Un hotel numit… purgatoriu


sursa: http://www.cagle.com/tag/time-in-purgatory/

Pentru mine, deși nu sunt catolic, purgatoriul este un anumit hotel de două stele din România. Prin forța împrejurărilor ajung acolo tot la 21 de zile. Pentru două stele nu-i chiar așa de rău. Pentru purgatoriu n-am de unde să știu…

Are și televizor color, plat într-o sală numită club. Are și niște jocuri: remi, șah. Are internet, dar nu avem acces la parolă. Este doar pentru personal. (O droaie de vampirițe!) În fine, plictiseală mare, așa că ne canalizăm spre televizor, trîndăvim prin paturi sau ne plimbăm pe hol sau prin curte. Ne uităm la mașini, mai aterizează un elicopter roșu ce aduce „marfă”. Același. N-ai voie să ieși, dar unii mai aventuroși se duc la cumpărături, riscînd să bage-n pușcărie personalul purgatoriului în lipsa unui bilet de voie semnat de vreun tartor mai mare.

Cînd e cald avem aer condiționat, un lux ce nu se regăsește în alte locuri. Cel puțin așa zice teologia catolică. Cînd e frig ni se mai dă o pătură. Ei da, în purgatoriu e și frig. Apă caldă și rece non-stop, curățenie, trei mese pe zi, duș, toaletă la doi pași. În plus mai bagă-n noi te miri ce chimicale și personalul e format preponderent din tinere bine educate. Singurul bărbat in ciargi are facultate, plus alți cîțiva ani de specializare, așa că suntem pe mîini bune. E drept că există și unele părți negative, dar din motive pur personale n-am să le pomenesc aici. Prea sunt criticat că sunt prea critic!

Totuși din hotelul ăsta viața de afară, dar și viața în sine, se vede altcumva. În alte culori. Ciudat, nu?

Auzi fel de fel de panseuri, de la fel de fel de oameni. Auzi mărturisiri și faci mărturisiri. Speri să alini cumva o suferință, să îmbărbătezi sau cel puțin să pui un umăr la dispoziție. Oricum îngerii sunt cam rari prin incintă. Dar dracii, să nu mai vorbesc…

Cel mai interesant mi se pare interacțiunea socială. Turiștii, adică noi, suntem un amalgam de români, unguri, slovaci, țigani. N-am întîlnit alte nații. Apoi ca etate, de la vreo 20 la 80+. Copiii n-au acces. Mai bine! Și cele mai variate meserii: tractoriști, mecanici, sudori, vînzători, profi, fermieri, muncitori în lemn, funcționari, ingineri agro, foști militari, asistenți sociali, de toate! Mai puțin doctori. Dar excluzîndu-le bineînțeles pe femei, ce stau în altă aripă a hotelului. Suntem, ca toți bărbații, misogini. Și suntem ortodocși, catolici, reformați, evanghelici, pocăiți de toate soiurile. Un purgatoriu ecumenic.

Și așa, ca o concluzie la ultima perioadă petrecută acolo, pot să vă mărturisesc cîteva bănuieli personale, după ce am tras cu urechea: Ponta nu o să ajungă președinte. În țară e jale. Sportul rege într-o țară numită România e în continuare fotbalul. Rușii au fost și încă sunt neoameni. Stalin a omorît mulți dintre ei, dar n-a făcut față. Iliescu e de vină! (Ce contează pentru ce!) Și filmele bune pentru populația preponderent din mediu rural sunt alea noi, cu bătăi. Pentru același segment desenele animate sunt o prostie, filmele alb-negru din anii 50, ca și Candidatul cu Robert Redford, iar Canal D e de preferat. După cum limba rusă era limba oficială în statele socialiste și cine țipă mai tare și e cu unu-n plus are dreptate.

Cu politețea se stă la fel de bine că poți să te adresezi vampirițelor cu draga mea (o să vezi cît sînge ți-or stoarce data viitoare…) și o să vezi ce pați dacă tot îi mai propui personalului să-ți facă masaj, că-i dai tu ceva… În rest trai bun cu baba!

Să nu uit: mai poți răcni la telefon pe hol ca să te audă toată lumea că vorbești cu cineva ce acolo sus te iubește. Sau nu.

Și că tot veni vorba, unii dintre noi se duc. Definitiv, prematur sau momentan. Ăștia din urmă revin pentru încă o sesiune de purgație. Eu perseverez. Mi-au făcut abonament.

Cine zicea că purgatoriul nu există?

Între turnul și scăldătoarea Siloamului


sursa: http://www.panoramio.com/photo/8487677

Conform topografiei Ierusalimului distanța dintre presupusul turn al Siloamului și scăldătoare nu este prea mare. Turnul era mai sus, scăldătoarea mai jos. Se pot face fel de fel de divagații și presupuneri spirituale în legătură cu moartea celor 18 la prăbușirea turnului și dez-orbirea orbului din naștere de către Isus după tratamentul cu noroi din scuipat aplicat pe ochi. La fel cum se pot face și între alți nenorociți ce au murit de-a lungul timpului, aparent fără vreo vină și cei, să zicem semi-nenorociți (orbi, ciungi, muți, surzi, etc) ce au fost vindecați cu scuipatul lui Isus și colbul drumului. Cert că în ciuda distanței mici dintre cele două locații și evenimente istorice ești tentat să faci asocieri dincolo de limita timp și spațiu datorită semnificației spirituale impuse de același Isus și de către contemporanii lui.

Isus nu pomenește de predestinare în legătură cu cele două evenimente. Nu spune nimic despre rudele celor morți și despre asigurările încasate de familiile acestora. Nici nu lasă să se înțeleagă că romanii, sicarii sau zeloții ar fi pus la cale un atentat sau ceva asemănător. Se presupune că erau 18 bărbați (inși), dar nu se cunosc datele lor biometrice. Că nu contează. Dacă ar fi existat Facebook rudele ar fi postat precis fotografii, mesaje și sudalme la adresa responsabililor. Și aici mă gîndesc la autorități, la arhitect, la constructor și la cel ce a luat în arendă turnul. Dacă pe turn ar fi fost montată și o antenă GSM sau cell-phone, lucrurile se complicau și mai tare, avocații ar fi intrat în funcție.

În ce privește orbul, lucrurile sunt mai clare. Aici este o anchetă oficială în toată regula, familia lui se prezintă, neagă tot, sau aproape tot, presiunile sunt mari, frica la fel. De fapt numitorul comun al evenimentelor, din punct de vedere pur omenesc este frica: de moarte, de a nu fii dat afară din sinagogă, în general frica de oameni, nu cea de Dumnezeu.

Cu toate că nu pot să asociez niciuna dintre locații cu scăldătoarea Siloamnului, încerc să nu fiu insensibil și mă gîndesc care o fi distanța dintre Ucraina de est și Gaza? Cu globalizarea asta nu e așa de mare. Dar care o fi distanța spirituală dintre cele două evenimente aducătoare de moarte? Cine e Putin? Cine e Ucraina? Cine e Gaza? Cine e Israel? Și mai ales de ce mor oamenii acolo și ce se întîmplă cu ei după ce mor? Evident că aș fi preferat ca scăldătoarea Siloamului să fie în Gaza, Israelul să aibă o acțiune mîntuitoare…