Story telling: Povestea lui Negru-mpărat (I)


sursa:http://eden-saga.com/en/mythology-egypt-atlantis-tradition-civilization-pyramids-osiris-isis-.html

După cum la americani există mai multe feluri de a schina pisica, la noi există mai multe feluri de a începe un basm. Sau o povestire. O baladă. Sau o fabulă de pildă…

Pe-un picior de plai, Pe-o gura de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale… trei turme de miei, cu trei păstorei… Evident voiam să spun ciobănei. Dar nu spun, pentru că Ciobănel este un dulău mare și tare și nu vreau să-l amestec în basmul ăsta. E nevinovat.

Mai bine-ncep clasic: A fost o dată, ca niciodată… un împărat. Pe numele său, Negru Împărat (cu toate că unii dintre sfetnicii săi îi spuneau Faraon). Era negru de brunet, era negru de serios și uneori negru de supărare. Avea telegari negri și se-mbrăca des în… negru. Cam de doliu, dar ce să-i faci, era destinul său: doar el era Negru Împărat. Și dacă l-ar fi chemat Albu, tot Negru i s-ar fi potrivit mai bine. Deci am stabilit că-l cheamă Negru.

(De dragul anonimității evident. Numele lui real este cu totul altul. Orice asemănare cu orice personaj viu sau mort, plătitor sau neplătitor de tevea, este o pură și simplă întîmplare, chiar dacă pare foarte reală!)

Ca tot împăratul, avea și el o împărăție. Nu prea întinsă, nici cu mulți supuși. Da, avea, că i-a picat la sorți. Vorba vine…

Ca toți împărații ce se respectă și sunt respectați și Negru Împărat avea un hobby. Îi plăcea să se joace de-a școala. Așa că și-a făcut o școală. Școala Lui. Așa cum zicea Ludovic XIV Lʼetat cʼest moi, Negru emperor spunea Lʼecole cʼest moi. Gusturile, la fel ca și hobby-urile, nu se discută. Se practică.

În definitiv nu mergea rău școala lui. Toate-i mergeau destul de bine, pînă-ntr-o zi. De fapt într-o noapte. În acea noapte…

Negru Împărat avu un vis. În visul său școala creștea tot mai mare și mai frumoasă. Apoi se făcea că înghițea toate școlile din împărăție. Apoi el însuși se încorona cu coroana cunoștiinței binelui și răului. Sau a… eticii.

Împăratul se trezi bine dispus dis-de-dimineață, bătu din palme să vină sfetnicii la sfat. Sfetnicii lui. Ai lui personali. Sfetnicii-i proroceau de bine. Pe cînd stăteau fiecare pe scaunul lui, ca din întîmplare, o femeie de serviciu deschise ușa și le spuse:

Am văzut pe Domnul stînd pe scaunul său de domnie și toată oștirea cerurilor stînd lîngă el la stînga și la dreapta lui. Și Domnul a zis: Cine va amăgi pe Negru Împărat să aibă visuri deșarte și să îi sădească mîndria-n inimă? Și au răspuns unul într-un fel, altul într-altul. Și un duh a venit s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: Eu îl voi amăgi.
Domnul i-a zis: “Cum?” “Voi ieși”, a răspuns el, “și voi fi un duh de minciună în gura tuturor sfetnicilor lui.” Domnul a zis: “Îl vei amăgi și-ți vei ajunge ținta; ieși și fă așa!”
Și acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor sfetnicilor tăi care sunt de față. Dar Domnul a hotărît lucruri rele impotriva ta.”

Nu ești împărat Negru ca să asculți de femeia de serviciu. La ce mai ai sfetnici aleși pe sprînceană? Așa că Negru Împărat dădu un ospăț mare. Chemă toți învățații școlilor împărăției ca să-l încoroneze în prezența mai marilor împărăției cu coroana cunoștiinței binelui și răului și se pregăti să închidă toate celelalte școli din împărăție.

Dar nu găsi învățați să-l încoroneze sau să-nchidă școlile împărăției. Mînios nevoie mare Negru Împărat se răzbună, dar nu pe sfetnicii de taină ce-l sfătuiră rău, ci pe învățații lui ce nu luară parte la uneltire.

Va urma

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s