Note teologice de subsol (1)


sursa: http://www.catholicherald.co.uk/commentandblogs/2011/05/12/hans-kung-an-ageing-enfant-terrible-going-nowhere/

De multe ori apar comentarii demne de luat în seamă pe blog sau Facebook. Unii au obiceiul să le re-posteze și să dezbată chestiunea în cauză. Nu țin minte să fi făcut așa ceva. Dar simt nevoia imperioasă de a da cîteva explicații ce nu și-ar fi avut loc inițial și ar fi complicat scrisul unui post sau altul.

Deseori am criticat instituțiile de învățămînt teologic din România. Nu de alta, dar am studiat într-un loc ce părea raiul pe pămînt și am predat în cîteva locuri ce erau foarte diferite de un paradis teologic. Acum s-a activat o dispută referitoare la una dintre laturile teologiei lui Miroslav Volf. Ca urmare aș vrea să fac unele precizări de natură generală. Sper ca ele să clarifice unele nedumeriri sau semne de întrebare ce au apărut.

În 1994 la Oradea a apărut J. Stott. A avut o prelegere la care au fost prezenți studenți și cadrele locului. Eu nu am fost prezent avînd un program foarte aglomerat. Sincer să fiu nici nu-mi place Stott. Cel puțin ca teolog. După aceea s-au perindat cîțiva dintre profii de la LBC/LST: Tony Lane, Graham McFarlane. Primul îmi supraveghea teza de doctorat, al doilea fusese examinatorul intern. Primul, probabil cel mai mare specialist în viață în Calvin din Europa, al doilea mai tînăr, își luase cu brio doctoratul înainte de 40 de ani.

Ce am constatat? Studenții nu aveau aparatul necesar pentru prelegeri ținute de doctori în teologie ce se pregătiseră serios pentru eveniment. La vremea respectivă credeam că explicația nivelului academic scăzut se datora teologiei americane de import, a accentului pus pe credință și pe lipsa de stimulare academică. La prelegerile doctorilor studenții păreau loviți de amoc. Dar și la prelegerea lui R.E. Coleman, autorul cărții Planul de evanghelizare al Învățătorului, fenomenul s-a repetat. Pusă în termeni mai puțin academici aveam impresia că undeva cererea și oferta nu se întîlnea cu piața…

Nidles tu sei că la un deranj așa mare al vorbitorilor se putea trata altfel chestiunea: un pic de publicitate, invitații date altor culte, unor oameni de cultură, alegerea unui loc neutru pentru eveniment, etc. Cum s-ar spune s-a dat cu tunul după muște…

În același timp, în materie de teologie este absolut necesar să se facă o distincție între teologia ca știință și teologia cea de toate zilele a credinciosului ce nu are veleități de filosof antrenat prin biblioteci, ce n-a citit și n-a scris în viața sa vreun eseu despre, să zicem, importanța kenozei la Hans Küng. Asta mi-a venit mai repede pe limbă…

Ca urmare, cu tot respectul pe care îl am față de cel mai mare credincios baptist, penticostal sau ortodox, acestuia n-ar trebui să i se fluture prin fața rațiunii marcate de textul Vechiului și Noului Testament lozinci teologice de genul cutare vrea să ne vîndă catolicilor, papa e anticristul și pașapoartele biometrice înseamnă lepădare de Hristos, de rai, evanghelie și damnarea veșnică la un loc cu celebrul deținut 666. Chiar și Noul Testament mai nuanțează uneori lucrurile.

În această ordine de idei vreau să reafirm că teologia nu este ceva ce se învață, ci ceva ce se descoperă. În același timp un mediu intelectual restrictiv nu face decît să o limiteze și să o banalizeze, pentru că dacă este adevărat că la început a fost Cuvîntul și că acesta era cu Dumnezeu și din Dumnezeu, limitările intelectuale nu fac altceva decît să-l restrîngă pe Dumnezeu la cutiuța celui ce gîndește undeva la centrul propriei neputințe.

Definind clar limitele este posibil să te întorci la ele, să le depășești și să revii pentru a lărgi arealul luat în stăpînire de Cuvînt. Dacă vreți este efectul invers al experimentului cu copiii preșcolari ce au fost lăsați să se joace singuri. Fără gardul ce delimita lumea de afară de lumea lor, aceștia se simțeau amenințați și stăteau înghesuiți în centrul spațiului de joacă. Exteriorul necunoscut era periculos. După instalarea gardului, copiii s-a răspîndit în tot spațiul de joacă pentru că nu mai exista presupusa amenințare exterioară.

Revenind la teologie, după instalarea gardurilor primelor concilii ecumenice teologul este liber să zburde între limitele acestora. Mai pot adăuga glumind, că nu trebuie să-și abandoneze hainele, bunul simț și soția… Dar el poate reveni între limitele istorice pentru că acestea îi asigură spațiul dezvoltării intelectuale, a jocului teologic. Mataforic vorbind.

Ar mai fii de menționat două aspecte la fel de importante, dar neglijate: 1. teologia unui mare teolog evoluează; 2. cîteodată există e deosebire între ce crede un teolog și ce scrie același teolog. Dar despre aceste două note de subsol data viitoare!

2 comentarii la “Note teologice de subsol (1)

  1. Frate, daca asta-i baiu` cu teologia… atunci adio ITP/ITB!
    Ramaneti cu epicurienii vostri.
    Iar tu Dionisie si tu Damaris, mergeti inainte si gustati din binecuvantarea pe care v-o da credinta (in Isus Hristos!).

    Binecuvantari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s