Fericirea și toleranța la frustrare


sursa:http://lahaiseslair.com/justinc/author/justinc/

Zic unii că fericirea este împlinirea la maturitate a viselor copilăriei. După alții fericirea e ceva ce cauți toată viață și n-ai habar decît după ce-ai pierdut-o. Clasic. Și Isus a vorbit despre fericire, dar cu totul altcumva. Ciudat, nu?

Unul zice că trebuie să faci ceva ca să fii fericit. Altul că trebuie să te simți cumva. Probabil că ambii au dreptate…

Psihologii spun că dacă nu te simți bine trebuie să faci ceva care să declanșeze în creier reacția. Dacă erai fericit cînd te aruncai cu parașuta, acum cînd nu ești trebuie să te arunci cu parașuta pentru că asta va declanșa fericirea. Mă duc să-mi cumpăr o parașută!

Facem ce facem ca să fim fericiți. Mai prozaic spus, facem ce vrem. Suntem fericiți cînd facem ce vrem. Cînd nu facem ce vrem noi, suntem nefericiți. Sau cel puțin prost-dispuși. Sau năcăjiți. Parcă ne-a lovit amokul.

Mai rău este cînd suntem obligați să facem ce nu vrem sau să facem ce urîm. Nici să nu facem nimic nu ne place. Cu excepția leneșilor.

Probabil. Dar în esență ne place să facem ce vrem și asta ne fericește.

Aici intervine atenționarea: cu cît facem mai mult ce vrem noi, cu atît scade satisfacția de a face acel lucru. Nu întîmplător cei foarte bogați sunt și foarte nefericiți.

Și mai scade vertiginos și toleranța la frustrare. Ia să îndrăznească cineva să ne atragă atenția că ceea ce facem nu e bine sau mai rău, să ne interzică să facem ce vrem. Foc și pară!

Începem să vorbim de drepturi. Vorbim de dreptul de a fi fericiți. Și bineînțeles susținem că Dumnezeu vrea să fim fericiți.

Din păcate sau cine știe, din fericire, bisericile ce propagă și practică fericirea no matter what că ăsta-i scopul lui Dumnezeu pentru noi, au mari dificultăți cu răspunsurile la întrebarea Why bad things happen to good people? Și cu alternativa ei Why nice things happen to bad people?

Soluția? Mai puțină fericire acum.

S-a constatat că nu obținerea rezultatului dorit aduce mai multă fericire, ci procesul prin care se ajunge la acel rezultat. Ca urmare, nu Mercedesul nou-nouț ne va ferici, ci munca și economisirea banilor pentru a-l cumpăra.

O paralelă cu viața de credință? Nu raiul instituit pe pămînt asigură fericirea – comuniștii știu de ce – ci viața care o trăiești pentru a ajunge în rai. Varianta pentru bedis sună așa: nu iadul te va chinui mai mult, ci viața plină de chinuri pe care o înduri acum pentru că le faci altora viața mizerabilă.

O fi fericirea condiționată de un grad foarte mare de toleranță la frustrare? Mă tem că da.

 

ISIS & THE RISE AND FALL OF ISLAM part 3 of 3


Asemănări între puritatea sufletească și practică. Deci victoria militară este garanția purității la musulmani. Cum e cînd reușești să păcătuiești cu succes, ești pur? Multe istorii din astea în VT.

Waging Wisdom

fall in black & white (ciro@tokyo)In the previous post we looked at the rise of Islam during its beginning years, in Mecca and Medina, especially the difference in Muhammad’s religious-political methodologies in the two cities. In this post we will look at Sayyid Qutb’s curious interpretation of Islam’s history, to account for what may be called the fall of Islam. In the next post we will look at Qutb’s radical solution to that fall and how it influences ISIS and al Qaeda.

The Fall of Islam. According to Sayyid Qutb, the arrival of Islam in the Arabian peninsula in the seventh century was God’s solution to “the secular vs. the sacred dichotomy,” (“the hideous schizophrenia”), that had spread throughout the world. Implementing that solution would end the sacred vs. secular dichotomy by making the religion of Islam the rule for all of life, including political life. Qutb wrote in Islam:…

Vezi articolul original 655 de cuvinte mai mult