatic-CCTV-footage-emerges-moment-suspected-Russian-military-STORM-Crimean-parliament-building-gas-masks-armed-silenced-machine-guns.html

Moise Guran are ambiție. Acum vrea să fie un guru al istoriei. Din păcate sau mai bine zis, din fericire, n-are talent la așa ceva. Eu unul m-aș risca, vorba adolescenților, să-l întreb cît a avut media la istoria modernă și ce cărți a citit în domeniu în afară de manual. Ca s-o spunem p-aia dreaptă domnu Moise, istoria nu se face la teve, nu se pot face prognoze după citirea unui craș-cors în domeniu sau cu amintiri din… istoria patriei.

Dom Moise, cu rivoluția ați cam dat-o-n bară. Nu de alta, d-am participat. Ce spuneți despre turiști, dar mai ales că deschiderea focului și omorîrea civililor de către armată a avut drept scop menținerea României ca stat independent nu mă convinge. Nu m-a convins nici cînd am auzit-o din gura unui fost colonel participant la evenimentele din 89. Iu nău uăt ai miin!

La fel cînd a fost vorba de atacarea sediilor instituțiilor dotate cu arme de foc în decembrie 89. Populația nu a atacat sediile miliției ca să pună mîna pe arme și în general nu a atacat ceva. Armele au provenit din alte surse.

N-am prea înțeles nici ce pare că a început. Nu explicați. Și chiar așa, autoritățile din Ucraina nu au intervenit prea tare, ba pot spune că au intervenit prea slab împotriva manifestanților. Spuneți că regiunile respective ar fi avut soarta Crimeii. De fapt eu cred că nu e prea tîrziu nici acum să aibă soarta Crimeii.

Domnu Moise, mai în glumă, mai în serios, nu prea aveți de ce să țineți cu ucrainenii. Puteți să-i compătimiți, să le plîngeți greșelile, naționalismul, corupția, înapoierea, istoria nefericită din vremea lui Stalin, colaborarea cu naziștii din al doilea război mondial și pogromurile la care s-au dedat. Dar domnule Guran, lipsa de judecată de care au dat dovadă cei cu orientare occidentală după ce au pus mîna pe putere, fără să le pese prea mult de talpa țării și oligarhi, nu ar trebui să vă lase să plîngeți prea tare. Nu de alta da vă știam mai calculat!

De exemplu, un analist ca dvs. ar fi trebuit să știe că a fost o mare prostie să te gîndești că pui mîna pe putere la Kiev și rușii o să te lase să faci ce vrei în restul teritoriului. Mai ales după ce desființezi limbile regionale. Aici aveam și noi interes să fie menținute, nu? Și cum să faci față rușilor dacă nu cu multă diplomație și intoxicare.

Apoi, dacă tot ai pus mîna pe putere și ai gînduri mari, du-te la Poartă și asigură-ți domnia. Cel puțin ca să fie pace, pînă se limpezesc lucrurile. Cu baze militare ruse în Crimea n-ar fi stricat. Cu o populație rusofonă mare, la fel. Cu atîția nostalgici după perioada bolșevică încă în viață m-aș fi gîndit de două ori pe Maidan.

Domnu Guran, la o analiză succintă ați putea pune pe tapet faptul că Ucraina n-avea flotă (2 nave?), n-avea armată, n-avea aviație, etc. N-avea pentru că nu avea bani de solde, de dotare, de investiții. N-avea bani nici să-și plătească gazul către Rusia. Îi mai lipsea o revoluție anti-moscovită. Pentru ce?

Chiar analizați vă rog, ce avantaje are Ucraina că vrea să devină membru UE. Și ce avantaje ar avea UE dacă Ucraina începe procesul de aderare? Un simplu fapt: împrumutul de 500 milioane de euro ca Ucraina să plătească gazul rusesc vor fi plătite tot Rusiei. Aderarea la NATO va fi tot așa de dificilă. În circumstanțele actuale ați putea estima cît din PIB-ul Ucrainei va fi alocat pentru dotarea militară?

Aș fi așteptat o astfel de analiză de la dvs, nu una în care interpretați eronat istoria. Seamănă a fumigene…

Începând din 1866, la rebeliunea de la Iaşi, montată tot de agenţi ruşi, urmând cu 1907, iar mai apoi cu 1989, armata română a tras în plin, omorând de-a valma şi ţărani înfometaţi, şi oraşeni manipulaţi, şi anticomunişti cinstiţi. Dacă nu o făcea, România ar fi sucombat ca stat, la fel cum este, acum, în pericol Ucraina.

Noi, românii, n-am fost niciodată pregătiţi pentru aşa ceva şi, de fiecare dată, loviturile Moscovei ne-au destabilizat şi ne-au făcut să ne omorâm între noi.

– See more at: http://www.biziday.ro/2014/04/14/pare-ca-a-inceput-sa-va-explic-de-ce-eu-tin-cu-ucrainenii/?fb_action_ids=773112919366792&fb_action_types=og.likes#sthash.TNLvYVXb.dpuf

Morcovul roșu


sursa: nu am găsit-o

Redundantă exprimare, pentru că de obicei morcovul este roșu. Dar în cazul de față culoarea roșie a morcovului nu vine din moștenirea sa genetică, ci din opțiunea sa politică. Roșu nu de la roșeața naziștilor, nici de la drapele majorității națiunilor din Europa, ci de la roșul Rusiei bolșevico-capitaliste.

După ce au preluat puterea comuniștii nu au fost niciodată mulțumiți cu organele și măsurile organelor de represiune ale fostelor regimuri capitaliste. Ohrana țaristă a fost prea blîndă, așa că bolșevicii au inventat ceva mai bun, mai eficient și mai diabolic. Despotismul țarului era o romanță degenerată față de dictatura proletariatului. Regii noștri au fost niște indivizi naivi, niște ineficienți diletanți. Venită din import dictatura proletariatului a găsit destule elemente autohtone care să ne facă tot binele din lume cu morcovul roșu.

Dacă vreți ilustrația, era un băț (a se citi o bîtă, un ciomag noduros și lung)  de care era legat un morcov roșu. Ca să pară bun, proaspăt și suculent. Era bun pentru două întrebuințări. Dacă spuneai da puterii bolșevice ți se dădea cu porția să ronțăi din morcov, bunul întregului popor. Bineînțeles că unii spuneau un da apăsat și prelung, drept care îi transforma în privilegiații ce ronțăiau zi și noapte. Alții cîntau da-ul te miri pe unde: prin săli, pe stadioane, prin biserici, prin fabrici și uzine, la cîmp sau la radio, prin unități militare, pe stradă sau în particular. Era foarte liber să spui da, ba chiar să strigi din fundul plămînilor.

Apoi morcovul a pălit, s-a veștejit, s-a cam stricat.

Am trăit vreo 20 de ani fără morcov. N-am simțit c-am avea nevoie de el. Cînd, ce să vezi, mai ieri, alaltăieri, morcovul apare din nou.

De data asta nu mai vine cu bîta, vine cu akaemeul, cu cetățeni rusofili, cu gazul ce tranzitează Ucraina, cu referendum, cu acuzații de fascism și cu multe, MULTE minciuni.

Dar, după cum se vede din partea asta de țară, morcovul ăsta tot roșu a rămas. Mă uitam la un filmuleț în care Angela Merkel cuvîntează și Putin e și el pe-acolo. Cum adică o femeie, nima-n drum să  vorbească în fața lui Putin, după ce se cîntă imnul Germaniei, și el Putin, fost șef KGB, președinte, prim-ministru al Rusiei șă tacă din gură? Anormal!

Și morcovul i s-a arătat Ucrainei, apoi Putin a trimis o scrisoare la 18 state. Ce mult seamănă cu musulmanii din Evul mediu ce au trimis scrisori tuturor capetelor încoronate ale lumii să se închine lui Allah sau o să simtă morcovul… Noroc că Putin ăsta e creștin!

Deci nu mai trebuie să vedem morcovul roșu, că-l știm pe dinafară. Ba chiar îl simțim ca pe un supozitor. Contrar supozitoarelor tradiționale ce au menirea să scadă temperatura, ăsta o ridică. Păi normal, că-i roșu!

Și ne prinde tot nepregătiți, ca-n 40. Banii de armament s-au dus pe altceva, armata noastră a intrat la apă. Aviația e o amintire și marina eventual bună de paradă.

Acum nu mai avem petrol, nici grîne, aproape nici cherestea, de ce să ne ocupe pe noi un alt stat cînd ne poate arăta doar morcovul? În 1940 nu ne mai garanta nimeni granițele, chiar dacă aveam tratate. Tratatele s-au văzut cum pot fi încălcate. Cine garanta granițele Ucrainei? Aproape cine ni le garantează și nouă.

Șah rusesc?


sursa: http://www.for-the-fans.com/tag/chess/

Aveam cam șapte ani și deci era prin 1961 în epoca stalinistă a lui Dej. De cîteva zile cineva adusese un șah și încercam să jucăm, noi picii. Într-una din zilele alea Mircea,  căruia îi plăcea tot ce era rusesc și nimic altceva vine dis-de-dimineață cu tabla de șah în curtea imobilului. Ne-am pus toți pe șah. Cînd era partida în toi și aproape cîștigam, Mircea făcea o mutare surpriză scoțîndu-ne regina cu calul ce muta cum voia el sau cu tura ce muta cum voia el, dar niciodată regulamentar. L-am contrat, dar cu toate că era mai mic ca noi ne-a spus imperturbabil că ăsta era șah rusesc. De fapt, prins la colț, el muta cum avea chef.

A doua zi părinții noștri se distrau de minune făcînd haz de invenția fiului de activist: auzi tu, șah rusesc! A cîștigat, dar a cîștigat numai pentru o zi, pentru că niciunul dintre noi n-am mai vrut să jucăm cu el.

Poate Mircea a dat dovadă la vîrsta aia de o sclipire de inteligență. N-a ținut mult că nu juca cu unii mai proști ca el. A fost chiar amuzant pentru palierul superior din lumea adulților, dar tot n-a ținut mult. Nimeni, nici măcar la Palatul Pionierilor nu juca șah rusesc. Șahul era șah și atît. Regulile erau aceleași și pentru ruși și pentru nemți și pentru români. Puterea rusescă n-a schimbat regulile jocului, semn că ideologia este limitată și chiar dacă deține puterea nu are o putere absolută.

În mod ironic, după jumătate de secol avem de-a face cu alt jucător ce joacă tot șah rusesc. Te-ai aștepta să fie mai inteligent, că e matur. Te-ai fi așteptat să învețe ceva de la vecini, de la istorie, de la șah.

Cu toate astea, jucătorul șahului rusesc schimbă regulile din mers, impune figuri noi, extinde tabla cum vrea el. De ieri a început să amenințe jucătorii, arbitrii, publicul. Dacă l-ar chema Mircea și ar avea doar șase ani poate n-ar fi bai. Nici măcar dacă ar fi rus. Cineva l-ar fi luat deja de ureche și dacă n-ar fi fost asta destul, l-ar fi dus la casa de nebuni.

Dar îl cheamă altcumva, se spune că e normal, dar și că are la deget multe rachete foarte periculoase. Ba în plus are și gașca lui de susținători ce ar da orice să-l vadă jucînd în stil rusesc cît mai mult și cît mai departe.

Cineva ar trebui să-l oprească, că nu mai e de rîs. Cineva trebuie să joace rolul părintelui matur. Sau poate că cineva ar trebui să se sacrifice. Din nou? Dacă ne uităm la cît rău a făcut și cît rău va face, probabil că acum ar fi mult mai ieftin pentru toată lumea.

Și federația aia internațională de șah să dea o dată un comunicat că șahul rusesc este o mare prostie!

Telefonu cu cartelă, bomba… și kilotzii sau darul exagerării la români


sursa: http://balkin.blogspot.ro/2005/06/its-not-only-security-vs-liberty-but.html

Mai dăinuie prin poporul nostru o vorbă apărută prin anii 80: Vaca… și chiloții! Cel ce o pronunța voia să arate că nu este nici o legătură între subiect și subiect. Sau între predicat și predicat. Adică era ceva ce nu avea sens. Nimănui nu i-a trecut prin cap să le pună vacilor chiloți doar pentru că… știți ce vreau să spun!

Dar asta are legătură cu darul exagerării la români. De exemplu, ateriza Ceaușescu pe cutare aeroport la ora 12.00, aplaudacii trebuiau să fie acolo la ora 9.00 geast in cheis!

S-au introdus controale cu detectoare de metale pe aeroporturi, te verifica și-n pantofi. Pe mine m-au descălțat de bocancii de munte și m-au întrebat ce e acolo, că le țiuia detectoru la piesele metalice ce țineau șireturile. Nu le-am spus un tanc, că m-ar fi crezut!!!

Și așa mai departe.

Acuma s-a introdus o propunere de lege ca toți deținătorii de cartele de telefon fără abonament să-și declare identitatea. Motivația? Atentatul asupra unor turiști israeliți din Bulgaria de acum 2 ani. Mă întreb de ce au așteptat pînă acum? De ce nu s-au scos niște legi mai devreme, că atentate au fost peste tot!

De exemplu, acum ceva timp un musulmănuț rătăcit și-a imaginat că poate să se arunce în aer cu tot cu avion cu o bombă ce și-a băgat-o în… chiloți. Ar fi drept și rațional ca cineva să vină cu o propunere de lege ce interzice vînzarea la liber a chiloților. Numai cu buletinu, cu ceiul și cu cenepeul! E periculoși chiloții ăștia!

Mă întreb ce finanțare și de unde au primit tovarășii ce au venit cu năstrușnica vînzare a cartelelor telefonice pe bază de cenepe… (Tare greu o fi să cumperi mai multe și să le piezi pe bani? Românu e inventiv.)

Că o fi așa în alte state? Și ce? În alte state se trăiește mai bine și la noi nu. În direcția asta n-ar trebui luate măsuri? Vorba aia: vaca și chiloții!

La noi totul se exagerează, în afara nivelului de trai, a salariilor celor cinstiți și a măsurilor sociale. Tot vorba aia!

Curabitur matrem profectus est…


sursa fără nici o legătură cu postul, dar haioasă: http://www.englishblog.com/2012/05/cartoon-.html#.U0Va6qKGeHc

Dacă repetiția-i mama învățăturii, probabil că analiza-i mama succesului. Că dacă n-ai avea putere de analiză (și decizie), ce să faci cu învățătura? Sau luată pe ucrainește, ce să facem, că e bai!

O analiză a la Michi Maus evidențiază faptul că Ucraina are graniță comună cu Rusia, pe cînd SUA nu. Mai spune că în afară de fosta enclavă a Prusiei Orientale (unde poate Rusia să se dea peste cap, să dețină arme, să facă manevre), UE nu are nici ea graniță comună cu Rusia, cu excepția celor trei state baltice. De ținut minte că între acestea și Polonia, următorul stat din UE există o graniță terestră foarte mică, ceva sub 100 km. Ca urmare, dacă teoretic (Doamne ferește, numai teoretic!!!), ar fi nevoie de ajutor militar în țările baltice, aceasta s-ar face probabil numai pe calea aerului sau pe cea navală. Coridorul polono-baltic (să-l numim așa) ar putea fi închis de Rusia cînd vrea mușkii ei… Și vă dați seama ce ar însemna asta.

Practic Ucraina nu mai are ieșire la Marea Neagră. Nici nu mai are marină militară. Nu mai are nici marinari, nici contra-amiral. Ucraina e cam ca Ungaria, Belarus și Afganistan. Dacă vrem să fim un pic cinici, am spune că cel puțin asta va aduce economii la buget. Dar și cheltuieli mai mari la transport.

Dacă cineva analizează balanța import-export a Ucrainei, cea a ponderii est/vest, ar mai trage o concluzie, două. Cine e principalul importator? Cît exportă spre est Ucraina? Dacă vreți să vă edificați cu SUA și Rusia aici e sursa: http://www.usubc.org/site/economic-data-analysis/ukraine-s-top-export-and-imports. Interesant de constatat ce importă Ucraina din SUA…

Dacă facem și o analiză a raportului de forțe Ucraina/Rusia, vedem că Ucraina nu stă mai bine, că Rusia este mult mai bine poziționată strategic și că Ucraina n-are nici un as în mînecă măcar. În plus pianistul negru din saloon nu schimbă gama în care cîntă pe placul poporului american, iar UE n-are forța militară necesară pentru apărarea Ucrainei. N-are nici măcar o conducere militară unitară.

Pe ce mizează Rusia? Pe faptul că partea de est a Ucrainei e rusofonă, e industrializată și orice mișcare a Ucrainei va provoca pagube. Rusiei nu-i pasă de pagube. De fapt, nici de oameni, dar noi nu știm asta… Așa că Rusia poate să-și apere rușii de peste hotare și să facă praf tot ce aparține Ucrainei. Că doar nu-i vorba de Alsacia și Lorena…

Apoi să privim spre viitor. Al Rusiei: tranziția de la soviete n-a avut loc cu-adevărat. Nu de alta, dar sovietul din Crimea a decis cum a vrut Duma, în ciuda constituției Federației Ruse. Ce contează cîțiva ucraineni, tătari, și alte naționalități, ocuparea cu forța a navelor din flota Ucrainei, a bazelor militare a Ucrainei. A fost voința sovietelor de cetățeni liberi, pașnici și ruși. La naiba cu legea, cu granița, cu angajamentele, cu toate ce ne pune piedică. Sufletul mojicului nu se-ncurcă cu așa ceva…

Viitorul Ucrainei? O tranziție dureroasă, lungă, solitară, suferindă și nesigură. Regrete, nostalgie. O simplă analiză arată că poporul o va duce mai rău, prețurile vor crește, intreprinderile se vor închide, va urma exodul tinerilor, abandonarea bătrînilor nostalgici ai comunismului, va domina banul, băncile, oligarhii și politicienii. Omul de rînd va sta  cu ochii spre vest atras de mirajul bogăției, dar va fi cu mintea tot spre est, fără să uite trecutul pe care l-a prețuit.

Tensiunile cu populația rusofonă nu se vor termina. Ce va face Ucraina? Ucraina nu e Franța, unde toată lumea e francez și se vorbește o singură limbă. Deși s-a omorît cu vecinii lui, francezul trece strada ca să ajungă în țările ce-i fuseseră dușmane pînă mai ieri. Dar o simplă analiză ne spune că față de Franța Ucraina nu se află doar la o depărtare de aproximativ 200o de kilometri, ci la mulți ani de democrație, diplomație și compromis.

Care o fi viitorul? Succesul poate nu ține de una sau de mai multe analize, ci de ceea ce urmează după: schimbarea în bine.

 

 

Pierde Ucraina pe mîna democrației?


sursa:http://putinator.com/anti-putin-cartoon/

Probabil că da. Noi cei abia ieșiți din comunism suntem nostalgici după un dictator. Nu neapărat Ceaușescu la noi, nu neapărat Stalin la ruși. Poate Putin. De ce ne place din nou dictatura? Pentru că vedem ineficiența democrației, pe care de fapt am abandonat-o. Nu mai participăm la vot. Deci nu ne mai apărăm interesele.

Am vrut democrație și îmi amintesc cum la una din ședințele CPUN-ului din 1990 un tip agitat zicea să fie partide cît de multe, să fie democarție, că o să fie bine. N-a prea fost, dar a fost bine că am spart monopolul PCR.

Ce a vrut Ucraina? Păi a vrut democrație și s-a luat la trîntă cu Ianukovici. Dar au încasat-o și cei de stînga, pe simplu motiv că erau de partea cealaltă a baricadei (și la propriu și la figurat). O fi bună democrația, dar cînd e distructivă, ce sens mai are? Nu îl apăr pe Ianukovici, nici pe comuniști, dar democrația modernă n-are sens fără opoziție. Altfel nu mai e democrație, e o altă dictatură asemănătoare cu cea a proletariatului. Și aia știm cum a fost.

În Ucraina activiști sau ne-activiști, infiltrați sau autohtoni, dar rusofili sau lefofili entuziasmați de trecerea Crimeii la Rusia cer alipirea părții de est a Ucrainei la Rusia. De ce -ar cere-o? Mi se pare ceva normal. Ar fi și mai normal dacă Putin nu și-ar băga coada, dar cum are una lungă, țepoasă și activă, momentan nu se mai poate face nimic. Se poate analiza situația și se poate spera într-o minune. Mai ceva ca la căderea Ierusalimului…

De ce pierde atunci Ucraina pe mîna democrației? Simplu. Pe de o parte se arată de orientare pro-europeană, deci pro-democratică, dar pe cealaltă parte intervine în forță împotriva babuștelor, adolescenților, activiștilor și infiltraților putiniști. Deci în percepția imediată Ucraina democratică acționează în forță în acel stil caracterizat pînă mai ieri de suflarea stîngistă ca fiind specific capitaliștilor, imperialiștilor și lacheilor lor. Ucraina democratică (o fi, n-o fi…) este percepută de idealiștii ruși adormiți de propaganda putinistă ca fiind fiara re-născută a fascismului, a tuturor relelor ce s-au abătut de 100 de ani încoace asupra Mamei Rusia. Păzea!

Nu spun că Ucraina n-are dreptul să-și apere teritoriul. Deloc. Dar este clar că Ucraina n-o poate face. Cel puțin nu singură, nici măcar asociată cu alte țări mici. Nici măcar cu jumătate din Europa de partea sa. Părerea mea… Ca urmare ar fi bine ca Ucraina să-și conserve teritoriul, să încerce alte soluții, să discute, să o lungească, să facă ceva să-i calmeze ne rusofili, ruso-foni, în general pe toți simpatizanții monstrului mincinos și acaparator de la Kremlin.

Înainte ca rusofilii să inițieze un alt referendum cu trupe ruse la fața locului, Ucraina ar putea ea organiza vreo două referendumuri cu trupe locale loiale. Dacă Ucraina ar face un gest de mărinimie (oricum o să piardă estul țării) și ar organiza o autonomie locală, cu reprezentare la Kiev, nu la Moscova, cu limba rusă, cu o copie a Kremlinului și a Dumei dacă trebuie, poate democrația ar avea o șansă în afară de cea a impunerii ei cu forțele de ordine și serviciile de securitate.

Oricum Ucraina a fost luată prin surprindere și e cu trei mutări în urmă. S-ar putea gîndi acum ce-ar fi mai bine să facă, nu să reacționeze instinctiv. La forța Rusiei s-ar putea să-i opună forță. Ce ar rezolva? Nimic. Ba chiar ar fi mai rău.

Un război evitat conservă forțele pentru o mutare ulterioară mai inteligentă. Dacă nu mîine, poimîine Putin o să dea colțul. Nu știm ce se va întîmpla după aia. Dar cu armata distrusă, cu zona industrială pierdută și cu tranziția către o democrație vestică Ucraina ar putea ajunge în postura Poloniei ce a fost împărțită de vecini și a dispărut ca stat pentru mulți ani. Asta nu neapărat din cauza Ucrainei, ci pentru că după cel de-al doilea război mondial frontierele s-au tot mutat, mai ales cele dinspre vest. Din marea cacialma a mutării lor, a exterminării și deportării populațiilor băștinașe, numai Stalin știa ce-a făcut și de ce. În rest toți au dansat cum le-a cîntat el.

De ce ar trebui Ucraina să-i facă jocul? De ce n-ar trebui să-l dejoace? Acum Putin sau popa e tot una: să facem cu spune popa Putin și să nu facem ce face popa Putin. O fi mai bine.

Dacă se pierde pe mîna democrației vestice, adio de-putinizare. Putin se va arăta ca oracolul din Delphi, ca mîntuitorul neamului, ca un apărător al Mamei Rusia. Un Stalin modern. Și nu mai avem nevoie de așa ceva. Unul ne-a fost de-ajuns.

Paradise lost…


sursa:https://www.memecenter.com/fun/25429/Vladimir-Putin-RoboCop

Gorbaciov a vrut să reformeze paradisul comunist aflat în pragul falimentului. N-a reușit prea bine, dar a scăpărat scînteia schimbării. Ielțîn a dus schimbarea mai departe. Ar fi fost potrivit să anunțe ceva ce toată lumea aștepta:

Pierdut paradis, declarat nul!

Același lucru am fi așteptat la peste 20 de ani de la desființarea URSS. Dar se pare că Putin nu ține seama că la porțile paradisului sovietic stau de veghe milioane de morți. El vrea să-l redeschidă. Și nu numai că vrea să intre-n el cu Rusia, dar vrea să-i bage cu forța în paradis și pe alții. Pentru început Transnistria. Apoi Georgia. Acum Crimea. Urmează Ucraina.

Ce bine era în URSS! În URSS domnea un sistem represiv ce n-a mai putut rezista nici printr-o lovitură de palat, atunci cînd Gorbaciov a fost arestat și hard-linerii comuniști au preluat puterea. Ce să faci cu puterea cînd toată lumea ta geme sub ocupație și n-ai de unde lua bani pentru a cumpăra mîncare pentru milioane de oameni?

Paradisul sovietic, că despre el este vorba, păzit ca nimeni să nu iasă decît cu aprobare sau cu picioarele înainte, contrasta cu iadul occidental unde capitalismul era în putrefacție (după cum afirmau ideologii comuniști) și (spunea un banc în anii 80), mirosea a Chanel 5.

Din iadul capitalist nu fugea nimeni. Puteai să pleci cînd voiai, puteai să reintri. Nu trebuia să mori pentru asta. Numai trădătorii secretelor militare sau economice au fugit în URSS ca să fie recompensați cu ceva la care orice om de rînd putea ajunge în mod cît se poate de normal în went: o casă, o mașină, papa bun, un cont.

Vorba aia: decît în paradisul sovietic, mai bine în iadul capitalist!

Acum Rusia joacă cartea agresiunii mascate, a șantajului economic și a presiunilor etnice. Paradisul a decis să invadeaze iadul.

Înțeleg care este eșafodajul politic, dar nu reușesc să-l văd pe cel religios. Nici pe cel ideologic.

Ce are Rusia de oferit în paradisul pe care-l imaginează? Un nou cult al personalității? Fumat! Un boom economic? Dacă n-ar fi tehnologia occidentală și consumatorul occidental ce s-ar întîmpla cu rezervele Rusiei? S-ar devaloriza. O cursă a înarmărilor? Cu SUA cheltuind cît 10 state la un loc, și cu China-n coastă? O nouă cursă spațială? Poate cu samaliot mișto zburaiet!

Paradisul nu se cucerește cu armele, cu forța, cu propaganda, cu interdicții și teroare. Dar se poate și asta, dar te trezești cu un paradis gol, iar tu cheltui jumate din buget să ștergi graffitti mîzgălite de fugari de pe zidurile lui!

Și mai e ceva: doar nu te crezi stăpînul paradisului…

Why Did Putin Grab Crimea?


Nobody in Europe is taking into account what Russia would do next. That is a big mistake in chess. But not only in chess. Budapest treaty already thrown to garbage I wonder what or who will be next?

Waging Wisdom

international relations Right after the Russian military invaded Crimea, seasoned diplomat Nicholas Burns  described Vladimir Putin as yet another of Russia’s innumerable chess grandmasters – it’s just that Putin is moving an army around in a real game. Burns, a presidential adviser as far back as the George H. W. Bush White House, sees it geopolitically as “chess showdown.” He then suggests long-term strategic moves that President Obama and his European allies can make to counter Putin’s move into Crimea. His hope is these moves will outmaneuver Putin “from domination of the Ukraine by the match’s end.”

I disagree, however, with his view that the “Ukraine crisis has become the most complex and dangerous international challenge of Obama’s presidency.” Not Iran? With Syria, possibly Pakistan, a close second? And why does he believe that Putin’s move into Crimea was the “opening gambit” in this particular game? It seems likely that Putin has…

Vezi articolul original 725 de cuvinte mai mult

Cultura penibilului


sursa: http://www.topsixlist.com/2013/08/16/ugliest-hairstyles-in-football/

Mă uitam la un meci de fotbal. Două echipe cu un palmares extraordinar. Jucători evaluați la sute de milioane de euro. Stadioane de multe milioane de euro. Spectatori pe patru nivele. Bilete de 1200 de euro. Și un joc pe măsură. Totul la superlativ: pase, driblinguri, fente, șuturi, arbitraj, scor. Culori, reclame, spectacol. Bucurie nedescrisă la goluri. Și totuși…

Ne mirăm și ne întrebăm cu ce sau în ce va apare costumată Lady Gaga la următorul concert. De fapt eu nu mă întreb, nici nu mă mir, ci sunt doar încercat de un simț al penibilului. (Discret încercat, că nu fac crize. Sau cine știe, asta o fi una dintre ele…) O fi de vină conformismul creștin? Vîrsta? Non-comformismul propriu? Cine știe? Poate una dintre astea, poate toate, poate niciuna.

Indignarea nu cunoaște margini că o femeie se afișează în ținute scandaloase și nemaivăzute, punând pe jar părinți, educatori, cenzori și fotografi. Tinerii exultă, dau cu tifla și imită. Gîndesc: Dacă ea poate și noi putem!

Normal. Se poate și mai bine. Se poate și mai rău. Se poate ceva ce n-a văzut, n-a visat, nu și-a închipuit nici măcar Lady Gaga!

Dar să nu exagerăm. Este o simplă femeie. Are idei, dar e o simplă femeie. Face bani, e adevărat. E un fenomen, dar nu e un fenomen singular.

Priviți-i pe acei faimoși fotbaliști cu părul tuns prospăt pentru meci. Pentru șou. Pentru fani. Pentru un ego atît de mare că biata Lady Gaga pare o începătoare, o diletantă. Tunsori penibile, numai bune de atras privirile a mii și mii de fani. A milioane de telespectatori. La fel ca și costumele femeii.

Cum să ieși din anonimatul unui echipament de fotbal cînd o echipă întreagă de 11 jucători poartă același țol din care ți se văd doar genunchii, un pic de gît și capul? Poți să joci admirabil, dar așa ar trebui să faci la fiecare meci. Deci, mai bine o tunsoare penibilă că aia nu-i restricționată de regulament. Numai de fantezie. Numai de îndemînarea stilistului. Cîți euro? Ce contează!

Apoi jucătorul cu freza stil mohican ambeteat marchează. Să vezi manifestări! Jocuri, dansuri, sărituri. Adevărate manifestări ale jocului de mimă. Dar oare ce mimează? Orice! Totul! Bucuria. Banii. Faima. Reușita. Eu, eu și numai eu! Penibil, dar ce contează, nu ține decît un minut?

Se aruncă pe jos, se îndreaptă spre galeria adulatoare ce de emoția golului nu-i scandează încă numele. Își arată persuasiv numărul și numele de pe tricou. El e el! El este eroul. Marele erou. Își duce mîinile la urechi ca și cînd are probleme cu auzul. Nu că ar fi surzit. Nici că e muzician. Nu aude destul de clar scandarea numelui său. Eu, eu și numai eu. Cine a zis că fotbalul e un meci de echipă?

Și așa se cultivă penibilul ca să se iasă din anonimatul celebrității. Se reintră cu alți lauri, mai mari, mai stufoși într-un etaj superior al celebrității. Celebritatea penibilului. Cine are curajul să facă ca mine? Toți mă invidiază. Cu cît mai penibil, cu atît mai celebru. Cu cît mai neimitabil, cu atît mai original și unic. Vorba americanilor: The most unique!

De aici pînă la cultivarea penibilului, la cultura penibilului nu mai e decît un pas: imitarea.

De aia e tot mai greu să imiți un galilean ce în urmă cu 2000 de ani a murit pe o cruce abandonat de toți. Nu e la modă. Nici măcar nu e penibil.

 

Cum stau lucrurile cu comunismul în România (2): partea plină a paharului


sursa: http://www.intramuros.ro/?cat=8

Cu unele poticniri, am perceput perioada 1959-1980 ca o perioadă de dezvoltare în cele mai multe domenii. A fost La belle epoque, dar mai spre final mucaliții au denumit-o labele poc, datorită aplauzelor aplaudacilor de meserie la conferințele și congresele partidului în care apărea Ceaușescu sau se citeau mesaje din parte lui.

În domeniul educației și socialului s-au construit tot mai multe creșe și grădinițe datorită industrializării ce s-a accentuat în anii 60. Datorită industrializării s-a înregistrat o migrație masivă de la țară la oraș, ceea ce a determinat mărirea numărului de școli. Atunci au reapărut liceele industriale ce s-au diversificat pe mai multe profile. Au apărut blocurile de locuințe, mai întîi după modelul blocurilor în care trăiseră ofițerii sovietici din trupele de ocupație, apoi s-au creat micro-cartiere și de cartiere întregi de blocuri. Continuă lectura

Cum stau lucrurile cu comunismul în România (1)


Comunismul a fost contestat în țara noastră, dar acum mulți români regretă că nu mai trăiesc în comunism.

În primul rînd cîteva precizări de natură să clarifice unele amănunte deseori ignorate de nostalgici.

Foarte puțini români care regretă că nu mai trăiesc azi sub conducerea partidului comunist nu știu cum a ajuns comunismul la putere în România, cu atît mai puțin în Rusia sau în alte țări, nici nu cunosc scrierile teoreticienilor comunismului, Karl Marx și Friedrich Engels. Ei nu l-au citit nici pe V.I. Lenin și I.V. Stalin. Tot aici mai trebuie precizat că există foarte puțini români în viață ce au prins și perioada dinainte de venirea comuniștilor la putere ulterior datei de 23 august 1944. La aceasta se adaugă cei care au prins doar perioada bună a comunismului, între 1963-1980 și fac abstracție de perioada 1980-1989 cînd România se afunda tot mai tare în lipsuri de tot felul, în plină dictatură a cuplului Nicolae și Elena Ceaușescu. Ca urmare ei privesc doar la partea plină a paharului și o ignoră pe cea goală. Dac-ar fi așa de simplu… Continuă lectura