Sfințenia: între obsesie și har


sursa: http://www.mdjunction.com/diary/have-pen-will-travel/the-obsession

Iuda și Petru, Pavel într-o oarecare măsură, apoi autorul epistolei către evrei  și majoritatea creștinilor preocupați de sfințenie de la Isus încoace, au adoptat o linie dură caracterizată prin toleranță zero față de păcat. Ca urmare, păcătoșii sunt descriși de Iuda nu ca niște delicvenți recidiviști, ci ca niște agenți infiltrați. Ei au o misiune. Ei sunt altcumva. Ei sunt altceva. Pofticioși, cîrtitori, nemulțumiți, batjocoritori și generatori de dezbinări.

Interpretarea istoriei vine în sprijinul acestei linii dure. Evreii au avut parte în pustiu de o purificare. Chiar și după. Cît de ușor se acceptă purificarea de sus față de purificarea de jos! Evreii au avut parte de multiple purificări, înrobiri, pogromuri, etc.

Dar nu numai ei sau noi interpretăm istoria în acest sens, al purificării. Musulmanii au făcut la fel. Mohamed i-a învîns și apoi lichidat pe cei din Mecca pentru a porni eficient jihadul. Saladin a obținut victoria numai după ce a lichidat dizidenții, apostații și nehotărîții în cîteva zeci de bătălii. De aceea se spune că musulmanii extremiști vor ataca Israelul doar după purificarea sau sfințirea proprie. Curățirea internă, asigurarea spatelui și loialității sunt obiectivele majore. Dacă te afli în război. Tot așa au făcut și Hitler și Stalin.

Apoi a venit Ioan. Ce l-a determinat să scrie altceva? Harul și dragostea. Motivul istoric comun cu Iuda? Cain. Calea lui sau faptele lui. Cine omoară pe cine? Cel rău pe cel bun. Nu invers.

Care o fi scopul lui Dumnezeu în istoria imediată? De ce îngăduie Dumnezeu să se întîmple atîtea lucruri rele? Unul dintre motive ar fi trierea. Dacă mă uit la ce se întîmplă în lume parcă ar fi vorba de mai multe raiuri: unul aici, mereu perfectibil, dar nerealizabil; unul creștin, unul musulman, unul iudaic. Și altele. Oare există un singur iad multi-religios, multi-denominațional, multi-rasial, multi-cultural, multi-etnic, multi-stupid?

Cum rămîne cu sfințenia fără de care nimeni nu va vedea fața Lui? Relativă? Imperativă? Selectivă? Obsesivă? Sau mai lăsăm neghina pînă la vremea treieratului? Seamănă cu Calvin, dar a spus-o Isus. De ce?

Încerc să-mi închipui un Pămînt total musulman. Cu greu, dar pot. Slippery slope: unde se vor opri  musulmanii în asigurarea purității?

Încerc să-mi închipui un Pămînt total creștin. Nu pot.

Unul iudeu. Mai greu.

O sfințenie obsesivă mă conduce spre un har eliberator. Dar de aici apar complicațiile: nu sunt singur.

 

2 comentarii la “Sfințenia: între obsesie și har

  1. Sincer sa fiu nu mi se pare deloc dura. Imi apare in minte ideea de „acum se poate”. Pana acum nu puteati, oricat v-ati fi caznit. Erati inchisi prin Lege pentru condamnare. Acum sunteti, in sfarsit, liberi/justificati sa traiti in sfintenie. Garantul acesteia este Duhul Sfant. Si nu fac aici apologia perfectiunii prin sfintenie…

    Crad ca „Harul si dragostea” lui Ioan sunt abordate din alta perspectiva de Iuda, Petru si, intr-o oarecare masura, de Pavel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s