Clișee evanghelice (2): ultima chemare


Ultima chemare te face să gîndești. Dacă nu intri în panică.

Dumnezeu îți face o propunere avantajoasă: trebuie să iei o decizie pentru că asta e ultima dată cînd te mai întreabă. Și ca să fie mai dramatic, mai cu țeava la tîmplă, predicatorul pune (din nou) corul să te impulsioneze. Oare unde era corul ăla în Faptele Apostolilor cînd s-au întors la Domnul 5000 și 3000 de oameni. Probabil că atunci era un cor de îngeri, invizibil și inauzibil, că altfel nu se explică. Prea bune rezultatele, prea ca la țară…

Presupun că ăștialaltii s-au inspirat de la licitații. Cutare dă atîta, ce ziceți de mai mult? O dată. De două ori. Last call. E ultima strigare… (sau ultima chemare). Adjudecat!

Doar n-o să rămînă Dumnezeu cu marfa pe tarabă și fără bani! E musai ca cineva să răspundă la ultima chemare.

Cu toate astea nu auzim, vedem scris de așa ceva în Evaghelia originală. Și ca să fie cuiul și mai tare și mai mare versul cîntării cu același titlu spune poate-i ultima chemare.

Și o zice cu atîta tristețe că-ți vine să mori de inimă albastră. Sau de depresie bilaterală. Zău așa!

Unde-i „smail gizăs lăvs iu?” Se profilează o mare și iremediabilă tragedie? Nău uei!!!

E doar un clișeu. Serios!

 

Advertisements

6 comments on “Clișee evanghelice (2): ultima chemare

  1. Eu cred că Dumnezeu nu încetează să ne cheme înspre El, să ne tragă cu funii de dragoste. Numai că El nu te manipulează, nu te strânge cu uşa. Ultima chemare nu ne-o poate băga pe gât nimeni. Dumnezeu ne strigă neobosit pe nume, doar că inima noastră împietrită s-ar putea să nu-L mai audă. Problema nu mai e chemarea Lui, ci surzenia noastră spirituală. Dar, cât trăim, mai există nădejde…

  2. This aspect (“altar call”) of the Divine Service in the neoProtestant/Evangelical churches is due to their unbiblical theology of conversion (that man has to do something, “make a decision for Jesus”) combined with the refined tactics of Charles Finney (19th century preacher) who popularized the psychological pressure pulpit antics. This (theology) is a great deviation from the 16th century reformers who believe in Sola Gracia si Sola Fide (by Grace alone thru Faith alone) and that conversion is a passive acceptance on our side as a result of the Holy Spirit working repentance.

    There is also another important theological difference that shows in the sermon/homily styles of Reformed/Lutheran and neoProtestant/Evangelicals. Sf.Ev Ioan 3:8 – the Spirit of God works when/where he wills. The Holy Spirit has no need for the extra additions (of pressure, chemare, musica/cor emotional, extra argumente sau povesti) as happens in the latter camp. Just preach the Gospel pure and simple … and God promises us that it will work! (Isaiah 55:11)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s