Parada și adevărul sau capitularea fără minte


sursa:http://www.neurope.eu/article/nato-sees-great-potential-co-operation-ukraine

Auzi că cineva face paradă de mai știu eu ce. Își etalează cunoștiințele, hainele, bogăția sau sărăcia. Fie ea și în duh. Ostentativ. Este modul său personal de a mima că deține controlul, că n-a pierdut. Din contră.

Acum cam toți știm că parada, mai ales cea militară, este o desfășurare de forțe cu scopul intimidării. Asta dacă nu cumva scopul său nu este o banală trecere în revistă a trupelor de către un oarece comandant.

Mă duce gîndul la V. Suvorov cel ce fusese ofițer de tancuri și ajunsese apoi agent GRU. Într-una din cărțile sale descrie o aplicație de amploare: forțarea unui mare curs de apă cu o divizie de tancuri în ofensivă. Și aici urmează secretul aplicației cu trupe, cu muniție reală, cu invitați de peste hotare, comandanți ai Tratatului de la Warșovia, etc. De fapt se mima trecerea Rinului de către Armata Sovietică în vremea războiului rece, cu noul tanc T 72, spaima Occidentului.

Începută cu o șovăire mortală a transportoarelor blindate ce trebuiau să asigure capul de pod (din cauza propriei artilerii ce nu lungise tirul), divizia de tancuri se năpustise pe malul ocupat de dușman și dădu peste cap apărarea. Succes total. Teama se propaga în vest de numa-numa. Occidentul a respirat mai ușurat doar după punerea în serviciu a aparatului A 10 destinat în special distrugerii tancurilor.

Dar, Occidentul nu știa că aplicația extrem de reală fusese o paradă în toată regula: echipajele tancurilor erau formate NUMAI din ofițeri. Întreg personalul se antrenase și repetase luni de zile tot circul. Și pentru că era imposibil să fortezi un curs de apă așa de mare cu o divizie întreagă în același loc (tancul cu care se încercase bîntuise vreo două ore în sus și-n jos și echipajul fusese pus în pericol de înec), sovieticii au recurs la o metodă, pe cît de sigură, pe atît de originală: au deviat cursul apei, au betonat albia, după care au readus apa unde era inițial).

Deci ceea ce părea o mare realizare, un tanc formidabil, era o glumă. Tancul, divizia de tancuri nu putea forța un curs de apă atît de mare. Dar numai o mînă de oameni știau asta. Parada și-a atins scopul. Adevărul nu numai că a fost ascuns, ci a fost confecționat un adevăr mare, periculos, agresiv. În Occident nimănui nu i-a trecut prin minte să spargă balonul de săpun. Părea absurd să încerci.

Lecția Occidentului habarnist și cea a URSS-ului mincinos poate servi drept învățătură și azi. Doar proștii nu vor să învețe nimic că ei le știu pe toate. Și aș propune cîteva direcții. De exemplu: islamul și Europa; islamul/crislamul și ITPB-ul; bau-bau-ul liberalismului în România și responsabilități și responsabili religioși.

 

Comunicat cu privire la retragerea din Consiliul stiintific al revistei Pleroma a ITP


Decizii dureroase și lașitate instituționalizată

Persona

Ca urmare a publicarii pe situl ITP – http://itpbucuresti.ro/noutati/comunicat-al-senatului-institutului-teologic-penticostal-din-bucure–ti_1 – a celui de al doilea comunicat al Senatului acestei institutii de invatamint superior cu privire la evenimentele ocazionate de vizita in Romania, la invitatia conducerii ITP a ProfesoruluiMiroslav Volf de la Yale University, care au culminat cu demisia rectorului, Dr. Corneliu Constantineanu, va anunt in mod oficial si public despre retragerea mea din Consiliul stiintfic al Revistei Pleroma a ITP.

Ca semnatar si sustinator al documentului de la Yale, nu pot accepta modul superficial, lipsit de profesionism si batjocoritor in care este ‘discutat’ acest document in Comunicatul Senatului. Folosirea unor argumente ieftine si indoielnice, imprumutate de la promotorii agresivi ai fundamentalismului neoreformat, precum PIper si Mohler – o decizie stranie pentru niste teologi penticostali – vadeste lipsa de consistenta, si in cele din urma expedientele prin care s-a dorit musmalizarea rapida a acestei crze. Asupra acestor lucruri voi reveni…

Vezi articolul original 525 de cuvinte mai mult

ISIS, SS-ul și lecția din Ucraina


Din punct de vedere ideologic ISIS și SS prezintă cîteva asemănări. Cine are timp și chef poate să le caute și să le facă. Nu mă îndoiesc că cele evidente au apărut de ceva timp și vor fii unele chiar mai elaborate. Dar în general sistemul de recrutare a „internaționalilor,” puritatea enunțată ca o condiție sine qua non, agresivitatea, ascultarea orbească și adularea conducătorului unic, uniformele (diferite, dar existente), rolul de gardian al ideologiei, intervențiile directe terminate cu execuții pe bandă rulantă, necesitatea spațiului vital și cîte și mai cîte ne vor atrage atenția în săptămînile ce urmează. Imaginile de pe internet nu fac decît să sporească anxietatea generală a publicului deja excitat vizual. Frica se perpetuează exponențial tinzînd spre panică. Asta se și dorește, nu?

Nu o s-o iau metodic, ci haotic, pentru că orice chestie metodică și deci, lungă, obosește și predispune la critici fără sfîrșit, ba chiar la graffiti injurioase (anonime și artistice). Vreau să atrag atenția la două aspecte cînd se vorbește despre ISIS.

Primul este despre neajunsurile unor trupe ce sunt mînate de o ideologie exclusivistă și nu de o inteligență militară.

În memoriile sale von Manstein se plîngea că trupele SS erau foarte bine dotate și li se completau efectivele în dauna Wermachtului. Știa el ce știa. Dar tot el, mareșalul victorios în Crimea și salvatorul frontului după capitularea lui Paulus de la Stalingrad, mai spunea ceva foarte important și poate nebăgat în seamă: eficiența trupelor SS era mult inferioară trupelor Wermachtului în ciuda avantajelor enumerate mai sus. Ca urmare SS-ul era folosit în situații grele, dar pierderile erau mari și cîștigurile mici. O judecată ofițerească ar fi atribuit mai mult armament, mai multe resurse umane Wermachtului, ce s-ar fi comportat mai bine, cîștigurile fiind maximalizate.

Deci, atunci cînd întîlneau un adversar valoros trupele SS pierdeau oameni aiurea și progresau puțin sau deloc. Rațiunea stătea exact în motorul ideologic și pompieristic în care erau conduse aceste trupe. Aș aminti aici că ineficiența tuturor ideologiilor în fața profesionalismului se vede cît se poate de concret în zicala comunismului autohton ce promova pe cineva (de exemplu un muncitor pe funcția de maistru) numai dacă era membru de partid. Adică zicea panseul ideologic, „Degeaba ești bine pregătit profesional, dacă nu ești bine pregătit din punct de vedere politic!” Cu alte cuvinte DEGEABA ești un bun profesionist, dacă nu dai bine și cu gura și nu îți însușești linia partidului!”

ISIS oglindește destul de bine ceea ce a spus von Manstein referitor la trupele SS. În ciuda faptului că apare te miri unde prin țările musulmane răspîndind teroare ideologică și nu numai, are propriile lui limite pe care nu le poate depăși din punct de vedere ideologic. Dacă vreți o comparație cu creștinismul, de orice gen, în orice secol și în orice cultură, veți constata că nu are aceste bariere ce o dată lăsate nu mai pot fii ridicate, ci doar distruse. În ciuda filmulețelor de pe internet cu tabere de antrenament valoarea trupelor de adunătură se limitează ca valoare combativă efectivă undeva sub nivelul trupelor SS, ce erau aprovizionate de un stat bine organizat.

Cu cine s-a bătut ISIS pînă acum? Aproape cu nimeni. Tocmai de aia a și reușit.

Al doilea se referă la una din observațiile de bun simț făcute de cineva în legătură cu conflictul din Ucraina: superioritatea armatei regulate în fața unor formațiuni tip comando.

Armata regulată ucraineană are o putere de foc net superioară formațiunilor rusofone din estul Ucrainei. Adică, cu alte cuvinte și în condiții normale, adică fără intervenția Rusiei, ea va depăși și va anihila trupele neregulate ale insurgenților sau dacă vreți trupele intervenționiste. Dar după cum s-a putut constata Rusia efectuează tiruri de armament greu peste graniță, în Ucraina. Ca urmare situația se poate schimba.

O să obiectați că ISIS a pus deja mîna pe armament mai greu. Da, știu. Dar nu este decît un avantaj temporar. Problema este dacă va exista unul au mai multe state ce îi vor alimenta cu piese de schimb, armament greu, rachete sol-aer (fără de care nu se poate duce un război) și muniție. Pînă acum nu se vede cine riscă să-și bage ISIS-ul în casă. Extinderea conflictului în Liban ar putea da peste cap toate calculele, dar și ar putea facilita o intervenție armată serioasă. Ca urmare ISIS nu prezintă pentru statele serioase decît o amenințare locală. Și aici intră în joc interesele politice și economice, așa că intrăm pe alt teren și nu comentez.

Deci, armata ISIS, că deocamdată ISIS este mai mult o armată stil SS, decît a unui stat, nu prezintă un grad de amenințare serios, demn de discutat în forumurile superioare. Dar în mod sigur se adună informații. Însă o intervenție militară costă bani. Cine are bani pentru așa ceva?

În concluzie finală, cu toate că arată fioros, că demonstrează că poate ucide pe bandă rulantă infidelii (cei ce nu gîndesc și fac ca ei) isisienii (nici nu știu dacă pot fii numiți musulmani) nu o să se extindă mai mult decît îi duce teroarea unui avînt dureros. Răzbunarea ține un timp, dar nu poate fii alimentată la infinit. Resursele se consumă dacă nu există alimentare.

Dar să presupunem că ISIS va ajunge un stat. Cu resursele sale și cu ideologia sa nu va ajunge prea departe pentru că nu va produce tehnologie, știință, etc. Cam ca și Gaza acum. Degeaba conduce Hamas, în afară de distrugere nu a demonstrat că știe ceva, nu este și nu poate fii un partener. Și ei știu asta pentru că au învățat de la El Fatah. Ca urmare dublați paza și sădiți un pom…

(Cînd a fost întrebat ce să facă la zvonul că o armată catolică se apropie de Geneva, Calvin a spus rugați-vă și dublați paza. Luther spunea că dacă mîine se va sfîrși lumea, azi voi planta un pom.)