M-aș face președinte! Da prim-ministru nu-ți ajunge?


Candidații țipă ca din gură de șarpe: M-aș face președinte! Cine mă alege? Dar după cum văd eu treburile unii strigă-n surdină ,,M-aș face prim-ministru!”

Bun și aia!

Cursa penibililor și penibilităților, ba și a penibilelor s-a deschis. Startul a fost dat. Cu toate astea am impresia că e un start multiplu. Ba că unii au un buton de reset. Trosc cu scrisoarea, dezvăluirea, mărturisire, filmulețu la gazetă, ecran și telefon.

Stabă cît cuprinde numai să se dea în ea. Oare de unde vine expresia asta cu alură proletară? O fi de dreapta?

Aproape toți candidații vor să pară cît mai anormali. Dansează cît mai sexi și parcă țin un trandafir în dinți. Uitați-vă la Ponta. Ce nu-i poate ține pe toți trei de pe sigla PSD? Îl înțeapă la limbă?

Ponta și jumătatea sa se bagă-n seamă la America cu Dumnezeu. Asta îmi aduce aminte de singura ceremonie de absolvire de la Facultatea Penticostală de Teologie Didactică Betania din Arad la care am participat. Toți politicienii au vorbit de cele sfinte. Toți penticostalii despre politică. Fiecare a vrut să demonstreze ceva. Că nu e specialist, da știe!

Exact asta a reușit și Ponta. Ce a spus americanilor s-a auzit și acasă. Dacă Iliescu a vorbit că ză dacs cam from ză tracs (I-a ieșit rățușcsa din gură, zău așa! Adică pe limba lui dacii se trag din traci, dar a spus rațele își dau drumul din camioane.), Ponta în schimb a excelat în enormități. Cică Dumnezeu e unul și toate religiile e bune.

Probabil că Dumnezeu e unul, dar atunci logic, doar o singură religie e bună, că celelalte diferă, altfel nu și-ar mai avea rostul. Mi se pare că s-a cam înțepat cu trandafiru ăla dansînd cu americanii. Măcar dac-ar fi dansat și cu lupii…

Probabil că tovarășul Ponta intenționa să producă o teză (încă una???), ca să apară niscaiva contradicții ce vor fi rezolvate prin lupta de clasă cu o nouă antiteză. Dar după cum s-a exprimat e posibil ca nici el să nu știe prea bine despre ce e vorba. Cat and peist!

Tov. Ponta, cum rămîne cu semnul crucii care vi-l faceți? O să treceți la altă religie, dacă tot nu contează? Vorba aia: L′importance c′est la rose, crois moi!

Nu știu care e cea mai bună metodă de a ajunge președinte. Dar cea mai bună metodă de a ajunge prim-ministru e metoda Boc. Să faci Boc pe jos în direct la televiziune. Să pici un etaj barem. Prin analogie dacă pici două-trei poate ajungi președinte. Dacă supraviețuiești…

 

WHERE ISIS STANDS: US VS. EVERYONE ELSE part 1 of 2


Waging Wisdom

night blizzardEveryone stands somewhere. And that stand is ultimately a religious one. We are currently in the midst of several posts (begun here) to discover where terror organizations such as ISIS and al Qaeda stand religiously. It is an “us vs. everyone else” mentality that gained popularity in the Middle East in the core, religious-political views of the Egyptian intellectual Sayyid Qutb, an Islamist activist who books spread widely after his death by execution in Egypt in 1966.

To pick up from where we left off last time, from where Sayyid Qutb stood, he saw an unbearable crisis in the world. Whether he looked East or West or at the Soviet bloc or even at the contemporary Muslim world, everything was sliding away from the “Islamic way of life,” which Qutb believed was “the basic system ordained by God for dynamic human life,” as he wrote in Islam:…

Vezi articolul original 482 de cuvinte mai mult

Istoria Bisericii: Cine ne sunt aliații, cine ne sunt inamicii? (1)


De fapt ar trebui să fie (2) că am mai semnalat așa ceva. dar să începem de la zero. pardon. UNU!

Charles Strohmer în WHERE ISIS STANDS: US VS. EVERYONE ELSE part 1 of 2

(http://wagingwisdom.com/2014/09/24/where-isis-stands-us-vs-everyone-else-part-2-of-2/comment-page-1/#comment-490) spune că

,,And then came another historical disaster: the official conversion of the Roman Empire to Christianity in the fourth century. Noting that many people of the era called it “the triumph of Christianity,” Qutb called its Christianity’s “greatest calamity” (IRF).”

Adică: Și încă un dezastru istoric: convertirea oficială a Imperiului Roman din secolul al patrulea. Să luăm aminte că mulți din vremea aceea au caracterizat-o ca fiind ,,triumful creșnitismului”. Qutb a caracterizat creștinismul acela ca ,,cea mai mare catastrofă” (Islam: The Religion of the Future).

Și aici mi-am amintit de atîția creștini, mai ales penticostali (hei, aude cineva?) ce spun:

1. Între 313 cînd creștinismul a fost acceptat legal în Imperiul Roman și Reforma declanșată de Luther la 1517 nu a existat biserică.

2. Alții mai revoluționari și mai înguști că de la 313 cînd creștinismul a fost acceptat legal în Imperiul Roman și pînă la fenomenul din Azusa Street nu s-a pomenit lucrare a Duhului Sfînt.

Să nu uităm că Sayyid Qutb s-a alăturat Frăției Musulmane, scrierile sale au devenit recent motorul ideologic al extremismului islamic tip ISIL, Al Qaida. A fost executat în 1966, după ce a pus la cale (1954) asasinarea președintelui Egiptului Naser.

Chiar vrem să ne asemănăm cu el? Sau adevărul este chiar așa de limitat? Știu că istoria e plicticoasă. Doar că nu se poate nega. Islamiștii rescriu istoria. Ca și comuniștii. Dar despre asta în curînd.

Iar…


Se duce Isus în sat. La biserică. Duminica.

În biserică, ce să vezi, un credincios cu duh de drac. Ca tot omul duminica, era și el la biserică. De unde o fi achiziționat duhul? O fi fost duh sub acoperire. Că se poartă.

Apoi vorbește de parcă el e mai mulți. Sau duhul era mai mulți… În fine iar discuția carismatici versus autocratici cum că dacă ești creștin nu poți avea duhuri sau le poți dar le scoți. Never ends! Cine-a zis ceva de creștini?

Duhul vorbește, dar nu spune tot. Era Sfîntul, dar atît. Și-o ia el pe muțește și-i evacuat. Rămăsese restanțier cu chiria! Sau cu taxa de protecție.

Spre ziuă, după o noapte de lucru la urgențe Isus pleacă, că voiau toți să-l facă medicul lor de familie. Oare ministrul sănătății e la curent cu chestia asta?

În rest holly sheep!

RMN personal


Ieri am făcut un CT. M-au feliat temeinic. Dar a fost și momentul potrivit pentru un remene personal. Părcă Alifantis ăsta știe ceva…

Mă gîndesc la liderii ol taim hepi. Cînd se uită-n oglindă? Cînd sunt ei? Cît sunt ei?

Isus n-a mimat fericirea după înviere. Dimpotrivă. Chiar și după înviere purta semnele răstignirii. Nu era hepi. Nici smailgizăslăvsiu!

Trebuia?

După unii da.

Ce face predicatorul cînd e trist? Mimează că nu e. Mi se pare total artificial să vezi în fața ta un robot fericit plin de autoritate de sus. Sau de jos.

A urcat la amvon pastorul cu un student de seminar. El absent pînă cînd și-a dat drumul la gură. Cînd a terminat parcă cineva a răsucit comutatorul. Se potrivea expresia put to sleep. Fața i s-a șters. Body language-ul a dispărut. Ochii i s-au stins. Cine i-a scos bateria? Duhul? Care?

Un Isus de circumstanță. Un profesionist al religiei. Un dedicat 100% pe 30 de minute. La fel ca și vizitele de Crăciun și Paște la penitenciar. La orfelinate. La cei năpăstuiți.

No că iar m-am luat cu vorba…

 

Mit, ritual și conștiință evanghelică (1)


Iar mi-a luat-o înainte omul ăsta. Mă moșmondesc cu ceva asemănător de milenii…

dyo

Una dintre cele mai incomode teme de reflecție pentru mintea evanghelică este cea a raporturilor credinciosului cu sacrul și cu profanul, privite ca spații complementare ale universului în care trăim. De fapt, poate că ați observat că nici nu se prea discută despre asta în mediile evanghelice; există o evidentă strânjeneală a credinciosului față de folosirea conceptului de ”sacru”, unul care ortodoxului, ca să nu mai vorbim despre catolic, îi vine foarte lesne la îndemână în gestionarea propriului spațiu vital.

Li se reproșează evanghelicilor o perspectivă omogenă, atât asupra spațiului, cât și asupra timpului; acestea sunt văduvite de hierofanii, de acele manfiestări deosebite ale Cerului, prin mijlocirea unor acte religioase bine conturate (ritualuri), în oceanul unei existențe mundane lipsite de inflexiuni. De fapt, contestatarii evanghelismului nu sunt cu toții de acord în legătură cu omogenitatea acestei perspectivei despre lume; unii reclamă faptul că nu există sacru, că toate…

Vezi articolul original 910 cuvinte mai mult

Ce-ar trebui să dea de gîndit liderilor religioși de la noi?


sursa:http://www.scotland.gov.uk/Publications/2014/04/6727/2

De exemplu faptul că în urmă cu cîțiva ani exceptînd China și Singapore nici o țară democratică nu are nici o universitate în topul 200. În 1997 cea mai bine plasată universitate chineză, provenită și ea din Hong Kong, deci nu prea chineză, era abia pe locul 47, în ciuda unei populații de peste un miliard de locuitori.

Cea mai bună universitate rusă, unde există o cultură a dictaturii, este pe locul 210.

Țări cu o populație mică ca Norvegia, Finlanda, Israel, Canada, Belgia, Olanda au cîteva universități în top 200.

Noi nici nu putem visa la așa ceva. Libertatea de gîndire, accesul la dreptul de a conduce este ceea ce contează.

Ofițer sub acoperire?


sursa: http://thewordshared.net/shareandencourage/

Întrebare: A fost Isus Cristos ofițer sub acoperire?

Misiunea avea, după cum mărturisește. Întrebat a fost. Pînă și Ioan ăla ce boteza era sub acoperire. Și pe el îl întrebau. A avut un sfîrșit imitat în ziua de azi de ISIL. Doar că n-a fost în direct.

Saul, alias Pavel era și el sub acoperire. Chifa, alias Petru mai puțin. Normal. Că-l acoperise Duhul. Temporar și Fiul. S-au desconspirat în masă. A urmat un botez în masă. Apoi o prigoană. Nu ăla cu Bahmuțeanca.

Deci Isus se infiltrează. Își duc misiunea la bun sfîrșit și este recuperat.

Am devenit și eu ofițer sub acoperire. Într-un fel. Îl reprezentam. Mă desconspiram doar pentru a mări rețeaua. Acum e simplu să mărturisești că ești ofițer sub acoperire. Acum se și plătesc acoperiții. Nainte doar cu valută Vatican: Domnu să te binecuvinteze! Dar a rămas valută forte. Cel puțin pentru mine.

 

Mersul la biserică și slobozirea robilor de razboi


sursa: https://marshill.com/media/luke/jesus-heals-a-demonized-boy/what-it-means-that-jesus-set-the-captives-free

Nu știu dacă mai e cazul să spun că n-am mai fost de mult la biserică. Am motivele mele. Acum ajung acolo foarte rar. Nici măcar de Paște sau Crăciun. Mai mult la nunți și botezuri. Deci la practică, nu la teorie. Am fost incitat să scriu pe tema asta de o întrebare pusă de un prieten a unui prieten de pe Facebook, ce-l tachina pe cel de mai sus cu hei cutare, da tu nu te duci la o biserică în care pastorul e… Și ce mi-am zis? Hai să dau cu pixul.

Eram întrebat la ce biserică merg. Nu mai mergeam, așa că ziceam că sunt într-un an sabatic. Nimeni n-a văzut sabat de biserică, dar nimeni nu l-a contestat. E prea sfînt probabil. Și mai întorceam și eu întrebarea: da tu la care mergi? Invariabil (de fapt cred că mint!) mi se răspundea cu cauza pentru care omul sau oama mergea la cutare sau cutare biserică: pentru copil. Lăudabil. Foarte!

Ne pasă de copil, ne pasă de viitor. Dar poate ar trebui să ne punem întrebarea: viitorul sună bine? Techniclly m-aș mira! (+!!) Cum să mergi la o biserică care nu-ți convine doar pentru copilul care e prea mic și fără discernămînt? El știe ce ști tu despre biserica aia? Bănuiesc că nu. Apoi dacă nu-ți place biserica (din cine știe ce motive), nu-i dai lui și altora o demonstrativă lecție de fariseism de cea mai bună calitate? În fine…

Dar ceea ce mă îngrijorează este faptul mergem la biserică ca să ascultăm predici. La biserica aia pastorul are hang. La aialaltă are academia-n degetul mic. Ne ocupăm timpul cu auziri ale credinței fabricate pe tastatura laptopului, cu căutări pe Internet și consultări de dicționare. Auzim texte finisate, ce dau bine și sună a clopoțel cristalin. Auzul, memoria și implicit eul ne sunt mîngîiate. Singurul pericol este să adormim în fotoliul capitonat al bisericii alese cu atîta grijă. Și să nu fim deranjați de repetirea subiectelor. Am ajuns spectatori într-o biserică ciudată: una captivă vorbelor.

Rezultatul? Suntem prizonierii unui creștinism limitat la nivelul intelectului. Un creștinism vorbit. Teoretic. Mult prea teoretic. Și ca urmare ineficient. Fără impact. Fără nerv. Doar cu interese. Personale sau de grup. Ca să mă exprim mai demodat, un creștinism de partid. Cu ordinea lui, cu oamenii lui, cu obiceiurile lui. Nici măcar cu tradițiile lui.

Asta după 2 x 1000 de ani de la predicile lui Isus. De două ori termenul la care a fost condamnat fiara în Apocalipsă.

Prefer să nu merg la biserică. Cine vrea o biserică care să slobozească prinșii unui prezent incert, demoralizant, pesimist și hedonist? La o astfel de biserică aș merge!

 

Becap?


sursa:http://www.thefutureorganization.com/what-is-your-backup-plan/

Pe feisbuc am cîteva sute de frienț. Le dai șeă, le dai laic. Îți dau șeă, îți dau laic. Mai dialogăm. Mai sunt și frienții frienților. Ne simpatizăm sau ne ironizăm. Pînă la desfrienduirea frienților de gradul întîi.

În realitate cred că-mi pot număra prietenii fără să mă-ncurc. Ăia de bază…

Apoi mai există și amici. Și bineînțeles, din ăiaialți. (Combinația aia dintre dispozitivul din baie și om nemțesc sau englezesc. Cu cît mai mulți cu atît mai bine?)

Și prieteni buni sau ceva mai mult decît prieteni.

Anul trecut am trimis un mail unor prieteni. Voiam un becap la  mesajeria verticală. Adică rugăciune. Sau uătever… Am rămas surprins că unii n-au răspuns.

Dăm fila și mergem mai departe.

Am mai învățat o lecție.

Ro-mania?


sursa:http://funny-pictures.picphotos.net/moustaches-maniacs-logo-t-shirt-design-03/bucksstudent.com*files*moustache%20logo.jpg/

România nu e un magazin de sticlărie. Departe de așa ceva. Dar ce este? Cu ce seamănă? Și dacă vorbim de Ro-mania, cetățenii se cheamă ro-maniaci, romantici sau ro-mergani?

O întrebare cu un răspuns greu de imaginat. Unii spun că e o menajerie, alții că e un grajd, etc. Dac-ar fi să ne luăm după alții, ar fi un tărîm strategic așezat. Rămâne de văzut pentru cine e strategic. Pentru ei sau pentru noi? Ia Deveselu neamule!

Aici chiorul e împărat, Mutu golghetăr și Turcescu ofițer. Nu e de mirare într-o țară în care flota a dispărut și un marinar a avut două mandate ca președinte. Nici nu mă mai mir că BOR vrea un edificiu sus pe culmea Carpaților. Parcă-l văd pe Ceaușescu conducîndu-ne pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație… spre Casa Poporului.

Țara noastră e plină de indivizi ce tropăie și grohăie. Se apropie alegerile și ca urmare, de ceva timp nu mă mai uit la programe teve. Eventual la filme, la documentare pe canale străine și la sport. Prea mult se tropăie și se grohăie. Zău, nu știu ce e vestea asta cu Turcescu, dar de la individul ăsta te poți aștepta la orice.

După darea în petec la calificarea sau mai bine zis ne-calificarea la Eurovision, totul este posibil. Din clipă-n clipă aștept să mărturisească cineva că e extraterestru sau extraterestră și după ce Desanca mărturisea ducînd de nas naivii că e întruparea Duhului sfînt, mă aștept ca cel puțin unul dintre candidații la președinție să ne spună în direct că este, dacă nu reîncarnarea lui Vlad Țepeș, cel puțin soția acestuia. Înclin să cred că o blondă poate figura mai lizibil în acest post, cu toate că dacă mă gîndesc că cealaltă prezidențiabilă a acționat în domeniul justiției, cine  știe, s-ar putea ca prognoza mea să fie total, dacă nu parțial eronată!

La cîțiva kilometri de Rusia umflată, la cîțiva ani lumină de România dodoleață și cu Satul (n-am greșit!) Islamic ce ne suflă-n ceafă, e cazul să avem și noi niște nebuni. În curînd, vorba poetului, vom da foc foc la pușcării și la stabilimentele lor. Sunt în asentimentul dvs. că poetul s-a gîndit la casa de nebuni centrală? Aia din palatul lui Ceaușescu… Cu pușcăriile mai putem aștepta, în curînd mai vor sosi noi și simandicoși oaspeți. Sper.

Și mai țineți minte zicala aia: Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor! La noi a început nebunia ante-schimbare. Ce mai Ponta! Ce poantă! Încep să-l regret pe CVT! Parcă suntem un popor de idioți parașutați în junglă. Lansări de candidaturi? Mai bine i-ar lansa în cosmos. Mai bine s-ar gagariniza! Jenibil!

Oare Gagarin era ofițer sub acoperire? Nu degeaba l-au pus pe orbită. A! Era să uit. Se mai pune întrebarea „Ce-ați făcut în ultimii 20 de ani?”

 

THE RELIGIOUS ROOTS OF AL QAEDA AND ISIS part 4 of 4


Waging Wisdom

pond studyRecently at lunch a friend mentioned ISIS and immediately shook his head to express his great shock at the unconscionable violence of these fanatics. He also said he was mystified by what makes them tick. At the time, I happened to be writing up the material about their core religious beliefs for these posts, and at the end of long conversation he and I had about those beliefs, he said: I didn’t know any of that, and it’s helpful to know that these guys don’t come out of thin air.

I hope that these posts equally help you to understand core religious reasons why ISIS is responsible for so much death and despair. These shockingly brutal hellhounds include religion among the justifications for their rampage across Iraq and Syria, their beheadings, apparently even of children, their persecution of Christians, and their stated goal of establishing a regional caliphate (Islamic state)…

Vezi articolul original 966 de cuvinte mai mult

THE RELIGIOUS ROOTS OF AL QAEDA AND ISIS part 3 of 4


Waging Wisdom

arch in blue skyMark Twain is noted for having said that history may not repeat itself but it sure does rhyme. If you were in your early teens or younger between September 11, 2001, when the United States launched its “war on terrorism,” and May of 2003, when the U.S.-led war about Iraq “ended,” you probably had other things to do than to notice the glut of news stories that were on the Web and in the media about ending the threat of terrorism that was coming out of the Middle East.

Such stories, and every conceivable kind of spin-off that can be imagined, from every point of view, dominated the news during that twenty-month period. If you went on the Web to find a sports score or even just tomorrow’s weather, to find what you were looking for you had to plow through any number of stories about defeating al Qaeda, or…

Vezi articolul original 976 de cuvinte mai mult

Story telling: Povestea lui Negru-mpărat (I)


sursa:http://eden-saga.com/en/mythology-egypt-atlantis-tradition-civilization-pyramids-osiris-isis-.html

După cum la americani există mai multe feluri de a schina pisica, la noi există mai multe feluri de a începe un basm. Sau o povestire. O baladă. Sau o fabulă de pildă…

Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale… trei turme de miei, cu trei păstorei… Evident voiam să spun ciobănei. Dar nu spun, pentru că Ciobănel este un dulău mare și tare și nu vreau să-l amestec în basmul ăsta. E nevinovat.

Mai bine-ncep clasic: A fost o dată, ca niciodată… un împărat. Pe numele său, Negru Împărat (cu toate că unii dintre sfetnicii săi îi spuneau Faraon). Era negru de brunet, era negru de serios și uneori negru de supărare. Avea telegari negri și se-mbrăca des în… negru. Cam de doliu, dar ce să-i faci, era destinul său: doar el era Negru Împărat. Și dacă l-ar fi chemat Albu, tot Negru i s-ar fi potrivit mai bine. Deci am stabilit că-l cheamă Negru. Continuă lectura

O realitate, două realități


sursa:http://www.intercollegiatereview.com/index.php/2014/02/05/humankind-cannot-bear-very-much-reality/

Cine vrea să fie curat trebuie să se spele în sîngele Mielului. Cine nu vrea, e treaba lui. Mai sunt unii care se spală cu apa de botez. Aici e mai complicat. Că nu e singur. E în asociație. Și mai complicat. Și nu vreau să ne certăm. Realitatea e complicată…

La început creștinismul nu era secret. Sau nu era foarte secret. Apologeții i-au invitat pe ceilalți să vină să-i vadă. Apoi au venit persecuțiile și a devenit extrem de secret. Unii erau creștini în secret. Dar după un timp s-a dus secretul. Secrete au rămas doar conspirațiile. Conclavele.

Gangsterii, mafioții, guvernele și serviciile lor erau secrete. Armata, CIA, KGB, partidele. Toate complotau să ia sau să mențină puterea. Era o realitate.

Bisericile rămîn deschise pînă la un anumit nivel. Inferior. Apoi se secretizează. Cu uși și lacăte. Altele ca partidele. Cu documente și șefi. Ca-n realitate.

Unele ca serviciile secrete. Cu repercusiuni. Reale!

Mă întreb cînd s-a introdus noțiunea de întîlniri frățești. Tare semănau cu ședința de partid, după modelul PCR. Ba unele aveau delegat de sus. Nu din cer, ci mai de-aproape…

Pavel, ce critica în scris realitatea din biserici scria la un moment dat că: (daca s-ar aduna toata Biserica la un loc, …și ar intra și din cei fără daruri sau necredincioși, n-ar zice ei că sunteți nebuni? dar,) dacă toți prorocesc, și intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredințat de toți, este judecat de toți. Tainele inimii lui sunt descoperite, așa că va cădea cu fața la pămînt, se va închina lui Dumnezeu și va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.

Încă n-am dat de realitatea asta. N-am zis că nu e posibil. Am zis că n-am dat de așa ceva.

Cum să pice ăia în mijlocul bisericii, cînd nu apar în mijlocul ei? Că doar n-or fi generația spontană!

Probabil nu-i interesează realitatea din bisericile unde pot intra oricine.

Dar ia să facem o experiență. Una incomodă. Să ne facem vulnerabili. Să terminăm cu secretomania. Oare dacă cei dinafară ar avea acces liber la întrunirile în care unii sau alții sunt executați în secret s-ar mai întîmpla astfel de lucruri? Ce s-ar întîmpla dacă lumea ar veni să vadă ce face biserica cînd e ea de capul ei? Să vadă realitatea! Că aia contează. Dacă o ascundem nu suntem decît niște buni farisei, nu buni creștini. Dumnezeu ș-așa o cunoaște. Nu-i înșelăm decît pe oameni! Și chiar reușim?

De exemplu, să fie intrarea liberă la întrunirile de comitet ale bisericilor. La cele de așa-zise ore frățești (foarte biblică chestia asta ce nu se găsește niciunde).

Nu, nu e Big Brother! Dimpotrivă. E Small Brother. Dar atunci martorii imparțiali ai realității noastre ar putea spune: sunt sinceri; sunt originali; sunt drepți. Sau: nu sunt ipocriți; nu sunt ca restul. Și altele de felul ăsta. Sau ar spune care e realitatea. Ca să nu ne mințim singuri.

Nu intră prea mulți oameni în biserici. Oare ce cred riguroșii literaliști, vajnicii apărători ai credinței, Scripturii și tradiției de orice fel (aproape): de unde a apărut secreto-mania bisericii?

E un mecanism de apărare? Față de ce? Este unul prin care biserica își manifestă puterea? Față de cine?

Anacronic sau nu? Depășit sau nu? Util sau inutil?

Puterea și secretomania trebuie să dispară din ecuația Isus Cristos+oameni=mîntuirea lumii. Altfel omul recurge la alte soluții. După cum am constatat deja. Cu ce realitate ne confruntăm?

Percepem corect realitatea sau trăim într-o realitate pe care ne-am confecționat-o? O realitate sau două realități?

THE RELIGIOUS ROOTS OF AL QAEDA AND ISIS part 2 of 3


Waging Wisdom

Egyptian dancing girl (unknown)Yesterday in Time online, Pulitzer prize-wining reporter Mark Thompson wrote: “If you’re having a tough time figuring out how much of a threat … ISIS poses to the United States, you’re hardly alone.” A large reason for that widespread lack is because our leaders and the media use the word “ideology” to label the threat but do not explain what that ideology is. It is an Islamist, or religious-political, ideology, and we are currently looking at key aspects of it on this blog in the influential writings of the Egyptian intellectual Sayyid Qutb (1906-1966), who became a political radical.

After returning to Egypt from two years “exile” in America, Qutb joined the Muslim Brotherhood in early 1950, which immediately gave this persuasive communicator a ready-made national platform to promote his emerging brand of Islamist ideology, or political Islam. Much in the news because of its role in Egyptian…

Vezi articolul original 868 de cuvinte mai mult

THE RELIGIOUS ROOTS OF AL QAEDA AND ISIS part 1 of 3


Teoare islamică sau islam terorist?

Waging Wisdom

red sunsetThe militancy practiced by extremists such as al Qaeda and ISIS is not irrational, at least not to them. To them, it has a large degree of its religious and intellectual justification in the prolific writings of the Egyptian intellectual Sayyid Qutb, a Sunni Arab who for much of his adult life was more a man of letters than a political radical.

Early adult life. Born in 1906 and educated in Cairo, Qutb received degrees in teacher training and education in 1929 and 1933.  From 1933 to 1949, Qutb served the Egyptian ministry of education as a teacher and school inspector. He eventually resigned over philosophical differences with the ministry and to devote himself full time to writing. During this period, he acquired some Western leanings and had serious interests in poetry and journalism, and he published poems, short stories, essays on social and literary criticism, and books.

But Qutb…

Vezi articolul original 681 de cuvinte mai mult

Dracu… ca dracu!


În urmă cu aproximativ un an mi-am exorcizat blogul. L-am afumat. L-am usturoizat. L-am eradicat. L-am puricat și păduchizat. Pe scurt, am șters toate, dar chiar TOATE comentariile unui anume drac. Vorba aia: și Iuda era tot drac.

Ce lucrare! Ce răcnete! Ce zbatere-a dracului! M-a rugat să-l trimit în porci? Nu. Era deja și acolo. Era o porcărie. Puțeaaa… Nu poți să speli un drac, nu? Vorba cîntecului:

La plecare dracu, ce se gîndi, îmi dădu o steluță la muuulte posturi. De-a dracului! Nu-mi fac cruci cu limba-n gură că nu mă afectează. Nu-s paralizat. Nu my frică de el.

Și acum atenție! ATENȚIE! Cînd dracu te apreciază negativ înseamnă că Dumnezeu te apreciază pozitiv.

Un timp te lasă în pace. Vorba aia: pacea-dracului nu e pacea lui Dumnezeu. În esență nu e pace. Vorba evanghelistului: a plecat de la el pînă la o vreme.

Apoi ce să vezi? Într-o zi văd un comentariu în spam. N-am de lucru! Ce să vezi un ping de la dracu. Ăla, nu altul. Îl afurisesc, îl șterg și mă relaxez.

Ei na! Dracu n-are de lucru: mă apreciază. Începe să mă laude negativ. Asta m-a contrariat. Credeți? Eram deja călit. El ce să facă? N-are altceva de lucru. Lucrează în continuare și îmi adaugă cîte-o stea. Vorba comunismului decedat post-decembrist: stea cu stea patriei snop!

Dracu-mi dă cîte-o steluță roșie – comunistu! – dar precis el vede cîteva stele verzi. Că altfel nu se explică de ce-i așa încrîncenat!

Cu gîndul departe…


sursa: http://www.crosscards.com/cards/scripture-cards/new-creation-waterfall.html

 

Mă irită lamentațiile fandosite ale unor (buni) creștini cu privire la viitor. Că islamul în sus-și-n-jos. Că liberalii la fel. Că masonii și masoanele fac și dreg. Că socialiștii și guvernul american conspiră. Că nimeni nu ne inspiră…

Oameni buni, ați uitat de planul lui Dumnezeu? Ați uitat de răpire? Ați uitat de apocalipsa din final? De judecată? De mersul liniar al istoriei? De cerurile ce vor arde cu trosnet? De un pămînt nou? De ceruri noi?

Ați dat în bîlbîială? O să muriți de frică? O să cereți să cadă munții peste voi?

Că vin rușii. Că vin tătarii. Că vin extratereștrii. Și?

Să vină!

Ce-i a lor e pus deoparte. Cu îngeri. Cu trîmbițe. Cu sînge. Cu foc. Cu ce n-a văzut Parisul. Nici Londra. Nici Washinghtonul. Nici Moskwa. Nici Teheranul. Nici Abu-Dabi.

Relax! And enjoy!

1000 să cadă la stînga și 10000 la dreapta. Să trecem prin valea umbrei morții.

O să trecem și o să ieșim.

Criză economică? Puah! Emigrație. Banal. Războaie? Pueril.

Cînd va veni finalul ce vom zice? Nu acum?