Credința și banii (1): money makes the church go round?


sursa pomului: http://www.nutritionistreviews.com/2013_06_01_archive.html

Printre cele mai frecvente întrebări despre credință sunt cele ce se referă la pierderea ei. Însă credința nu ți-o pierzi accidental, ca și cum ți-ai pierde cardul de la bancă și nici nu ți se poate fura. Unii mai bine informați spun că există hoți ai credinței. Nu pot să-i contrazic. E mai grav. Mai toți ereticii au fost niște teroriști ai credinței.

Nu o să mă lansez aici într-o dispută care e adevărata credință, nici n-am să fac hara-para cartea cu același nume. N-are sens. Se impune doar sublinierea faptului că în ciuda sensului cuvîntului, credința nu dispare ca prin farmec, ci poate fi prelucrată printr-un proces mai mult sau mai puțin logic, conștient și cognitiv, la care se adaugă o practică ce o denaturează sau distruge.

Un exemplu clasic ar fi cel a lui Iuda. Iuda era apostol. A făcut minuni. A scos draci. A înmulțit pîni și pești. A fost cu Isus. Pînă la un punct. Atunci a hotărît singur, de la sine (sau nu), perfect lucid și cu un scop clar că trebuie să-l înlăture pe Isus. Ca urmare l-a trădat. Și-a trădat convingerile. Liderul. Și a beneficiat direct și nemijlocit de pe urma trădării. 30 de arginți. Bani.

(Se ridică două chestiuni adiacente: 1. De ce  preoții l-au evaluat pe Isus doar la 30 de arginți? Este  acesta nivelul real al amenințării lucrării lui Isus? – 2. Nimeni nu a realizat cînd Iuda l-a trădat că Isus are un preț mai mare. Fiul lui Dumnezeu dat pe 30 de arginți sau pe plata a 120 de zile lucrătoare?)

Nu mi se pare interesantă tema despre pierderea sau abandonarea credinței din cauza altei religii sau a altei practici în cadrul aceleiași religii. Nu mă interesează catolicism versus protestantism sau baptism versus penticostalism. Este vorba de altceva.

Ce ați spune de rolul banilor în pierderea credinței? Întrebarea care aș pune-o este: Se poate pierde credința din cauza banilor?

Consultînd lista cu cei 10 dintre cei mai bogați pastori din lume am fi tentați să spunem că așa ceva nu este posibil. Și vă întrebați dacă își are locul clipul de mai jos. Cred că da. Mă gîndesc la Apocalipsa, la Babilon, la vînzare-cumpărare și la marea prostituată. În acest context, clipul pare doar o palidă ilustrație.

 

Subventiile de la Stat si doctrina despre Biserica II


Teologia d-lui Paul Negruț, președinte al Universității Emanuel, fost rector, pastor al bisericii baptiste Emanuel, profesor universitar în urmă cu patru ani și ceva.
Ce s-a schimbat între timp?

Paul Negrut

In meditatia trecuta am precizat cadrul conceptual al paradigmei  protestant-evanghelice revelatia biblica-doctrina-practica in care abordez aceasta tema. Aceasta abordare se deosebeste fundamental de paradigma practica-doctrina-revelatie specifica altor traditii ecclesiale.  Prin urmare, in paradigma protestant-evanghelica, relatia Biserica-Stat este evaluata din perspectiva doctrinei care afirma ca biserica se deosebeste fundamental de orice alta comunitate, institutie sau organizatie umana. In acest sens, Edmund Clowney afirma ca:

Biserica, dupa Scripturi, nu este un club religios, o asociatie voluntara a unor credinciosi care gandesc la fel, cultiva prietenia si se implica in proiecte comune. Dimpotriva, Biserica este instituita de Hristos si de Duhul, zidita prin puterea Lui si condusa (guvernata) de Cuvantul Lui.[1]

In conformitate cu invatatura biblica, Biserica nu este o simpla institutie omeneasca a carei existenta se manifesta numai la nivelul relatiilor orizontale ca si in cazul breslelor mestesugaresti, asociatiilor si fundatiilor, firmelor sau corporatiilor. Biserica este Trupul lui Hristos si Hristos…

Vezi articolul original 1.171 de cuvinte mai mult