Trigger happy sau cum e să te ia gura pe dinainte…


sursa:http://skylanders.wikia.com/wiki/Trigger_Happy

Trigger happy înseamnă, în accepțiunea generală, cineva care apasă pe trăgaciul unei arme că-i place să tragă și dacă nu e cazul. Pe românește este echivalent cu se trage ca la nuntă. Adică mult, degeaba, inutil sau a prostu. În cazul de față, translatat la bloguri, Facebook și bineînțeles opinii personale, este vorba de gura sau tastatura ce ne ia pe dinainte și creierul e decuplat. Cazul și mai nefericit e cînd în ciuda dovezilor individul susține că e drept ceea ce e în mod clar strîmb. Nu pot să uit comentariul unui fost student, actualmente pastor baptist ce afișa ceva de genul s-ar putea ca Israelul să n-aibă dreptate, dar și așa părerea mea este că Israelul are dreptate. Și comentez eu acum: mai ales dacă sponsorii tăi sunt sioniști. Sunt rău!

De o vreme-ncoace s-au pornit unii pă net cu pistolu. Alții cu mitraliera. Și alții cu tunu. Cu katiușa. Ba kiar și cu Natașa. Nu s-au prins că Trigger Happy e un drac. Sau un demon. Sau un înger. Tot un drac!

O droaie de indivizi reacționează reflex, fără să gîndească. Alții, mai rău, gîndesc și reacționează tot așa. Și apasă pe trăgaci într-o fericire!

Situația seamănă cu perioada din 1990 pînă după primele alegeri, cînd majoritatea colegilor mei au votat cu FSN sau PSD. Îl iubeau pe Iliescu și-i urau pe Coposu, Brătianu și pe moșu cu papion. Ne contram la serviciu și mergeam bolnavi acasă. Unul dintre colegi obișnuia să spună în gura mare: gata, nu mai vă luați de cap că mîine iar ne spune Nădăban: V-am spus eu! Am rămas prieten cu toți.

Istoria, pasiunea mea, mă făcuse mai circumspect, analizînd la rece ceva ce o dată se petrecuse la cald. Apoi evenimentele din decembrie 89 ce le-am privit dinăuntru mă făcuseră sceptic cu privire la eradicarea ca prin minune a comunismului. Ca mostră în domeniu era o colegă credincioasă, tînără și sufletistă cu care puteam să mă iau de cap sistematic. La un moment dat propusese că dacă s-a dus securitatea să mergem acum să ne oferim voluntar ca informatori, noi cei corecți, neprihăniți și absolut noi în meserie. Pentru popor. De parcă nu tot așa începuse și Securitatea…

Două probleme inflamează mințile, tastaturile, ecranele și programele tip fotoșop: conflictul Israel-Gaza și presupusa introducere a crislamului în România pe sub ușa ITP-ului din București.

Găsesc interesant faptul că cele două conflicte sunt polarizate nu în patru comunități pro și contra, cum ar fii normal, ci doar în două. Suspect, nu? Cei ce sunt împotriva crislamului sunt și de partea Israelului, iar cei ce sunt echilibrați și nu sunt de partea crislamului, nici de partea Gazei, ci vor doar să tempereze apele, echilibrînd informația (că nu se duc voluntari în Gaza, nu trimit bani Hamasului și nici nu au deschis filiale ale crislamului, aici sau în America) sunt făcuți albie de porci, trădători, vînduți, eretici, orbi, rătăciți, filistini și alte nații de mult apuse, dar eradicate de poporul lui Dumnezeu (indiferent cine o fi ăla).

Și eu am fost făcut în fel și chip, dar cum știu că omul spune multe și după aia regretă, îl las să creadă că are dreptate, cam cum se întîmplă și cu Zidul Plîngerii. Ce poate zidul să facă? Stă și îndură. Că deasupra zidului e un înger.

Și sunt făcuți așa de cei mai vocali, mai aprigi trăgători ce cred că prin acuzele ce le aduc părții opuse fac o treabă bună pentru Dumnezeu. Și mai cred ceva cu sfințenie: că aruncînd o găleată (sau mai multe) de zoaie în capul părții adverse, sunt cei mai, singurii și autenticii creștini, cei pe care Dumnezeu nu numai că-i iubește la nebunie (iartă-mă Doamne!), ci că vor avea o viață numai puf, parfum și succesuri. (sic!)

Păi, e normal! Mecanismele ce acționează în cazuri din astea, se numesc, pe limba laică, disonanța cognitivă și raționalizarea. Vă las să scotociți pe goagle ce e fiecare ca să discutăm la comentarii. Un singur lucru este cert: Biblia e plină de așa ceva. Viața e plină de așa ceva. Numai moartea nu. Pentru că sunt două mecanisme lăsate de Dumnezeu ce ne ajută să supraviețuim. Cine nu le are înnebunește, e sociopat, violent sau fîfîfî stresat. Sau ambele trei.

Deci mă bucur că n-am strigat, n-am făcut pe unu sau pe altu în fel și chip, nu am strigat nume (did not call names) și că în genere nu am nimic să-mi reproșez. În genere am spus, nu în special. Că nu-s perfect ca voi!

Și dacă nu vă place, mutați postu, dați back, dați cu ciocanu-n ecran sau faceți ce-a făcut tata. În rest putem rămîne prieteni. Mai ales dacă puneți piedica un pic la gîndirea stereotipistă, la aia cu clișee, cu alb-negru pronunțat și la aia de tip turmă. Căci este scris: Desteaptate tu care dormi, si Hristos te va lumina. Este Trigger Happy un demon sau e trimisul Domnului să dea unii și altele cu mitragloanța? Mi se pare interesant că demonul ăsta se adresează și are succes doar la cei cu IQ-ul micuț. Astea două sunt asociate. Ciudat, nu? Iar?

Mulțumesc, la fel! Sper să nu vă ia gura pe dinainte!

11 comentarii la “Trigger happy sau cum e să te ia gura pe dinainte…

  1. Nu arre impresia , el chiar vrea sa faca pagube , virtualul ii confera acel paravan dupa care se poate ascunde in timp ce pune ,,luneta” pe cineva ! Am inteles acest aspect malefic sau angelic al sufletului uman pe vremea cand faceam armata , acum 21 de ani ! De-atunci am aprofundat acest ,,studiu ” , zeul Internet mi-l confirma :

    In armata , departe de casa , supus la tot felul de vicisitudini de tot felul , nu mai te prefaci , esti asa cum esti , canalie sau inger ! Le-am studiat la fata locului , de multe ori pe propria-mi piele ! De fiecare data cand descopeream cate un inger ma bucuram ! Ii ziceam pe vremea aceea unui prieten : aici ar trebui sa vina fetele sa-si aleaga parteneri de viata , aici unde este sinceritatea la ea acasa …

    P.S.
    Am avut parte de armata grea , primele 5 luni au fost cam cum vad acum prin filme ! Ca sa rezist am reusit sa ma disociez mental de gloata cu toate ca-i apartineam ! Aceasta disociere imi oferea acel confort psihic care ma facea sa privesc totul ca pe un spectacol si sa rad chiar si-atunci cand eram bun de dus la infirmerie ! Asa am ajuns sa-i recunosc pe cei ca mine cu care evident m-am imprietenit si povesteam impreuna despre altii de parca noi nu duhneam a glod !
    Si acum am inaintea ochilor cum fumau toti o singura tigara( la ingeri ma refer , ca demonii se autoexcludeau – ca la judecata de apoi) ! Eu , nefumand , stateam de-o parte si-i urmaream cum dadeau tigara din mana-n mana , trageau fiecare cate-un fum si-l tineau in piept cat puteau ei mai mult ca nu se stia daca le mai vine randul …Amintiri ……. cu demoni ….. dar si cu ingeri ……

    • armata a încapsulat tot ce era mai bun ca să scoată din om tot ce era mai rău sau mai bun: putere, bani (sau lipsa lor) și sex (sau lipsa lui). momelile cu bilete de voie, permisii, chiar bani și amenințările cu plantoane (soft), arest, degradare, curtea marțială sau doar interzicerea unor drepturi i-au arătat pe unii mai bine ca cea mai performantă mașină de radiografii.
      da, așa era cu prietenii. cu dușmanii era și mai interesant. un fost coleg de clasă de liceu (5 ani!) și de funcție (aceiași funcție, alt divizion) m-a turnat de am avut o fulminantă discuție one way cu ceistul unității, fiul temutului călău fecioru. nu știam eu cu cine-aveam de-a face. cadrele se muiau la cererile lui ca ceara la căldură…

  2. Hai sa va spun o poveste cu-n inger pentru care demonii s-au gasit sa moara :

    Eram in scoala de gradati , unde se manca armata pe paine ! Printre noi era un baiat pocait , pocait din ala adevarat , era ca noi dar nu era ca noi si asta-i dadea autoritate sa ne certe cateodata fara sa ne suparam pe el !

    Am fost detasati la un depozit de armament pentru a ne obisnui cu rutina si pentru a pune in aplicare pe viu ce-am invatat in scoala ! Tin minte ca inainte de-a intra in perimetrul depozitului ne-am oprit la o carciuma si-am baut de ne-am facut pleasna : 23 de soldati cu subofiteri cu tot mai putin ingerul nostru ! El n-a baut nimic ! Iar cand am intrat pe poarta unitatii , i-a trecut prin cap unui plutonier sa batem pas de defilare cu cantec ! Vai de capul nostru , tin minte ca eu am cazut de vreo trei ori pe jos , cu alti patru sau cinci peste mine ! Nu-i usor pasul de defilare in conditii de ebrietate …

    Veteranii din depozit tineau mortis sa ne umileasca ! Gradati , gradati dar tot ei erau mai in varsta si era si teritoriul lor ! Nu stiau insa de unde sa ne-apuce ca nu mai eram pifani , aveam patru luni de armata si se vedea ca deja se sudasera legaturi intre noi si mai ales ca stiau ca in scoala aia de gradati , trei luni , cat o fi fost , am fost pregatiti pe bune de instructori de arte martiale(nu era cine stie ce dar pentru ei era impresionant) . Si l-au vazut pe colegul nostru , cumintele , si si-au zis : asta e veriga slaba , aici trebuie sa lovim ! Totul s-a intamplat in cantina :
    Ii zice colegul nostru soldatului bucatar :
    – Te rog frumos , daca se poate , sa-mi umpli cana de ceai , multi dintre colegi nu-l beau si nu cred ca e vreo problema daca mi-o umpli !

    Si i-a aruncat nemernicul cana de ceai fierbinte in fata ! S-a declansat o bataie generala spontana ! Vai ce i-am batut , vai ce i-am batut , eu stiu ca am spart un geam cu un scaun care trebuia sa ajunga in capul unuia … Atunci am inteles ceea ce am citit mult mai tarziu : ,,Nu stiu daca pentru un om drept se va gasi cineva ca sa moara , dar pentru un om bun intodeauna se va gasi cineva …” Pentru un inger ,,demonii” si-au asumat riscul de-a face batalion disciplinar , pentru ca era ingerul lor la care tineau ….

  3. Am citit toate cele 14 volume , am avut toata colectia , cred ca mai am 10 … Asa se intampla cand tot imprumuti , unele carti se fac ,,bagaboante” si uita sa mai vina acasa … 🙂

  4. Mai ales cartea ,,Comisarul ” ! Mie imi plac tare mult cu toate ca tare mari indoieli am cum marele Reich sa dea pe mana unor disciplinari tehnologie de ultima ora! Ce imi place e faptul ca prinde din razboi exact acea imagine pe care o ascund mai toti : hidosenia in toata mostruozitatea ei in contrast cu nobletea sufletului uman ! Dar o noblete diferita de grila pe care am invatat noi sa o punem ….., o noblete izvorata din promiscuitate , din lasitate , chiar din curvie ! Poate de-aceea imi place , pentru ca am intalnit o asemenea noblete , din cand in cand am vazut-o , si totdeauna acolo unde m-am asteptat prea putin ! Chiar acum cand scriu imi vine in minte un asemenea episod dar nu-l pot istorisi pentru ca e mult prea personal , dar e atat de frumos incat si acum dupa ce-a trecut il simt ca si cum s-ar fi petrecut ieri : nobletea unui suflet care a fost rau candva si-a vrut sa lase pe Pamant macar o urma de bine ! Am fost martorul tacut ale acelei urme , pentru ca a lasat-o cu adevarat …..

    • fain.
      îmi aduc și eu aminte de scrierile comuniste, mai ales alea sovietice ce preamăreau moartea și eroismul de dragul ideologiei. poate tînăra gardă a fost mai aproape de adevăr. cele de după revoluție cu faimoșii ceapaev, cociubei, etc. și veșnica obsesie a invaziei dușmanilor comunismului, a proletarilor și sovietelor.
      acum tehnologia a făcut războiul și mai impersonal. plus sensibilizarea excesivă face ca un copil ce a transformat o plăcintă în pistol să fie exmatriculat în usa… mă întreb ce urmează după ce am citit atîta literatura pe tema asta. dar omul este un izvor nesfîrșit de rele. și satana se miră cum le mai inventăm…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s