O lume nebună, nebună, nebună…


sursa:http://stockfresh.com/image/691043/x-ray-brain-and-skeleton

Inițial titlul unei comedii americane din vremea adolescenței la care am rîs de mă dureau fălcile și credeam că mor alături de cel mai bun prieten al meu la cinema Mureșul din Arad. Actualmente titlul unei tragedii la scară mondială. Presa dă cu veștile rele ce se țin lanț și după cum filmele ce sunt axate pe frică țin mai mult afișul decît celelalte, știrile de genul acesta sunt mai citite.

În anii 60 bîntuiau războiele de eliberate, de independență, cele naționale împotriva puterilor colonialiste. Mai existau două mari direcții: capitaliștii imperialiști și chipurile, țările doritoare de pace, democrate și comuniste. Primii luptau pentru război și exploatare, ceilalți pentru pace și libertate. Și deodată hop și Cuba! Apoi trosc cu termonucleara lui Hrusciov de 530 de megatone în Novaia Zemlia.

Curent ieftin, transport ieftin, doctorii pe gratis, mîncare era, începusem să ne îmbrăcăm, să ne încălțăm, să locuim și din 64 să ieșim din pușcării. Mai era nevoie de butelii, în rest aveam de toate. Fotbal, motociclete, stațiuni balneoclimaterice de tratament, salvări, mașini de ridicat gunoiul, grădinițe, cămine, parcuri, măcelării, sport, cantine, ședințe. Nu ne interesa politica externă. Era a statului. Ca și noi, dar ce conta?

Apoi au venit inundațiile, cutremurul. Și criza comunismului.

Acum se omoară ăia prin Africa, prin Irak, Afganistan, Siria, Libia, Israel, Ucraina. Na, că s-a apropiat.

Transport scump, curent scump, mîncare scumpă, locuițe nexam, pușcării la tot pasul, fotbal nu mai avem, stațiuni, nici alea. Grădinițe nu ne mai trebuie. Nici parcuri. Cantine? Numai pentru săraci. Ședințe? De bloc. Politica externă? Cine-o face? Doctori? În Franța.

În rest lumea parcă e tot mai nebună. De legat, nu alta. Reîncepe războiul rece.

Oamenii sunt împușcați fără judecată. Bombardați fără discernămînt. Eliminați fără drept de apel. Oamenii au înnebunit. De bine? De rău? În numele cui? A unui oarecare dumnezeu ce trebuie proptit de arme. Orice religie spune că cel slab trebuie lăsat în pace sau apărat. Acum e pe dos.

Nu m-aș mira ca după cum se comportă să fie interzise toate religiile. Sau cineva să apese ca la șah pe cronometru: gata, s-a terminat. V-am răbdat destul. Valea! Și Pămîntul să fie fript. Scurt!

Spaţiu pentru-mbrăţişare


Dana SisoEva

DSC00227

Am început să re-citesc cărţi! Pe unele dintre ele le-am parcurs în grabă, mânată de curiozitate, fără a-mi lua răgazul de a reflecta mai adânc sau de a interacţiona cu materialul. Pe altele le-am citit, şi poate chiar conspectat, fără a putea raporta tema conţinută la o experienţă, o întrebare sau o frământare reală. Sunt cărţi pe care mi-e de-ajuns să le citesc o singură dată, dar sunt şi câteva – nu multe -, care mă îmbogăţesc cu fiecare lectură şi la care mă întorc mereu.

Excludere şi îmbrăţişare: o explorare teologică a identităţii, a alterităţii şi a reconcilierii”, lucrarea lui Miroslav Volf, e una din cărţile asupra căreia am să tot revin. Nu doar că tema tratată e actuală şi răspunde căutărilor mele, nu doar că textul e atât de bogat în subiecte de reflecţie – am „mâzgălit” mai fiecare pagină cu sublinieri şi însemnări -, nu…

Vezi articolul original 966 de cuvinte mai mult