Multiculturalism in the blink of an eye


sursa: http://www.dingtwist.com/blink-of-an-eye/

Cultură (DEX): Totalitatea valorilor materiale și spirituale create de omenire și a instituțiilor necesare pentru comunicarea acestor valori.

După Multiculturalismul, rața de pe varza noastră… este normal să urmeze, o chestie de genul acesta. Cît ai clipi din ochi, fără să stai pe gînduri, ca un pistolar la colțul străzii sau ca tunarul Serioja în al său T 34 față-n față cu un Leopard ce-și răsucește tunul de 88 spre burta sa. Este proba sub presiune după care cîntăm imnul național sau mergem la cimitir. Cei slabi de inimă să facă un pas în spate, cei inconștienți să ni se alăture. Surzii, muții, orbii și paraliticii să fie gata să audă, să vorbească, să ne vază sau să o ia la sănătoasa dacă observă vreo scurgere de gaze periculoase. Mi se pare normal!

Am plecat de la niște premise generale la care mai trebuie adăugat că de multe ori în istorie, dar mai ales după secolul al III-lea, biserica s-a tot standardizat, restrîngîndu-și opțiunile. De fapt unele opțiuni. Cel puțin pînă la Reformă. Să nu uităm că după sinodul de la Chalcedon biserica nu a mai avut parte de unitate. Cam repede. Apoi să nu uităm de opțiunea culturală sau anti-culturală a monasticismului. Un fel de revoluție culturală înainte de cea făcută de Mao în China comunistă. Divers sau standardizat, creștinismul a oferit un evantai larg (acum poate prea larg) de opțiuni. Am ajuns la cîteva mii de denominații și unii încă nu au ajuns în pană de imaginație. Cum ar trebui să gîndim și să acționăm în contextul globalizării, noi creștinii secolului XXI? Să ne izolăm? Să nu ne izolăm? Să trecem în defensivă sau să trecem la ofensivă? Ar trebui să trăim acceptînd cultura sau melanjul de culturi ce ne înconjoară? Dacă este de luptat, cum vom lupta împotriva lor? Cine ne va învăța? Cine ne va antrena?

Ce spun liderii? Ce spun teologii? Ce spune Biblia? Sau în ordine inversă…

Îmi cer scuze public că nu sunt în stare să dau un răspuns scurt, clar și răspicat. Așa m-a făcut mama. Cine vrea răspunsuri 2/2 sau din cele monosilabice să treacă la testul grilă Multiculturalism multivitamine 2.0. Cîte două pe zi, dimineața și seara. Pe nemîncate!

Aș vrea să adaug că relația cu o societate multiculturală (probabil multi-rasială, multi-religioasă) ține de mentalitate. Cu o mentalitate sub asediu, în defensivă negativă nu vom avea nimic de cîștigat. Cine se va alia cu noi? Dorim oare să promovăm o mentalitate de cetate asediată, de biserică cetate cu podul mobil ridicat, cu șanțurile de apărare plin cu apă, cu focul arzînd sub căldările de ulei gata să se reverse în capul presupușilor sau substanțialilor atacatori? Cum vom recunoaște prieteni și dușmanii în contextul în care nu numai că nu există conlucrarea între cele mai multe denominații creștine, ci există o distanțare clară, o delimitare teoretică și practică (în vorbe și fapte) față de acestea, mergînd pînă la absurd. (Da, știu, nu e ceva nou, cam toate denominațiile preferau să se alieze cu alte religii, decît cu frații considerați eretici. De exemplu cu musulmanii. Ortodocșii au preferat căderea Constantinopolului decît ajutorul catolicilor. Catolicii au atacat mai întîi Constantinopolul și numai după aceea pe mohamedani…)

Biblia spune că există o linie clară de demarcația între biserică și lume. Cu toate astea misiunea bisericii se manifestă în lume și altfel nu se poate concepe. Ca să salvezi pe cineva trebuie să-l vezi, să-l atingi, să-l cunoști. E nevoie de dialog, de înțelegere și pregătire asiduă. Vremea armatelor dotate cu preoți misionari ce-i somau pe indigeni să se predea în numele singurului Dumnezeu a trecut. La asemenea chestii visează doar musulmanii. Sau, cine știe?

Isus nu ne-a luat din lume, ba dimpotrivă ne-a trimis înapoi în lume. A uitat să ne dea vestele anti-glonț, armele de nimicire-n masă, munții de bani, libertatea absolută de exprimare, contractul de asigurări cu extragere via un elicopter de transport, două de susținere (din care barem unul dă fie Apache sau Cobra). Și nu ne-a dat darul înmulțirii ca la bacterii. Crud!

Celor mai activi dintre noi le-a lăsat NT-ul. Scrie acolo că dacă după primirea mîntuirii nu trebuie decît să ne ferim de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge. Nu de altceva. Tradus în contextul de azi, mi se pare că înseamnă că trebuie să nu ne înhămăm la idolii societății de consum, la exacerbarea sexuală și la imoralitate. Nici să ne implicăm în religiile lor.

Și în paralel cu asta să manifestăm toate ingredientele lăsate de Isus în Evanghelii, de Pavel, Ioan, Petru și Iacov în epistole, nu pentru beneficiul personal, ci pentru cucerirea sufletelor ce dau culoare multiculturalismului. Aici e nevoie de inventivitate, de sinceritate, onestitate și curaj. Cine nu riscă nu cîștigă. Nici măcar la table! Poate așa vom înțelege mai bine ce înseamnă versete ca Nu lua, nu mînca… Poate investind în afară, ne vom apropia desființînd granițele ce ne despart artificial demonstrînd că un Domn, o credință și un botez nu este doar o lozincă.

Ce spun teologii? Să vă spun sincer, de toate. Depinde după cine te iei. Eu m-aș lua după prea mulți. Dar există resurse disponibile. De exemplu un punct de început ar fi Living Spirituality Study Guide de la L’Abri: http://labri.org/swiss/blog/LS-Study-Guide.pdf  Dar numai de început.

În ceea ce privește liderii, problema e mai spinoasă. Depinde ce înțelegem prin lideri. Aici poate ar trebui să fim atenți, dar nu și receptivi, la interesele lor. Eu aș merge doar pe mîna liderus maximus, poreclit tîmplarul din Nazaret.

Și să nu uităm că, unii dintre noi suntem percepuți ca fiind partizanii unei culturi de import. Românul neoaș este cel ortodox. Și ca să pun capac la multiculturalismul ce ne înghesuie prin colțuri, de ce am plecat pe alte meleaguri într-o altă cultură? De ce am acceptat compromisul și nu ne-am evanghelizat propria cultură? Și dacă suntem agresați acolo, de ce nu revenim acasă? Pentru că nu este o soluție, nu? Exact! Deci, să trecem la treabă!