Adevărații creștini, cetățenii de bună credință și mașina de tocat carne


sursa:http://www.directorproduse.ro/oferte/masina-tocat-carne-manuala/

Unii americani și români s-au supărat pe primărița Hustonului. O lesbiană dată dracului ce i-a somat pe pastori să vină la control ideologic cu predicile. Cine știe, poate are și ea pregătire teologică sau o fi episcop metodist sub acoperire.

O chestie ciudată, ce impune o chestia anormală într-o lume extrem de liberă și necenzurată. Vorba vine… Numai departamentul cultelor mai făcea din astea pe vremea lui Dej. Dar s-a oprit și el. Acum americanii sunt politic corecți, plini de dragoste creștină de dă p-afară din cauza persecuției acestei lesbiene cu zîmbetul malefic pe buze. Repetiție pentru apocalipsă!

Eu aș scrie ce-mi trece prin minte și aș predica ce mi-ar da Duhul. Sau n-aș produce nici o predică că inspirația vine de sus și nu o scriu. Oricum se vede că lesbiana asta nu-i dusă la biserică: nu știe că predica poate fi improvizată instantaneu.

Ce mai tura-vura? Titlul ce mi-a atras atenția spunea că adevărații creștini au început să sufere. Ptiu! Dacă pastorii ăștia sunt exact adevărații creștini, atunci ce ne facem cu ăia care sunt exploatați, torturați, alungați, executați? Ce facem cu cei cărora li se distrug casele, bisericile, familiile, onoarea, viitorul, trecutul? Ăștia sunt mai adevărați ca adevărații?

Îmi aduc aminte de găselnița lui Iliescovici la rivoluțiunea din 89: apel la cetățenii de bună credință. Era o frază mai ușor de înghițit. Inodoră, incoloră, insipidă, fără miros și fără gust. A prins!

O lună mai tîrziu, la demonstrația PNȚ și a Partidului Liberal din fața guvernului, un proletar bucureștean invitat dă pă stradă la tembeliziunea liberă făcea spume la gură în direct. Proletarul de la IMGB făcea apel la colegii lui de breaslă:

FAC APEL LA TOȚI COLEGII MEI DE SERVICIU, LA CETĂȚENII DE BUNĂ CREDINȚĂ, SĂ VINĂ SĂ COMBATĂ LOVITURA DE STAT A ȚĂRĂNIȘTILOR. TOȚI CEI CE VĂ UITAȚI ACUM LA TELEVIZOR PE ALT CANAL, SCHIMBAȚI CANALUL PE TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ LIBERĂ!!!

(încercare de manipulare telepatică :-))

Acum ce să facem cu bieții pastori americani persecutați de lesbianca cea? Să facem apel? Să schimbăm canalul? Țara? Biblia? Pe Isus? Guvernul? Să vină republicanii la putere? Păi nu sunt ei din sud, din Texas?

O fi lesbiancă Fiara? Ia să vedem, o calculație a numelui ei ce zice? 665? Cît p-aci!

Nu-i nimic cu mașina de tocat carne. Umplutură! Dar suna interesansky!

A, pe cînd sharia în Huston? Atunci să vedeți mașină de tocat carne. Automată!

 

Viața dată peste cap… (2)


sursa: http://www.mountain-associates.co.uk/life_positions.html

Zicea cineva că Dumnezeu a greșit profund cînd l-a conceput pe om: moare cînd ajunge în culmea existenței sale!

Din perspectiva mea mi se pare că moare prea tîrziu. De cele mai multe ori nu mai poate să se bucure că trăiește. Ba chiar încasează dincolo de ceea ce îi este destinat natural. Chipurile, ca să se bucure de o viață mai lungă.

O particularitate a traiului pe muchie de cuțit este viața în proximitatea morții și tot ce decurge de aici. Lucrurile ce pînă ieri păreau extraordinare par banale. Incidența trecerii dincolo te face să oscilezi între două extreme: 1. chestia asta pentru mine nu e importantă; 2. chestia asta se poate, deci e importantă. Paradoxal.

De exemplu o prăjitură ce îți plăcea foarte mult ajunge să fie banală pentru că e doar o prăjitură. Cînd gloanțele îți vîjîie pe la urechi nu mai contează o mică plăcere. Pe de altă parte, în pauza dintre lupte parcă e exact ceea ce îți lipsește. Deci, contează.

Dar, printre atîtea proiectile de mare calibru ce iau vieți, cu vuietul de război bubuind în timpane, ceea ce este important dispare, dacă nu este vital. Îți reconsideri necesitățile, urgențele, preferințele. Ieri nu mai e atît de important ca azi. Mîine poate nu există.

Să mîncăm și să bem căci mîine vom muri, nu rezonează pentru că a mînca și a bea nu este relevant. A suferi sau a nu suferi e altceva. Și atunci te-ntrebi care e rostul.

Viața? Moartea? Ei? Eu? Noi?

Trecutul? Prezentul? Viitorul?

Fiecare zi ce nu moare e o zi cîștigată. Lozincile n-au putere aici. Clișeele? Viața e un clișeu penibil în lipsa adevărului. Pentru că numai Adevărul contează. Restul e o caricatură. Cîteodată foarte periculoasă…