Eliminarea concurenței (1)


sursa: http://www.ministrybestpractices.com/2013_04_01_archive.html

Cu ceva timp în urmă am tradus o carte a unui oenge american ce promova în felul său creștinismul. Era vorba de fapt de apărarea unui tip de creștinism american, conservator, militant și fundamentalist. Cartea nu ar fi prins bine la noi, după cît cunosc eu mediul românesc, mai ales pentru că venea cu probleme americane, soluții americane și era scrisă într-un neaoș stil american. Pentru România ar fi fost nevoie de o altă carte, una nouă, scrisă altcumva, pe modelul nostru. Deci baiul nu era cu traducerea, ci cu cultura. (Ce de cuci!) O carte de acest gen ar fi fost utilă, dar nu absolut indispensabilă. Și aș vrea să vă spun de ce.

Printre altele, autorii se plîngeau de efectele declanșate de feminism, activiștii gay, liberalism și ateism. Nu neapărat în această ordine… Citau constituția americană, ză fazărs, evenimente memorabile din cultura și istoria poporului american. Printre altele deplîngeau pierderea credinței tinerilor ce ajungeau în universități, eliminarea rugăciunii din școlile publice, eliminarea vechilor abecedare cu învățături morale inspirate din creștinism, etc. Se voia limitarea efectelor amestecului ateilor de tot felul, a militanților de diverse culori și facturi ce erau percepuți ca tîlhari ce atentează la creștinii decenți, naivi, tineri, idealiști, iu neim it. Cu alte cuvinte se voia, se dădea de înțeles, că ar fii mult mai bine, ca pe vremuri, să nu mai existe concurenți pentru etosul, învățămîntul, opțiunea cu privire la lume și viață oferită de creștinism. De ce ineranța, infailibilitatea Bibliei, a doctrinelor și dogmelor creștine să fie puse sub semnul întrebării de către logică, filosofie, istorie, biologie și alți demoni ai științei?

Cu toate că tinerii proveniți din familiile creștine pe care tocmai le părăsiseră erau descriși ca niște miei în mijlocul lupilor, victime sigure ale unui sistem ce nu-l mai reprezenta pe Dumnezeu, trebuie menționat că autorii nu încercau să pună punctul pe i. Nimeni nu atrăgea atenția la învățătura oferită de bisericile și familiile de unde proveneau acești tineri.

Mult mai simplu ar fi fost ca întreaga temelie a credinței acestor tineri să nu se bazeze pe percepte teoretice, pe Biblie, care este o carte contestată, ci pe evenimente ce au fost menționate în această carte și nu pot fi contestate din mai multe cauze. De exemplu, ar fi fost mult mai simplu și mai ușor ca credința tinerilor studenți plecați în lume să se bazeze pe evenimentul învierii, evenimentul esențial al credinței creștine, fără de care creștinismul își pierde total rațiunea de a exista. Și de aici încolo problema devine simplă pentru toți creștinii ce au habar ce e aia înviere.

În mod similar, aud și văd multe reacții la adresa islamului. Dușmanii islamului spun că această religie trebuie lichidată din mai multe motive. Că e diabolică, că e agresivă, că e falsă, că e o invenție, că e albă sau e neagră. Pot să vă garantez că nimeni nu va putea lichida o religie, darămite islamul, cu forța. Nici mie nu-mi place islamul, că știu un pic de istorie, dar asta nu mă face să mă înscriu în Armata de Eliberare Anti-islamică de Pretutindeni. Nici nu o să mor de frica extinderii islamului. Dar toate astea mă fac să-mi pun două întrebări esențiale: 1. Care este învățătura bisericii mele referitoare la islam și 2. Cum este această învățătură pusă în practică, adică cum se face evanghelizarea musulmanilor?

Poate o să zîmbiți, poate o să cădeți pe gînduri, dar voi face o altă paralelă, deloc întîmplătoare și foarte potrivită cînd e vorba de România, români și islam. Nu, nu o să vă pun în paralel cu țiganii, că știți prea multe despre ei și faceți prea puțin. O să compar islamul, așa cum mulți creștini români îl percep și îl abordează, cu deținuții condamnați definitiv dintr-un penitenciar de maximă siguranță din România. Vorba aia: între noi și ei este o mare prăpastie…

Stăteam de vorbă cu un frate. Serios. Familist. Implicat. Laic. Și rudă de sînge. El cu Ghedeon, eu fără. Eu la penitenciar, el nu. Și zice el că ăia închiși își merită locul, soarta și chinurile.

– Totuși n-am înțeles de ce trebuia atunci să ajungă la ei acele noi testamente?

-…

– A, Cristos a murit și pentru ei?

– …

– Dumnezeu Tatăl l-a dat la moarte pe singurul său Fiu și pentru borfași, criminali, curve, excroci, politicieni corupți și polițiști?

-…

– Extraordinar!

-…

– Și atunci să nu ne fie milă de musulmanii care cred o minciună, sunt ținuți în robie de diavolul însuși și au ca și inspirație chiar și versete satanice?

– …

– Să-i lichidăm? Mai ceva ca Inchiziția?

– Da!!!

– Bine frate! Să lichidăm concurența!

În orice domeniu, chiar acolo unde nu ne-am aștepta, concurența stimulează. De ce s-o lichidăm, ca să fim siguri de succes? Ce fel de succes ar fi ăla? Cum ar fi să concurăm fără alți concurenți și să luăm locul 1? Dar ce se întîmplă dacă ieșim pe locul 2?