Curabitur matrem profectus est…

sursa fără nici o legătură cu postul, dar haioasă: http://www.englishblog.com/2012/05/cartoon-.html#.U0Va6qKGeHc

Dacă repetiția-i mama învățăturii, probabil că analiza-i mama succesului. Că dacă n-ai avea putere de analiză (și decizie), ce să faci cu învățătura? Sau luată pe ucrainește, ce să facem, că e bai!

O analiză a la Michi Maus evidențiază faptul că Ucraina are graniță comună cu Rusia, pe cînd SUA nu. Mai spune că în afară de fosta enclavă a Prusiei Orientale (unde poate Rusia să se dea peste cap, să dețină arme, să facă manevre), UE nu are nici ea graniță comună cu Rusia, cu excepția celor trei state baltice. De ținut minte că între acestea și Polonia, următorul stat din UE există o graniță terestră foarte mică, ceva sub 100 km. Ca urmare, dacă teoretic (Doamne ferește, numai teoretic!!!), ar fi nevoie de ajutor militar în țările baltice, aceasta s-ar face probabil numai pe calea aerului sau pe cea navală. Coridorul polono-baltic (să-l numim așa) ar putea fi închis de Rusia cînd vrea mușkii ei… Și vă dați seama ce ar însemna asta.

Practic Ucraina nu mai are ieșire la Marea Neagră. Nici nu mai are marină militară. Nu mai are nici marinari, nici contra-amiral. Ucraina e cam ca Ungaria, Belarus și Afganistan. Dacă vrem să fim un pic cinici, am spune că cel puțin asta va aduce economii la buget. Dar și cheltuieli mai mari la transport.

Dacă cineva analizează balanța import-export a Ucrainei, cea a ponderii est/vest, ar mai trage o concluzie, două. Cine e principalul importator? Cît exportă spre est Ucraina? Dacă vreți să vă edificați cu SUA și Rusia aici e sursa: http://www.usubc.org/site/economic-data-analysis/ukraine-s-top-export-and-imports. Interesant de constatat ce importă Ucraina din SUA…

Dacă facem și o analiză a raportului de forțe Ucraina/Rusia, vedem că Ucraina nu stă mai bine, că Rusia este mult mai bine poziționată strategic și că Ucraina n-are nici un as în mînecă măcar. În plus pianistul negru din saloon nu schimbă gama în care cîntă pe placul poporului american, iar UE n-are forța militară necesară pentru apărarea Ucrainei. N-are nici măcar o conducere militară unitară.

Pe ce mizează Rusia? Pe faptul că partea de est a Ucrainei e rusofonă, e industrializată și orice mișcare a Ucrainei va provoca pagube. Rusiei nu-i pasă de pagube. De fapt, nici de oameni, dar noi nu știm asta… Așa că Rusia poate să-și apere rușii de peste hotare și să facă praf tot ce aparține Ucrainei. Că doar nu-i vorba de Alsacia și Lorena…

Apoi să privim spre viitor. Al Rusiei: tranziția de la soviete n-a avut loc cu-adevărat. Nu de alta, dar sovietul din Crimea a decis cum a vrut Duma, în ciuda constituției Federației Ruse. Ce contează cîțiva ucraineni, tătari, și alte naționalități, ocuparea cu forța a navelor din flota Ucrainei, a bazelor militare a Ucrainei. A fost voința sovietelor de cetățeni liberi, pașnici și ruși. La naiba cu legea, cu granița, cu angajamentele, cu toate ce ne pune piedică. Sufletul mojicului nu se-ncurcă cu așa ceva…

Viitorul Ucrainei? O tranziție dureroasă, lungă, solitară, suferindă și nesigură. Regrete, nostalgie. O simplă analiză arată că poporul o va duce mai rău, prețurile vor crește, intreprinderile se vor închide, va urma exodul tinerilor, abandonarea bătrînilor nostalgici ai comunismului, va domina banul, băncile, oligarhii și politicienii. Omul de rînd va sta  cu ochii spre vest atras de mirajul bogăției, dar va fi cu mintea tot spre est, fără să uite trecutul pe care l-a prețuit.

Tensiunile cu populația rusofonă nu se vor termina. Ce va face Ucraina? Ucraina nu e Franța, unde toată lumea e francez și se vorbește o singură limbă. Deși s-a omorît cu vecinii lui, francezul trece strada ca să ajungă în țările ce-i fuseseră dușmane pînă mai ieri. Dar o simplă analiză ne spune că față de Franța Ucraina nu se află doar la o depărtare de aproximativ 200o de kilometri, ci la mulți ani de democrație, diplomație și compromis.

Care o fi viitorul? Succesul poate nu ține de una sau de mai multe analize, ci de ceea ce urmează după: schimbarea în bine.

 

 

Pierde Ucraina pe mîna democrației?

sursa:http://putinator.com/anti-putin-cartoon/

Probabil că da. Noi cei abia ieșiți din comunism suntem nostalgici după un dictator. Nu neapărat Ceaușescu la noi, nu neapărat Stalin la ruși. Poate Putin. De ce ne place din nou dictatura? Pentru că vedem ineficiența democrației, pe care de fapt am abandonat-o. Nu mai participăm la vot. Deci nu ne mai apărăm interesele.

Am vrut democrație și îmi amintesc cum la una din ședințele CPUN-ului din 1990 un tip agitat zicea să fie partide cît de multe, să fie democarție, că o să fie bine. N-a prea fost, dar a fost bine că am spart monopolul PCR.

Ce a vrut Ucraina? Păi a vrut democrație și s-a luat la trîntă cu Ianukovici. Dar au încasat-o și cei de stînga, pe simplu motiv că erau de partea cealaltă a baricadei (și la propriu și la figurat). O fi bună democrația, dar cînd e distructivă, ce sens mai are? Nu îl apăr pe Ianukovici, nici pe comuniști, dar democrația modernă n-are sens fără opoziție. Altfel nu mai e democrație, e o altă dictatură asemănătoare cu cea a proletariatului. Și aia știm cum a fost.

În Ucraina activiști sau ne-activiști, infiltrați sau autohtoni, dar rusofili sau lefofili entuziasmați de trecerea Crimeii la Rusia cer alipirea părții de est a Ucrainei la Rusia. De ce -ar cere-o? Mi se pare ceva normal. Ar fi și mai normal dacă Putin nu și-ar băga coada, dar cum are una lungă, țepoasă și activă, momentan nu se mai poate face nimic. Se poate analiza situația și se poate spera într-o minune. Mai ceva ca la căderea Ierusalimului…

De ce pierde atunci Ucraina pe mîna democrației? Simplu. Pe de o parte se arată de orientare pro-europeană, deci pro-democratică, dar pe cealaltă parte intervine în forță împotriva babuștelor, adolescenților, activiștilor și infiltraților putiniști. Deci în percepția imediată Ucraina democratică acționează în forță în acel stil caracterizat pînă mai ieri de suflarea stîngistă ca fiind specific capitaliștilor, imperialiștilor și lacheilor lor. Ucraina democratică (o fi, n-o fi…) este percepută de idealiștii ruși adormiți de propaganda putinistă ca fiind fiara re-născută a fascismului, a tuturor relelor ce s-au abătut de 100 de ani încoace asupra Mamei Rusia. Păzea!

Nu spun că Ucraina n-are dreptul să-și apere teritoriul. Deloc. Dar este clar că Ucraina n-o poate face. Cel puțin nu singură, nici măcar asociată cu alte țări mici. Nici măcar cu jumătate din Europa de partea sa. Părerea mea… Ca urmare ar fi bine ca Ucraina să-și conserve teritoriul, să încerce alte soluții, să discute, să o lungească, să facă ceva să-i calmeze ne rusofili, ruso-foni, în general pe toți simpatizanții monstrului mincinos și acaparator de la Kremlin.

Înainte ca rusofilii să inițieze un alt referendum cu trupe ruse la fața locului, Ucraina ar putea ea organiza vreo două referendumuri cu trupe locale loiale. Dacă Ucraina ar face un gest de mărinimie (oricum o să piardă estul țării) și ar organiza o autonomie locală, cu reprezentare la Kiev, nu la Moscova, cu limba rusă, cu o copie a Kremlinului și a Dumei dacă trebuie, poate democrația ar avea o șansă în afară de cea a impunerii ei cu forțele de ordine și serviciile de securitate.

Oricum Ucraina a fost luată prin surprindere și e cu trei mutări în urmă. S-ar putea gîndi acum ce-ar fi mai bine să facă, nu să reacționeze instinctiv. La forța Rusiei s-ar putea să-i opună forță. Ce ar rezolva? Nimic. Ba chiar ar fi mai rău.

Un război evitat conservă forțele pentru o mutare ulterioară mai inteligentă. Dacă nu mîine, poimîine Putin o să dea colțul. Nu știm ce se va întîmpla după aia. Dar cu armata distrusă, cu zona industrială pierdută și cu tranziția către o democrație vestică Ucraina ar putea ajunge în postura Poloniei ce a fost împărțită de vecini și a dispărut ca stat pentru mulți ani. Asta nu neapărat din cauza Ucrainei, ci pentru că după cel de-al doilea război mondial frontierele s-au tot mutat, mai ales cele dinspre vest. Din marea cacialma a mutării lor, a exterminării și deportării populațiilor băștinașe, numai Stalin știa ce-a făcut și de ce. În rest toți au dansat cum le-a cîntat el.

De ce ar trebui Ucraina să-i facă jocul? De ce n-ar trebui să-l dejoace? Acum Putin sau popa e tot una: să facem cu spune popa Putin și să nu facem ce face popa Putin. O fi mai bine.

Dacă se pierde pe mîna democrației vestice, adio de-putinizare. Putin se va arăta ca oracolul din Delphi, ca mîntuitorul neamului, ca un apărător al Mamei Rusia. Un Stalin modern. Și nu mai avem nevoie de așa ceva. Unul ne-a fost de-ajuns.