Ce-ar trebui să dea de gîndit liderilor religioși de la noi?


sursa:http://www.scotland.gov.uk/Publications/2014/04/6727/2

De exemplu faptul că în urmă cu cîțiva ani exceptînd China și Singapore nici o țară democratică nu are nici o universitate în topul 200. În 1997 cea mai bine plasată universitate chineză, provenită și ea din Hong Kong, deci nu prea chineză, era abia pe locul 47, în ciuda unei populații de peste un miliard de locuitori.

Cea mai bună universitate rusă, unde există o cultură a dictaturii, este pe locul 210.

Țări cu o populație mică ca Norvegia, Finlanda, Israel, Canada, Belgia, Olanda au cîteva universități în top 200.

Noi nici nu putem visa la așa ceva. Libertatea de gîndire, accesul la dreptul de a conduce este ceea ce contează.

Ofițer sub acoperire?


sursa: http://thewordshared.net/shareandencourage/

Întrebare: A fost Isus Cristos ofițer sub acoperire?

Misiunea avea, după cum mărturisește. Întrebat a fost. Pînă și Ioan ăla ce boteza era sub acoperire. Și pe el îl întrebau. A avut un sfîrșit imitat în ziua de azi de ISIL. Doar că n-a fost în direct.

Saul, alias Pavel era și el sub acoperire. Chifa, alias Petru mai puțin. Normal. Că-l acoperise Duhul. Temporar și Fiul. S-au desconspirat în masă. A urmat un botez în masă. Apoi o prigoană. Nu ăla cu Bahmuțeanca.

Deci Isus se infiltrează. Își duc misiunea la bun sfîrșit și este recuperat.

Am devenit și eu ofițer sub acoperire. Într-un fel. Îl reprezentam. Mă desconspiram doar pentru a mări rețeaua. Acum e simplu să mărturisești că ești ofițer sub acoperire. Acum se și plătesc acoperiții. Nainte doar cu valută Vatican: Domnu să te binecuvinteze! Dar a rămas valută forte. Cel puțin pentru mine.

 

Mersul la biserică și slobozirea robilor de razboi


sursa: https://marshill.com/media/luke/jesus-heals-a-demonized-boy/what-it-means-that-jesus-set-the-captives-free

Nu știu dacă mai e cazul să spun că n-am mai fost de mult la biserică. Am motivele mele. Acum ajung acolo foarte rar. Nici măcar de Paște sau Crăciun. Mai mult la nunți și botezuri. Deci la practică, nu la teorie. Am fost incitat să scriu pe tema asta de o întrebare pusă de un prieten a unui prieten de pe Facebook, ce-l tachina pe cel de mai sus cu hei cutare, da tu nu te duci la o biserică în care pastorul e… Și ce mi-am zis? Hai să dau cu pixul.

Eram întrebat la ce biserică merg. Nu mai mergeam, așa că ziceam că sunt într-un an sabatic. Nimeni n-a văzut sabat de biserică, dar nimeni nu l-a contestat. E prea sfînt probabil. Și mai întorceam și eu întrebarea: da tu la care mergi? Invariabil (de fapt cred că mint!) mi se răspundea cu cauza pentru care omul sau oama mergea la cutare sau cutare biserică: pentru copil. Lăudabil. Foarte!

Ne pasă de copil, ne pasă de viitor. Dar poate ar trebui să ne punem întrebarea: viitorul sună bine? Techniclly m-aș mira! (+!!) Cum să mergi la o biserică care nu-ți convine doar pentru copilul care e prea mic și fără discernămînt? El știe ce ști tu despre biserica aia? Bănuiesc că nu. Apoi dacă nu-ți place biserica (din cine știe ce motive), nu-i dai lui și altora o demonstrativă lecție de fariseism de cea mai bună calitate? În fine…

Dar ceea ce mă îngrijorează este faptul mergem la biserică ca să ascultăm predici. La biserica aia pastorul are hang. La aialaltă are academia-n degetul mic. Ne ocupăm timpul cu auziri ale credinței fabricate pe tastatura laptopului, cu căutări pe Internet și consultări de dicționare. Auzim texte finisate, ce dau bine și sună a clopoțel cristalin. Auzul, memoria și implicit eul ne sunt mîngîiate. Singurul pericol este să adormim în fotoliul capitonat al bisericii alese cu atîta grijă. Și să nu fim deranjați de repetirea subiectelor. Am ajuns spectatori într-o biserică ciudată: una captivă vorbelor.

Rezultatul? Suntem prizonierii unui creștinism limitat la nivelul intelectului. Un creștinism vorbit. Teoretic. Mult prea teoretic. Și ca urmare ineficient. Fără impact. Fără nerv. Doar cu interese. Personale sau de grup. Ca să mă exprim mai demodat, un creștinism de partid. Cu ordinea lui, cu oamenii lui, cu obiceiurile lui. Nici măcar cu tradițiile lui.

Asta după 2 x 1000 de ani de la predicile lui Isus. De două ori termenul la care a fost condamnat fiara în Apocalipsă.

Prefer să nu merg la biserică. Cine vrea o biserică care să slobozească prinșii unui prezent incert, demoralizant, pesimist și hedonist? La o astfel de biserică aș merge!