Viața între stînga și dreapta, între sus și jos


sursa: http://www.tablehealth.com/2012/07/23/over-the-weight-loss-plateau/

De data asta nu e vorba despre politică. Ați vrea voi. De data asta e vorba despre mine, despre tine, despre ei și despre noi. Cum trăim. Nu de ce trăim.

Nu îmi aduc aminte să fi fost extremist. Dar asta-i părerea mea. Pentru unii eram nebun, dus, sovietic (mai demult), sectant, baptist, rătăcit, eretic și așa mai departe. De cele mai multe ori eram încadrat într-o categorie sau alta sau în mai multe categorii. Catalogare în grup. Nu sunt singurul ce a pățit asta. Nici ultimul. Dar mai ales nu sunt primul. Niciodată n-am vrut să fiu primul, dar asta-i altă mîncare de pește. De unde provine oare expresia asta cu peștele?

În fine viața, dacă stăm strîmb sau drept și o judecăm, se desfășoară, vrem-nu vrem, între extreme. Sau între un fel de limite între care oscilăm. Sinusoidal. Abrupt. Sau lin. Disperați. Sau relaxați. Dar totdeauna oscilant.

Cine spune că a ajuns pe platou, minte. MINTE!

Unul ce susținea asta la un congres foarte creștin se dădea sfîntocan tare. Un alt clasic creștin, parcă american sau englez, n-are contează, numai ce-i trece prin minte? Să vadă dacă individu a ajuns pă platou ăla pe care se lăuda că stă ca porcu cu măru-n gură și nu-l atinge nimic. Și nimeni. Și îi, scuzați, pardon, varsă, ca din întîmplare, cafeaua neagra ca păcatu pă cămașa scrobită și imaculată a neprihănirii proprii.

Pînă atunci omu nostru se credea un Bar-Kochba instalat pe Masada.

Sudalme, tensiometrul se dereglează. Stropșeli ca-n valea unde era parcat cortu. Individu se dăduse jos dă pă platou. Ca să mă esprim neo-plastic. Era mai greu să se urce napoi.

Ferice de cei ce oscilează, căci a lor este împărăția cerurilor și catalogarea oamenilor!

Advertisements

4 comments on “Viața între stînga și dreapta, între sus și jos

  1. Doar ca oscilatia nu mai da posibilitatea de-a mai declama fraze ultimative , de-a separa oile de capre , de-a fi siguri de mantuirea propriului suflet , darmite a tuturor celor care si-au predat viata … Oare cui si-or fi predat-o ? Cand aud , de fiecare data cand aud aceasta expresie , si nu de putine ori o aud , mi-l imaginez pe respectivul ins cu mainile sus tremurand , ca pe front ! Fa ce vrei cu mine , eu m-am predat tie , tu esti obligat sa ma hranesti iar eu sunt obligat sa te slujesc … Problema cu predatul asta este ca esti chemat sa le slujesti oamenilor , celor care nu sunt ca tine … Hopa , incepe o noua dimensiune a slujirii pe care o fentam mai ceva ca Dobrin , toti de-a valma : ortodocsi , catolici , neoprotestanti … Doar liberii cugetatori s-ar putea sa aiba vreo sansa , macar ei sunt constienti ca ceea ce gandesc e rodul gandirii lor … nu e glasul lui dumnezeu coborat intre oameni prin predica de trei lei a vreunui amarat de popa ….

      • La sfarsitul Facultatii de Teologie , asa ca o incheiere a patru ani de studiu , un profesor ne-a adresat niste cuvinte asa ca aducere aminte pentru cei care ar fi vrut sa-si aminteasca … De parc-ar fi cu voia , bunul simt si lungul nasului sunt criterii pentru asemenea fineturi :

        – Depinde de voi ce vreti sa fiti : teologi , preoti sau doar simpli popi ! Avand in vedere ca nu sunt in sistem , nici macar simplu popa nu m-am invrednicit sa fiu ! Libertatea cugetului , asta e ! De-aia mi-am si dat o sansa in comentariul anterior …. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s