WHERE ISIS STANDS: US VS. EVERYONE ELSE part 1 of 2

Waging Wisdom

Everyone stands somewhere. And that stand is ultimately a religious one. We are currently in the midst of several posts (begun here) to discover where terror organizations such as ISIS and al Qaeda stand religiously. It is an “us vs. everyone else” mentality that gained popularity in the Middle East in the core, religious-political views of the Egyptian intellectual Sayyid Qutb, an Islamist activist who books spread widely after his death by execution in Egypt in 1966.

To pick up from where we left off last time, from where Sayyid Qutb stood, he saw an unbearable crisis in the world. Whether he looked East or West or at the Soviet bloc or even at the contemporary Muslim world, everything was sliding away from the “Islamic way of life,” which Qutb believed was “the basic system ordained by God for dynamic human life,” as he wrote in Islam:…

Vezi articolul original 482 de cuvinte mai mult

Istoria Bisericii: Cine ne sunt aliații, cine ne sunt inamicii? (1)

De fapt ar trebui să fie (2) că am mai semnalat așa ceva. dar să începem de la zero. pardon. UNU!

Charles Strohmer în WHERE ISIS STANDS: US VS. EVERYONE ELSE part 1 of 2

(http://wagingwisdom.com/2014/09/24/where-isis-stands-us-vs-everyone-else-part-2-of-2/comment-page-1/#comment-490) spune că

,,And then came another historical disaster: the official conversion of the Roman Empire to Christianity in the fourth century. Noting that many people of the era called it “the triumph of Christianity,” Qutb called its Christianity’s “greatest calamity” (IRF).”

Adică: Și încă un dezastru istoric: convertirea oficială a Imperiului Roman din secolul al patrulea. Să luăm aminte că mulți din vremea aceea au caracterizat-o ca fiind ,,triumful creșnitismului”. Qutb a caracterizat creștinismul acela ca ,,cea mai mare catastrofă” (Islam: The Religion of the Future).

Și aici mi-am amintit de atîția creștini, mai ales penticostali (hei, aude cineva?) ce spun:

1. Între 313 cînd creștinismul a fost acceptat legal în Imperiul Roman și Reforma declanșată de Luther la 1517 nu a existat biserică.

2. Alții mai revoluționari și mai înguști că de la 313 cînd creștinismul a fost acceptat legal în Imperiul Roman și pînă la fenomenul din Azusa Street nu s-a pomenit lucrare a Duhului Sfînt.

Să nu uităm că Sayyid Qutb s-a alăturat Frăției Musulmane, scrierile sale au devenit recent motorul ideologic al extremismului islamic tip ISIL, Al Qaida. A fost executat în 1966, după ce a pus la cale (1954) asasinarea președintelui Egiptului Naser.

Chiar vrem să ne asemănăm cu el? Sau adevărul este chiar așa de limitat? Știu că istoria e plicticoasă. Doar că nu se poate nega. Islamiștii rescriu istoria. Ca și comuniștii. Dar despre asta în curînd.

Iar…

Se duce Isus în sat. La biserică. Duminica.

În biserică, ce să vezi, un credincios cu duh de drac. Ca tot omul duminica, era și el la biserică. De unde o fi achiziționat duhul? O fi fost duh sub acoperire. Că se poartă.

Apoi vorbește de parcă el e mai mulți. Sau duhul era mai mulți… În fine iar discuția carismatici versus autocratici cum că dacă ești creștin nu poți avea duhuri sau le poți dar le scoți. Never ends! Cine-a zis ceva de creștini?

Duhul vorbește, dar nu spune tot. Era Sfîntul, dar atît. Și-o ia el pe muțește și-i evacuat. Rămăsese restanțier cu chiria! Sau cu taxa de protecție.

Spre ziuă, după o noapte de lucru la urgențe Isus pleacă, că voiau toți să-l facă medicul lor de familie. Oare ministrul sănătății e la curent cu chestia asta?

În rest holly sheep!

RMN personal

Ieri am făcut un CT. M-au feliat temeinic. Dar a fost și momentul potrivit pentru un remene personal. Părcă Alifantis ăsta știe ceva…

Mă gîndesc la liderii ol taim hepi. Cînd se uită-n oglindă? Cînd sunt ei? Cît sunt ei?

Isus n-a mimat fericirea după înviere. Dimpotrivă. Chiar și după înviere purta semnele răstignirii. Nu era hepi. Nici smailgizăslăvsiu!

Trebuia?

După unii da.

Ce face predicatorul cînd e trist? Mimează că nu e. Mi se pare total artificial să vezi în fața ta un robot fericit plin de autoritate de sus. Sau de jos.

A urcat la amvon pastorul cu un student de seminar. El absent pînă cînd și-a dat drumul la gură. Cînd a terminat parcă cineva a răsucit comutatorul. Se potrivea expresia put to sleep. Fața i s-a șters. Body language-ul a dispărut. Ochii i s-au stins. Cine i-a scos bateria? Duhul? Care?

Un Isus de circumstanță. Un profesionist al religiei. Un dedicat 100% pe 30 de minute. La fel ca și vizitele de Crăciun și Paște la penitenciar. La orfelinate. La cei năpăstuiți.

No că iar m-am luat cu vorba…