Binecuvîntarea și blestemul exodului


Exodul a fost un event traumatizant. Pentru egipteni, cît și pentru evrei. Pentru toată lumea de fapt. Nici Dumnezeu nu s-o fi simțit prea bine omorînd atîția oameni. Dar se poate spune că pentru unii a fost un blestem și pentru alții o binecuvîntare. Ba chiar și pentru evrei a fost și blestem și binecuvîntare.

După atîtea nenorociri cărora le-a pus capac moartea întîiului născut, probabil că egiptenii se gîndeau că venise sfîrșitul lumii. A fost într-un sens sfîrșitul lumii așa cum o știau. Mă întreb dacă s-au refăcut într-o generație după șocul exodului. Fără apă potabilă, plini de boli, de paraziți, cu pămîntul pustiit, fără armată, fără faraon, cu idolii neputincioși. Ce le-a mai rămas? Nici măcar mult aur și argint. Plus îngerul morții ce a treierat cu sîrg. Fără privilegii. Fără discriminări. Abominabil.

De partea cealaltă a baricadei evreii. Binecuvîntarea exodului începe cu dubii. Cu eventuale blesteme. Cu reproșuri. Dar este o eliberare. sau mai bine spus, eliberarea. Socială, economică, culturală, etnică, militară. E ceva de învățat de aici. De fapt mai multe. Îți trebuie imaginație.

Acum se presupunea că se schimbă sistemul. Că este libertate. Dar n-a fost chiar libertate. Nici prea multă fantezie. Nici prea multă binecuvîntare pentru unii. Ba a fost și doliu. Și blestem. În lipsa asumării responsabilității, a luării în stăpînire a pămîntului. A fricii. A paraliziei minții și a înghețării încrederii. A contestării liderilor. Ba chiar a trădării, a intrigilor pentru putere. Cu rezolvări mortale. Și definitive.

Suntem și noi într-un exod. Exodul din comunism. Cu intrigi, șovăieli, frică și trădare. Dar și cu entuziasm, energie și încredere. Poate pe sponci. Dar dacă mă uit mai bine cine sunt cei care dau glas laturii negative? Sunt tocmai acei ex-comuniști, acei hoți ce vor să ne fure libertatea, curajul, încrederea. Nu trebuie să le facem jocul. Exodul nu s-a terminat. Poate nu vom ajunge noi în țara promisă. Dar am apucat-o într-acolo. Am văzut-o aidoma lui Moise. Dar nu trebuie să ne culcăm pe-o ureche și să murim liniștiți. Lupta nu s-a terminat. Lupta continuă.

Dincolo de România de ieri, de România de azi, ne așteaptă România de mîine. N-a fost a lui Iliescu, nici a lui Năstase. Nu este a lui Ponta și nici nu va fi. Este a NOASTRĂ! Este un altfel de exod. Dar depinde de noi dacă vrem ca exodul acesta să fie un blestem sau o binecuvîntare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s