Fericirea și toleranța la frustrare


sursa:http://lahaiseslair.com/justinc/author/justinc/

Zic unii că fericirea este împlinirea la maturitate a viselor copilăriei. După alții fericirea e ceva ce cauți toată viață și n-ai habar decît după ce-ai pierdut-o. Clasic. Și Isus a vorbit despre fericire, dar cu totul altcumva. Ciudat, nu?

Unul zice că trebuie să faci ceva ca să fii fericit. Altul că trebuie să te simți cumva. Probabil că ambii au dreptate…

Psihologii spun că dacă nu te simți bine trebuie să faci ceva care să declanșeze în creier reacția. Dacă erai fericit cînd te aruncai cu parașuta, acum cînd nu ești trebuie să te arunci cu parașuta pentru că asta va declanșa fericirea. Mă duc să-mi cumpăr o parașută!

Facem ce facem ca să fim fericiți. Mai prozaic spus, facem ce vrem. Suntem fericiți cînd facem ce vrem. Cînd nu facem ce vrem noi, suntem nefericiți. Sau cel puțin prost-dispuși. Sau năcăjiți. Parcă ne-a lovit amokul.

Mai rău este cînd suntem obligați să facem ce nu vrem sau să facem ce urîm. Nici să nu facem nimic nu ne place. Cu excepția leneșilor.

Probabil. Dar în esență ne place să facem ce vrem și asta ne fericește.

Aici intervine atenționarea: cu cît facem mai mult ce vrem noi, cu atît scade satisfacția de a face acel lucru. Nu întîmplător cei foarte bogați sunt și foarte nefericiți.

Și mai scade vertiginos și toleranța la frustrare. Ia să îndrăznească cineva să ne atragă atenția că ceea ce facem nu e bine sau mai rău, să ne interzică să facem ce vrem. Foc și pară!

Începem să vorbim de drepturi. Vorbim de dreptul de a fi fericiți. Și bineînțeles susținem că Dumnezeu vrea să fim fericiți.

Din păcate sau cine știe, din fericire, bisericile ce propagă și practică fericirea no matter what că ăsta-i scopul lui Dumnezeu pentru noi, au mari dificultăți cu răspunsurile la întrebarea Why bad things happen to good people? Și cu alternativa ei Why nice things happen to bad people?

Soluția? Mai puțină fericire acum.

S-a constatat că nu obținerea rezultatului dorit aduce mai multă fericire, ci procesul prin care se ajunge la acel rezultat. Ca urmare, nu Mercedesul nou-nouț ne va ferici, ci munca și economisirea banilor pentru a-l cumpăra.

O paralelă cu viața de credință? Nu raiul instituit pe pămînt asigură fericirea – comuniștii știu de ce – ci viața care o trăiești pentru a ajunge în rai. Varianta pentru bedis sună așa: nu iadul te va chinui mai mult, ci viața plină de chinuri pe care o înduri acum pentru că le faci altora viața mizerabilă.

O fi fericirea condiționată de un grad foarte mare de toleranță la frustrare? Mă tem că da.

 

Advertisements

2 comments on “Fericirea și toleranța la frustrare

  1. Asa gandesc si eu : fericirea consta in drumul pe care il parcurgi nu in ceea ce gasesti la capatul drumului ! Fericire , zicem si eu si sotia mea , e sa te bucuri cu teama dar sa nu te temi sa te bucuri , pentru ca si maine e o zi chiar daca azi simti povara zilei prin care treci si disperarea zilei care va veni … Si totusi , ziua de maine vine chiar daca te-ai temut de ea , si uite-asa , zi de zi inveti sa te bucuri chiar daca te bucuri cu teama …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s